Cine a făcut primul vin? Ce ascunde un artefact vechi de 7.000 de ani, din vremea Culturii Cucuteni, care poate revoluționa oenologia mondială

În anii ’80, un cercetător moldovean a găsit o bucată de lut dintr-o casă cucuteniană imprimată o frunză de viță-de-vie. Pornind de la această descoperire, în prezent, specialiști în domeniu încearcă să confirme faptul că pe teritoriul României și al Republicii Moldova se făcea vin încă de acum 7.000 de ani.

Ivan Muntean, președintele Asociației „7000“ din Republica Moldova, lucrează de mai mulți ani pentru a dovedi că oamenii din Cultura Cucuteni, una dintre cele mai vechi și cele mai dezvoltate de pe continentul european, consumau vin în urmă cu 7.000 de ani. Totul a pornit de la o bucată de lut dintr-o casă cucuteniană pe care este imprimată o frunză de viță-de-vie. Bucățile puzzle-ului au fost puse cap la cap cu ajutorul istoricilor și cercetătorilor, dar mai este nevoie de dovada supremă: o analiză biochimică avansată a vaselor de Cucuteni. După ce a găsit parteneri în Republica Moldova și Ucraina, Muntean vrea să implice și specialiști din România într-un proiect de cercetare în acest sens. Acesta a fost scopul prezenței Asociației la o discuție despre turismul cultural și vitivinicol care a avut loc în cadrul Galei Turismului „Descoperă Nord-Est“, organizată de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, desfășurată la mijlocul lui septembrie, în Vaslui.

Exponatul lunii octombrie la Muzeul Național de Istorie a Moldovei de la Chișinău este chiar amprenta de frunză de vie de la care a pornit aventura Asociației „7.000“. Relicva unicat în sud-estul Europei este descrisă astfel de istoricii moldoveni: „Unii cercetătorii atribuie amprenta viței-de-vie domesticite Vitis vinifera. Alții, fiind mai sceptici, o considera de specie sălbatică. Cu toate acestea, fiind descoperită într-un context arheologic foarte clar și bine documentat, împreună cu sâmburi de struguri lângă o locuință, este o dovadă ce ne permite să afirmăm că vița-de-vie făcea parte din viața comunităților cucuteniene cu 6.000 de ani în urmă“.

O primă concluzie a istoricilor este următoarea: procesul de domesticire și de creare a strugurilor de masă a fost în plin proces de dezvoltare. Cea de-a doua concluzie este mai rezervată, dar dă speranțe cercetării inițiate de asociație: „Diversitatea formelor ceramice cucuteniene, cât și pictura unora dintre ele ne sugerează fără dubii utilizarea lor ca recipiente pentru diverse lichide. Respectiv, apariția vinului la comunitățile cucuteniene poate fi luată în discuție“.

Ivan Muntean a povestit pentru „Weekend Adevărul“ de unde a apărut pasiunea lui pentru Cultura Cucuteni și miza demonstrării ipotezei cu privire la consumul de vin încă de acum 7.000 de ani. El subliniază că această cercetare depășește granițele istoriei și poate da o nouă perspectivă vinului produs în România, Republica Moldova și Ucraina. Dacă vinurile Europei Occidentale fac parte din „Lumea Veche“, iar cele din America, Australia și Africa sunt vinurile „Lumii Noi“, cele produse acum în zona Culturii Cucuteni și-ar putea găsi un loc nou în oenologia mondială: vinuri din „Lumea Străveche“. Acest lucru este important, spune el, deoarece 80% din valoarea unui vin stă în povestea lui.

„Weekend Adevărul“: Aveți o teorie interesantă cu privire la faptul că oamenii din celebra Cultură Cucuteni consumau vin. Totul a pornit de la o bucată de lut pe care este imprimată o frunză de viță-de-vie. De ce este atât de importantă această relicvă?

