„Blestemul mediocrității endemice ne-a explodat în față”/Experții desființează scuzele Ministerului după PISA
Cele mai recente evaluări internaționale PISA confirmă o criză educațională profundă în România, unde jumătate dintre adolescenți nu dețin competențe de bază, iar diferențele de nivel dintre elevii din mediul rural și cei de la oraș echivalează cu trei ani de școală pierduți. În timp ce conducerea Ministerului Educației invocă nivelul de trai și statisticile economice pentru a nuanța eșecul, experții avertizează că sistemul este sufocat de birocrație formală, lipsă de viziune și absența infrastructurii primare.
Rezultatele dezastroase ale testelor PISA, analizate de doi profesori Foto: Shutterstock
Radiografia performanțelor școlare plasează România într-o zonă critică. Datele colectate în cadrul testării PISA 2025 – la care au luat parte 7.725 de tineri de 15 ani din 322 de unități de învățământ autohtone, dintr-un total de peste 760.000 de elevi evaluați în 91 de țări și economii – indică rezultate situate cu mult sub standardele medii ale țărilor membre OCDE.
Elevii români au înregistrat un punctaj mediu de 425 la Științe, 419 la Matematică și 413 la Lectură. Totodată, la noua secțiune dedicată rezolvării computaționale a problemelor din cadrul modulului „Învățarea în lumea digitală”, scorul obținut a fost de 442 de puncte. În vreme ce rezultatele la științe și matematică au rămas la niveluri similare celor din ediția precedentă, înțelegerea textului citit a consemnat o prăbușire de 16 puncte.
Aproximativ jumătate dintre elevii români reușesc doar să bifeze nivelul minim de competență (nivelul 2): 48% la Matematică, 52% la Lectură și 54% la Științe, în timp ce mediile țărilor dezvoltate din OCDE urcă la 65%, 69% și 74%. În plus, performanța de nivel înalt (treptele 5 și 6) este o raritate absolută în România: numai 1% la Lectură (față de 6% media OCDE), 2% la Științe (față de 7%) și 4% la Matematică (față de 8%).
O prăpastie educațională masivă între sat și oraș
Dezechilibrul structural este reflectat cel mai clar în diferențele dintre mediul rural și cel urban, unde discrepanțele ajung la circa 100 de puncte – prag echivalent cu parcurgerea a trei ani suplimentari de școlarizare. La Matematică, ecartul este de 109 puncte, la Științe de 98, iar la Lectură de 94 de puncte.
Această segregare demonstrează ineficiența măsurilor compensatorii de până acum. Elena Trifan, cercetătoare în sociologie și cadru didactic asociat la SNSPA, semnalează că ignorarea lipsurilor de bază anulează orice efort școlar teoretic:
„Deși nu cunosc în detaliu toate programele, durata implementării lor sau obiectivele exacte, rezultatele indică în mod clar că nu și-au atins scopul. În ceea ce privește finanțarea insuficientă, aceasta nu înseamnă doar sprijin financiar direct pentru elevi, ci mai ales investiții în infrastructură. Pentru ca un copil să meargă la școală și să învețe, trebuie să existe un întreg sistem de sprijin: părinții trebuie să aibă un venit sigur, iar copiii să aibă acces la electricitate, încălzire, transport public și servicii de sănătate, elemente care de cele mai multe ori lipsesc în mediul rural. Fără aceste nevoi de bază este extrem de dificil ca un copil să își facă temele la timp și să se descurce într-un sistem de evaluare formal. Este important de subliniat că rezultatele PISA nu măsoară inteligența sau valoarea intelectuală a copiilor din rural; ele reflectă, pur și simplu, eșecul sistemului educațional de a integra acești copii și de a-i transforma în cetățeni care funcționează conform normelor acestui sistem. Din păcate, această nuanță este adesea pierdută în discuțiile publice despre PISA.”
