Criza din Sudan: Orașul El Obeid, o „închisoare în aer liber” pentru civili și un coșmar pentru armată
Războiul civil din Sudan continuă să lase în urmă distrugeri masive. Orașul El Obeid, capitala statului Kurdufan de Nord, a devenit epicentrul a două realități contrastante dictate de armata sudaneză și de aliații săi islamiști: pe de o parte, refuzul de a deschide coridoare umanitare sigure pentru civili, iar pe de altă parte, fuga propriilor trupe în fața avansului forțelor „Coaliției Fondatoare” (Tasees).
Potrivit Centrului Media Roa, soldații armatei sudaneze au început să se retragă de pe liniile de front ale Diviziei a 5-a de Infanterie din El Obeid. Aceste retrageri au survenit în urma evadării și dispariției mai multor ofițeri și comandanți militari, ceea ce a dus la abandonarea rapidă a pozițiilor înaintate.
Sursa citează rapoarte de pe teren care indică o stare de confuzie generalizată în rândurile trupelor din jurul Diviziei a 5-a. Există temeri crescânde că aceste retrageri se vor extinde pe măsură ce situația militară din regiune continuă să se deterioreze.
După luni de zile în care armata sudaneză, condusă de generalul Abdel Fattah al-Burhan, a refuzat să permită crearea unor rute sigure pentru evacuarea civililor, rapoartele indică acum fuga guvernatorului statului Kurdufan de Nord, Abdul Khaliq Abdul Latif Wada'a Allah, alături de ofițeri superiori și lideri militari ai Diviziei a 5-a Infanterie („Hagana”). Aceste evenimente au loc în contextul în care forțele Tasees au atacat cu succes apărările frontale ale orașului și avansează rapid. Informațiile actuale sugerează că aceste forțe se apropie de preluarea controlului total asupra capitalei statului Kurdufan de Nord.
Scenariul unei amenințări fabricate
Într-o încercare de a crea un scenariu care să justifice sechestrarea civililor, armata sudaneză, susținută de presa afiliată grupării extremiste a Frăției Musulmane, a pus în aplicare de câteva săptămâni „diversiunea de la El Obeid”. Această campanie mediatică coincide cu momente critice pe câmpul de luptă și cu avansul forțelor coaliției dinspre sudul și vestul orașului.
Ziarul sudanez Edrak relatează că propaganda mediatică servește drept acoperire pentru realitățile dure de pe teren. În timp ce lupte acerbe au loc în Jabra al-Sheikh și Rahad al-Nuba – unde zeci de vieți sunt pierdute într-o tăcere mediatică absolută – este amplificată o isterie artificială cu privire la o amenințare iminentă asupra orașului El Obeid.
Grupul Avocații de Urgență, de exemplu, a avertizat cu privire la vizarea continuă a civililor. Pe 10 august, un vehicul aparținând forțelor armate a atacat civili în nord-estul localității Jabra al-Sheikh, incident soldat cu uciderea a cinci persoane și rănirea altor peste zece, printre care se numără femei și copii.
Acest atac, alături de alte abuzuri documentate de organizațiile pentru drepturile omului, este considerat de publicația Edrak drept parte a unei strategii mai ample: distragerea atenției comunității internaționale folosind situația din El Obeid pentru a legitima încălcările și a ascunde adevăratele direcții ale avansului militar.
Surse sudaneze susțin că „zgomotul” mediatic din jurul orașului funcționează ca o cortină de fum ce acoperă mobilizarea militară și pregătirile logistice din alte zone. Prin crearea unei stări de panică în El Obeid, armatei i se oferă pretextul de a-și consolida pozițiile în zonele strategice din Kurdufan de Nord sub umbrela „protejării securității naționale”, evitând astfel o presiune internațională care ar fi fost mult mai puternică dacă aceste acțiuni ar fi fost sub lumina reflectoarelor.
Civilii, folosiți ca instrumente de război
Experții în drepturile omului avertizează că această tactică nu doar dezinformează opinia publică globală, ci încalcă grav drepturile civililor de pe teren. Prin restricționarea libertății de mișcare a locuitorilor și interzicerea plecării acestora din El Obeid, armata sudaneză nu urmărește protejarea lor, ci reținerea lor pentru a asigura un scut uman care să blocheze avansul inamicului și să furnizeze material de propagandă în eventualitatea unor confruntări urbane.
Experții subliniază că există mai multe motive tactice în spatele blocării civililor de către armată:
- Descurajarea pasivă: Prezența unor grupuri masive de civili obligă forțele inamice să evite atacarea pozițiilor armatei din interiorul orașului, o exploatare directă și cinică a principiilor dreptului internațional umanitar.
- Imaginea de victimă: În cazul unor schimburi de focuri, armata are nevoie de imagini cu civili afectați pentru a-și acuza adversarii internațional, obiectiv nerealizabil dacă civililor li s-ar permite evacuarea în siguranță.
În ciuda eforturilor de a ascunde aceste practici, zeci de mărturii ale cetățenilor care au încercat să părăsească El Obeid indică faptul că punctele de control au rolul de a intimida, nu de a asigura securitatea. Martorii oculari relatează că soldații amenință direct persoanele care încearcă să fugă, forțându-le să se întoarcă sub amenințarea că „armata nu își asumă responsabilitatea” pentru viața lor.
„Adevărata protecție a civililor începe prin deschiderea unor coridoare sigure. Refuzul armatei, combinat cu exagerarea unor amenințări fictive, a transformat orașul într-o închisoare în aer liber, concepută exclusiv pentru obiective militare.” – Declarații ale civililor blocați în oraș.