Ivan Muntean: Cândva a fost o parte din peretele unei case cucuteniene. Când s-a făcut amestecul pentru a unge pereții, care erau compuși dintr-o structură de lemn unsă cu lut, întâmplător, a nimerit în amestec o frunză de viță-de-vie. Au muruit-o (n.r. – a acoperi pereții sau pardoseala unei case cu un strat neted de lut înmuiat cu apă) în perete fără să-i acorde o mare atenție. Atunci când casa a ars – cucutenienii aveau un ritual de purificare care presupunea incendierea caselor o dată la 60-80 de ani –, bucata aceasta de lut s-a împietrit și a rămas amprenta frunzei pe ea. A fost găsită întâmplător în anul 1980, la săpăturile din satul Brânzeni, raionul Edineț. Mai bine de 40 de ani a stat în arhivă și nimeni nu-și mai aducea aminte de ea. Ea figura în analele arheologilor, specialiștii știau de acest artefact, dar publicului larg nu i s-a explicat ce semnificație are. E un caz clasic în care știința își face treaba, dar nu știe să se promoveze.

Și care este ipoteza dumneavoastră? Ce ne spune, de fapt, această frunză imprimată pe o bucată de lut?

Pornind de la această descoperire, noi putem prelungi istoria dovedită a vinificației pe teritoriile noastre – adică cele unde a existat Cultura Cucuteni, România, Republica Moldova și Ucraina – cu cel puțin 7.000 de ani.

Cum se citește istoria după forma unui sâmbure

Dar care este legătura între o frunză de viță-de-vie și vinificație? Frunza poate să însemne și că doar culegeau struguri...

Vița-de-vie sălbatică, Vitis silvestris, crește în pădure, dar cucutenienii nu trăiau în pădure. Când a fost descoperită bucata de lut, paleo-botanista Zoe Ianușevici, o respectată cercetătoare de la Academia de Științe din Republica Moldova, a arătat că, având în vedere structura frunzei, vorbim despre Vitis vinifera, o formă deja domesticită a viței-de-vie sălbatice. S-a determinat acest lucru cu ajutorul ampelografiei, știința care se ocupă cu identificarea, descrierea și clasificarea speciilor și soiurilor de viță-de-vie. Ianușevici a demonstrat legătura genetică și morfologică strânsă dintre aceste vițe sălbatice străvechi și soiurile autohtone tradiționale din regiune, cum sunt Feteasca Neagră, Rara Neagră şi Neagra Moale. Alături de aceste forme domesticite, în Republica Moldova mai există zone cu viță-de-vie sălbatică.

Noi le-am găsit și am cules strugurii pentru a face vin. Arealul Vitis silvestris se întindea de la Portugalia până la Marea Caspică. Astăzi, ca rezultat al evoluției, au mai rămas doar trei soiuri sălbatice mari în America, în Europa și în China. În al doilea rând, frunza a fost găsită pe teritoriul sitului, ceea ce înseamnă că tufa creștea în apropiere. Ne putem închipui că era, probabil, o coroană care acoperea bordeiele sau casele, oferind și umbră, și roade. Noi am fost să culegem în pădure acest tip de struguri. E foarte dificil, deoarece via se cațără pe pomi. Atunci când începi să culegi strugurii, inevitabil încerci să-ți ușurezi munca și faci o selecție a celor mai roditoare tufe. Este cunoscut că deja cucutenii făceau pomicultură, aveau livezi de fructe. Vorbim despre o cultură foarte dezvoltată, care a dăinuit 2.000 de ani, care a domesticit și vița-de-vie sălbatică. În al treilea rând, pe lângă această frunză, în același complex arheologic s-au găsit mai mulți sâmburi de viță-de-vie. În plus, în alte trei situri arheologice cucuteniene s-au găsit sâmburi de viță-de-vie.

Faptul că au găsit sâmburi dovedește vinificația? Poate doar consumau strugurii...