— Elena Trifan, cercetătoare în sociologie
Sociologul adaugă că măsurile sporadice și proiectele cu finanțare imprevizibilă nu pot rezolva izolarea geografică și marginalizarea socială a satelor românești:
„Programele existente sunt insuficiente, nu abordează problema în mod complex și sunt, în mare parte, inițiative temporare, bazate pe proiecte sporadice. Nu există predictibilitate în ceea ce privește resursele alocate instituțiilor, mai ales la nivel local. Inegalitățile sociale și geografice, determinate uneori de simplul fapt că un sat este izolat, nu pot fi rezolvate de la sine și necesită abordări diferite în dezvoltarea noastră. Se pare că am ajuns într-un impas ca societate în a găsi soluții pentru a-i regimenta pe copii în acest sistem, iar acesta poate fi un semn că un sistem care funcționează doar în raport cu PIB-ul și cu scopul profitului nu este neapărat cel mai potrivit pentru toată lumea.”
— Elena Trifan, cercetătoare în sociologie
Scuze oficiale taxate dur de experți
Poziția ministrului Educației, Mihai Dimian, a stârnit nemulțumirea analiștilor. Oficialul a încercat să explice performanțele prin contextul economic general, arătând că PIB-ul pe cap de locuitor al României reprezintă 71% din media OCDE, iar procentul populației adulte cu studii superioare este de 19%, față de media internațională de 41%.
Marian Staș, expert în politici educaționale, cataloghează această atitudine drept o resemnare convenabilă, menită să justifice pasivitatea administrativă prin clișee fataliste. De aceeași părere este și Elena Trifan, care acuză ministerul de confuzie între corelație și cauză:
„Declarația ministrului Educației este extrem de amuzantă, întrucât nu reprezintă altceva decât o scuză pentru inacțiune, ascunsă sub pretextul că rezultatele trebuie înțelese în context. Desigur, contextul este important, însă ministrul îl invocă tocmai pentru a evita stabilirea unei relații clare de corelație și cauzalitate. Indicatorii pe care îi menționează – PIB-ul, ponderea redusă a absolvenților de studii superioare și rezultatele PISA – descriu într-adevăr un anumit context, dar asta nu înseamnă că numărul mic de absolvenți ai învățământului superior este cauza scorurilor slabe la PISA. De fapt, relația poate fi citită și invers, adică rata scăzută a absolvenților ar putea fi ea însăși o consecință a acelorași probleme fundamentale. Ceea ce contează cu adevărat este discrepanța dintre urban și rural și decalajul general de dezvoltare, care reflectă distribuirea inegală a resurselor și reprezintă situația reală ce determină toate celelalte probleme la nivel individual și educațional. Așadar, a spune că totul ține de context nu este doar o scuză, ci și un răspuns care denotă o lipsă totală de înțelegere a modului în care funcționează statistica și relațiile de cauzalitate. Este un răspuns deconectat de realitate, pe care îl dai atunci când ești încurcat și nu știi ce să spui, asemănător cu a admite că sărăcia există, fără a oferi însă nicio soluție sau analiză pertinentă, ci doar invitându-i pe toți să privească un context în care nu se trag concluzii utile.”
— Elena Trifan, cercetătoare în sociologie
Pandemia, PNRR și disoluția elitelor
Marian Staș consideră că declinul a fost accelerat de perioada pandemiei, care s-a suprapus peste slăbiciunile deja înrădăcinate ale școlii românești:
„Pandemia a avut un impact profund negativ asupra educației, din două motive care s-au combinat. În primul rând, a acționat într-un sistem educațional deja fragil și depășit, care nu avea capacitatea de a se adapta rapid la noile condiții. În al doilea rând, a întâlnit elevi, profesori și părinți care, în loc să își dezvolte noi mecanisme de învățare și reziliență, au adoptat, în mare măsură, atitudinea de a scăpa cumva de situație. Această conduită s-a tradus prin indulgență excesivă, accentuarea superficialității în învățare, dezinteres și o rezistență minimă, folosind pandemia ca o scuză perfectă pentru a simula că desfășurăm actul educațional. Desigur, nu peste tot s-a întâmplat așa, dar la nivel sistemic, aceasta a fost realitatea, iar colapsul înregistrat la disciplina limba română nu este deloc întâmplător. În acest context, nu pot să nu am o bănuială că, în ziua susținerii testării PISA, interesul autentic al elevilor din săli este aproape inexistent – la urma urmei, ce contează cu adevărat dacă performează sau nu?”