Pe de o parte, avem forma sâmburilor. Sâmburele sălbatic se deosebește foarte ușor de cel domestic. Astfel că, din perioadele pre-cucuteniene, s-au găsit sâmburi rotunzi, specifici pentru vița sălbatică, Vitis silvestris. La soiurile domesticite, Vitis vinifera, sâmburele devine lunguieț, astfel că raportul dintre lungime și lățime nu mai este 1 la 1, ci ajunge la 1 la 1,5 sau chiar dublu. Cu cât este mai domesticit soiul, cu atât sâmburele este mai lunguieț. În siturile cucuteniene de la Vărvăreuca, Ruseștii Noi și Săcăreuca s-au găsit sâmburi carbonizați cu forme lunguiețe și amprente în lutul ars. Asta înseamnă că soiurile erau deja domesticite sau erau o formă intermediară. Este foarte interesant de privit și la soiurile noastre autohtone, cum sunt Feteasca Neagră sau Rara Neagră, sâmburele acestora tinde încă spre forma rotundă, ceea ce arată o legătură strânsă cu Vitis silvestris. În plus, un sâmbure carbonizat s-a găsit și în România, în situl arheologic de la Poduri. Cucutenienii au fost cu siguranță primii agricultori din Europa care au îmblânzit și cultivat vița-de-vie. Asta rezultă din cercetările unui arheolog recunoscut internațional, Zoe Ianușevici.

Bucata din puzzle care lipsește

Cultura Cucuteni este faimoasă pentru vasele sale duble și pentru pocalele adânci de ceramică pictată, despre care unii istorici speculează că erau folosite pentru consumul unor băuturi fermentate, însă nu există un consens cu privire la faptul că cucutenienii consumau vin. De ce anume credeți că mai este nevoie pentru a demonstra acest lucru?

Singurul lucru care ne mai lipsește pentru a pune punct acestei ipoteze este o cercetare intenționată. Până acum, totul s-a găsit întâmplător în timpul săpăturilor generale. În plus, în trecut nu existau tehnologii biochimice pentru analiza pereților vaselor ceramice, să vedem dacă găsim urme de vin în acestea. Astăzi există laboratoare în Germania, Statele Unite ale Americii şi Japonia care fac analiză ADN foarte performantă. În arhivele și muzeele noastre există sute sau mii de vase ceramice din Cultura Cucuteni care așteaptă această analiză biochimică. Dacă identificăm urme de vin pe vase, dovedim că cucutenienii au fost printre primele civilizații care au consumat vin. Acum, Georgia este considerată leagănul vinului, dar noi considerăm că e imposibil să demonstrezi că într-o anumită zonă s-a produs vin pentru prima dată. Eu cred că vin s-a produs în mai multe zone, în paralel. Este foarte ușor să produci vin. Dacă zdrobești strugurii, lichidul care rezultă ajunge să fermenteze în câteva ore și devine puțin alcoolic. Eu cred că oamenii au experimentat în mai multe locuri, în paralel, producerea vinului.

Cultura din Georgia exista în paralel cu Cultura Cucuteni, iar acestea nu existau în vid. Nivelul de dezvoltare al acestora era similar. Cu siguranță că existau legături, se făcea comerț între acești oameni. Ipoteza mea este că ambele culturi produceau vin cam în aceeași perioadă. Există urme chiar din perioada pre-cucuteniană. Se mai pot analiza genetic soiurile autohtone și să vedem dacă sunt de import sau provin de la un soi domesticit aici, pe loc. Forma sâmburelui ne spune că domesticirea s-a făcut aici, aproape. Dacă erau mai multe soiuri aduse de departe, sâmburele ar fi fost mai alungit. Sâmburele soiurilor noastre de acum este aproape rotund, ceea ce ne spune că a evoluat dintr-o viță-de-vie autohtonă. Cele trei țări pe teritoriul cărora s-a întins Cultura Cucuteni, Republica Moldova, România și Ucraina, trebuie să realizeze un studiu internațional pentru a lămuri aceste aspecte. Este, până la urmă, nu doar istoria noastră, ci și istoria continentului european.

În Georgia cum s-a demonstrat acest lucru?

Georgienii nu au avut nicio amprentă de frunză de viță-de-vie, ci doar opt sâmburi descoperiți în perioada sovietică. Dar în 2003, conducerea oficiului lor al viei și vinului a mobilizat arheologii, istoricii și jurnaliștii într-un proiect național. Au plecat de la premisa că trebuie să dovedească faptul că au cel mai vechi vin din lume. După ani de săpături au găsit ce căutau. Știau unde să sape, deoarece situl culturii Shulaveri-Shomu, care datează între 6000 î.Hr. și 5000 î.Hr., era foarte cunoscut. În final, au găsit un vas cu urme de acid tartric și de alți compuși care se regăsesc în vin. Eu cred că vinul se producea, în paralel, și în Georgia, și în zona Cucuteni.

„REVOLUȚIA VINICOLĂ“ a Neoliticului

Cum ați ajuns interesat de aceste aspecte privind istoria vinului?

Eu lucrez în domeniul comercializării și promovării vinului. Totul a început când un arheolog a intrat în vinoteca noastră din Chișinău. Am povestit despre motivele pentru care în Republica Moldova se fac vinuri așa de bune, despre soiurile și producătorii de la noi, despre dezvoltarea și tradiția vinului pe care de sute de ani îl fac buneii noștri, cum e și vorba, că pe noi nu ne-a adus cocostârcul, ci ne-am născut în vie. La un moment dat, el ne-a spus: „Știți că în 1980, noi am găsit pe o bucată de lut o amprentă a unei frunze de viță-de-vie de pe timpul Cucuteniului?“.

Atunci a început totul. Mi-am dat seama că putem folosi acest lucru pentru promovarea vinului din Moldova. Mai bine de 80% din valoarea unui vin vine din povestea lui, din gena lui, din istoria din spatele lui, fie că vorbim de o regiune, de o țară sau de un vinificator. Marketingul este esențial. Când bei un vin din Franța, chiar dacă-l iei de la supermarket, te gândești la tradiția franceză de a face vin, la celebrele vinuri, la șampania franceză. Astfel, de circa zece ani am început să fac cercetări, să discut cu cercetători, cu parteneri, pentru a vedea dacă această ipoteză, cu privire la vechimea vinului în zona noastră, se verifică.

Care este, de fapt, miza demonstrării acestei ipoteze?

Dincolo de spiritul civic și mândria națională de a descoperi cultura milenară a vinului în țara mea, inițiativa are ca scop și creșterea valorii vinului din zonă, astfel dacă acesta va valora mai mult, indirect, și eu voi câștiga. Producătorii de vin din Moldova și-au făcut treaba, avem vinuri de talie mondială, suntem cea mai premiată țară din Europa de Est. Dar atunci când un somelier de la un restaurant din Japonia face lista cu vinuri, de ce ar alege și un vin de la noi? Franța are o tradiție în producerea de Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay și Pinot Noir, Italia are Chianti și Prosecco, Noua Zeelandă are Sauvignon Blanc, noi nu ne-am consacrat ca producătorii unui vin care nu trebuie să lipsească dintr-o vinotecă care se respectă. Noi vrem să propunem o nouă abordare. Acum vinurile se împart între cele din „Lumea Veche”, adică Europa Occidentală, și „Lumea Nouă“, adică SUA, Australia, Africa de Sud. Noi nu facem parte nici geografic și nici ca istorie sau tradiție din niciuna dintre aceste lumi. În regiunea noastră, agricultura și vinificația au apărut cu 1.000-2.000 de ani mai devreme decât în vestul Europei. Eu aș vrea să promovăm vinurile din Moldova, din România și Ucraina, adică ce a însemnat Cultura Cucuteni, ca vinuri din „Lumea Străveche“. Am fost la un mare depozit de vinuri din America și mi-a zis administratorul de acolo: „Am foarte multe vinuri bune din toată lumea, de ce aș aduce și din Republica Moldova?“. Atunci mi-am dat seama de importanța marketingului și a istoriei care se află în fața celor mai căutate vinuri.

Rescrierea preistoriei

Pentru a promova această teorie, conform căreia în Cultura Cucuteni se producea vin, ați înființat o asociație. Ce ați reușit să faceți până acum și care sunt planurile?

Eu cercetez de un deceniu aceste chestiuni, dar asociația am înființat-o anul acesta pentru a reuși să coagulăm în aceeași entitate mai mulți parteneri, universități, institute de cercetare etc. Peste tot pe unde am mers la instituțiile publice din Republica Moldova am găsit oameni pasionați care ne-au ajutat. Când am aflat că Moldova este chiar în arealul natural al viței sălbatice de milioane de ani, am vrut să facem un experiment. Cu ajutorul cercetătorilor de la Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, am mers în lunca Prutului, în zona satului Zberoaia, și am căutat viță sălbatică în pădure. Era destul de greu de găsit. Localnicii o cunoșteau și făceau din ea băuturi tari numite „păușoare“. Am cules strugurii și am făcut vin, suntem deja la a patra roadă. Am dat vinul la Universitatea Tehnică din Moldova pentru analiză chimică comparativă cu vinul din vița domesticită. Rezultatele studiului vor fi publicate în trimestrul patru al acestui an. Asociația are un Consiliu științific în care intră cercetătorii care au studiat vinul și sunt interesați de acest subiect, precum specialistul Eugeniu Alexandrov, de la Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor, care a scris o carte despre istoria vinului. Noi suntem țară viti-vinicolă, avem vinuri, medalii, dar nu avem un muzeu de istorie a vinului.

Am reușit să convingem Muzeul Național de Istorie să expună pentru prima dată această bucată de lut pe care este imprimată o frunză de viță-de-vie. E poate un prim pas pentru un muzeu al vinului. Deși în Georgia nu se face un vin bun, ei alegând să-l producă după metode tradiționale, folosite în urmă cu mii de ani, au știut să se promoveze ca leagăn al vinului și asta îi ajută foarte mult. Să nu credeți că un vin făcut după un proces de mii de ani este, astăzi, foarte bun. Am fost la o degustare, aveau vin roșu și alb, doar atât. În ciuda faptului că sună interesant, nu cred că, de exemplu, un vin geto-dac ar fi pe placul consumatorului de astăzi. Pentru că nu pot face un vin bun, georgienii au ales să-l facă tradițional și folosesc la maximum această poveste. Câștigă din asta atât industria vinului, cât și turismul. Foarte mulți turiști vizitează Georgia și se spune că țara nu are ghizi de turism, toți georgienii sunt ghizi. Bravo lor, au știut să se promoveze. Cred că și pentru turismul din țările noastre va fi o nișă foarte bună această integrare a Culturii Cucuteni drept una producătoare de vin. După vizitarea siturilor arheologice se poate face o degustare de vin.

De ce se numește „Asociația 7.000“?

Proiectul se numește „7.000 de ani de vin“, dar am prescurtat numele asociației. E simplu, perioada Culturii Cucuteni a fost în mileniile V-III î.Hr., adică acum 7.000 de ani. Ipoteza noastră este că în urmă cu 7.000 de ani se produce vin în zonă.

Cu ce scop ați participat la evenimentul de turism organizat de Agenția de Dezvoltare Nord-Est în Vaslui?

Încercăm să găsim parteneri în România, pentru că eu văd acesta ca un proiect regional, de pe urma căruia să câștige întreaga zonă. Avem deja colaborări cu Fondul Viei și Vinului din Armenia și parteneri în Ucraina. În Republica Moldova am făcut tot ce se putea face, acum căutăm parteneri și în România. Ideal ar fi să reușim să depunem un proiect internațional de finanțare. În principal, vrem să căutăm, cu instrumente moderne, urme de vin în ceramica de Cucuteni. Proiectul însă nu se rezumă la asta, de ce să nu încercăm să rescriem istoria continentului și să aflăm ce rol a avut vinul? În arheologie există ipoteza că revoluția neolitică, cu trecerea de la stilul de viață nomad la cel sedentar, a fost o „revoluție vinicolă“. Omul a descoperit vinul și starea pe care i-o dădea, considerând că astfel intră în legătură cu divinitatea sau cu lumea de dincolo. Vinul a avut un rol sacru, făcând legătura între cei vii și cei morți. De aici vine și obiceiul nostru tradițional de a turna vin pe mormânt sau expresia veche „grăiește cu morții“. Vinul nu este un simplu produs agricol sau o marfă, ci un element care a marcat evoluția omenirii.