— Marian Staș, expert în educație
Expertul atrage atenția că România se confruntă cu o dublă criză: analfabetismul funcțional de masă și erodarea stratului superior de competență. Procentul infim de 1% elevi performanți la lectură configurează o elită tot mai restrânsă, tentată în mare măsură să părăsească țara, pe fondul unei societăți care promovează mediocritatea.
Nici fondurile alocate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) nu au reușit să schimbe realitatea din sălile de clasă, fiind deturnate de formalism, afirmă Staș:
„Programul PNRR a fost profund afectat de incompetență politică și administrativă, manifestată printr-o birocrație sufocantă și prin implementări lipsite de substanță, care au sufocat orice inițiativă reală la nivel local. Realitatea crudă este că am abandonat educația autentică și am cheltuit sume enorme de bani doar pentru a justifica birocratic și contabil utilizarea lor, fără să aducem o valoare reală procesului educațional. Aceasta este limita la care am ajuns, cu temerile, prejudecățile și mediocritatea noastră, care s-au acumulat în mod contraproductiv și ne-au explodat din nou în față.”
— Marian Staș, expert în educație
Măsurile urgente cerute de specialiști
Pentru a opri degradarea continuă a sistemului și pentru a repara decalajul rural, Marian Staș arată că simpla bifare de documente și statistici trebuie înlocuită cu o reformă structurală dură, legată strâns de reorganizarea administrativă:
„Decalajul dintre mediul rural și cel urban este o realitate evidentă, iar investițiile și programele implementate până acum au eșuat în mod categoric, pentru că au fost concepute doar pentru a fi bifate formal, în vederea îndeplinirii unor statistici, fără un conținut real sau o profunzime autentică. Impactul transformațional a fost aproape inexistent, deoarece s-a pus accent pe documente și pe bibliorafturi, nu pe schimbarea efectivă a comunităților. Soluția presupune, în primul rând, un pas extrem de important și critic, și anume reorganizarea administrativ-teritorială a țării. Ulterior, este necesară o reconstrucție completă a sistemului de învățământ, pornind de la temelii, care să se bazeze pe principii clare de subsidiaritate la nivel curricular, managerial, financiar și în ceea ce privește resursele umane. De asemenea, este esențială depolitizarea totală a educației, precum și dezvoltarea unor clustere sau campusuri educaționale în mediul rural, în concordanță cu noua organizare administrativ-teritorială.”
— Marian Staș, expert în educație
Întrebat ce decizii ar lua în ipoteza în care ar conduce ministerul, Marian Staș a evidențiat trei priorități imediate, complementare:
„Aș pune în aplicare nu una, ci trei măsuri esențiale, care trebuie să funcționeze simultan și complementar. În primul rând, aș introduce o descentralizare curriculară autentică, prin care planurile-cadru să fie concepute la nivel local, în funcție de nevoile reale ale fiecărei comunități. În al doilea rând, aș înființa clustere sau campusuri educaționale în mediul rural, care să asigure, pe lângă educație, și transport, cazare și masă pe durata săptămânii pentru elevii din unitățile administrativ-teritoriale arondate pe o rază de 50-75 de kilometri. În al treilea rând, aș desființa imediat departamentele de pregătire a personalului didactic din universități și aș dispune ca acestea să fie înlocuite de programe de licență dedicate formării inițiale a viitorilor profesori.”
— Marian Staș, expert în educație
Explorează subiectele:
