Criză la Neurologie: bolnavii cu anevrisme sunt amânați din lipsă de materiale
Blocajul afectează în mod direct activitatea departamentului de neuroradiologie intervențională din cadrul Institutului Național de Neurologie și Boli Neurovasculare din București. Specialiștii de aici au fost nevoiți în repetate rânduri să apeleze la bunăvoința furnizorilor pentru a obține pe datorie consumabilele strict necesare procedurilor de urgență, a dezvăluit medicul Alexandru Dimancea pentru News.ro .
Foto: Arhivă
Rădăcina acestei situații o reprezintă alocările bugetare. În decursul acestui an, fondurile primite prin programul Acțiunea Prioritară AVC au reprezentat doar un sfert din bugetul acordat în anul precedent, deși unitatea sanitară gestionează un volum considerabil de trombectomii destinate cazurilor de AVC ischemic acut.
Listele de așteptare: pericol de sângerare pentru pacienții cu anevrisme
Cea mai gravă criză se resimte în cazul persoanelor care necesită intervenții pentru anevrisme cerebrale. Spitalul se confruntă de aproximativ două luni cu lipsa totală a spirelor de platină (cunoscute sub denumirea tehnică de coil-uri), dispozitive medicale indispensabile acestor operații.
Din această cauză, medicii au fost nevoiți să conceapă liste de așteptare. Pe aceste liste se află pacienți ale căror anevrisme nu s-au rupt încă, însă au dimensiuni mari și implică o amenințare permanentă de sângerare cerebrală.
„Pentru anevrisme, și rupte, și nerupte, avem nevoie de așa-zisele coil-uri, adică spire de platină, pe care nu le avem de ceva timp. Aici nu a fost fluctuație, aici a fost un impas care persistă de aproximativ două luni. Avem liste de așteptare de pacienți care au fie anevrisme rupte, fie, cei mai mulți, anevrisme nerupte, dar care sunt de dimensiuni mari, la risc de sângerare absolut oricând și care mă întreabă de la o săptămână la alta, dacă nu chiar de la o zi la alta, când vin materialele. Înseamnă, în principiu, că așteptăm. Nu doar coil-urile sunt implicate în tratamentul anevrismelor, dar sunt materialul cel mai frecvent utilizat. Acele spire de metal care se încovoaie, mă rog, capătă o anumită formă rotundă, ovalară, ca să umple anevrismul, să-l trombozeze. Fiecare anevrism are o anumită formă, o anumită geometrie și dimensiune. Și nu ai cum să pui ce coiluri ai pe raft. Adică nu faci compromisuri în acest sens, deoarece pot pleca de acolo și pot cauza AVC în timpul procedurii, ceea ce tu tocmai asta încerci să previi”
— Dr. Alexandru Dimancea
Medicul a punctat că alegerea dimensiunii corecte a spirei este capitală: un coil de 20 de milimetri forțat într-un anevrism de 15 milimetri ar putea declanșa ruptura vasculară, în timp ce unul de doar 10 milimetri riscă să fie dislocat direct în torentul sangvin cerebral.
Consumabile luate pe datorie și bolnavi redirecționați
Echipa medicală s-a confruntat cu sincope majore și în cazul cateterelor de aspirație folosite pentru extragerea cheagurilor de sânge în timpul trombectomiilor. În ultimele săptămâni au existat ferestre de câteva zile în care intervențiile au fost complet oprite din lipsa acestor tuburi de unică folosință.
Pentru a depăși impasul, conducerea secției a negociat cu furnizorii livrări în avans, cu promisiunea că facturile vor fi decontate retroactiv odată ce fondurile din Acțiunea Prioritară AVC sau de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate vor ajunge la institut.
Lipsurile au modificat deja traseul urgențelor. În ultimele săptămâni, cel puțin un bolnav pe zi a fost trimis la Spitalul Universitar de Urgență București, singura unitate din Capitală capabilă să preia acest tip de cazuistică.
În plus, cazurile neurologice complexe, precum malformațiile arteriovenoase sau fistulele, presupun utilizarea unui agent lichid vâscos de embolizare. Acest compus specializat este extrem de costisitor, trebuie achiziționat în cantități bine determinate și depinde integral de o finanțare constantă, fondurile actuale fiind insuficiente.
Lipsa asistenților: medicii fac cu schimbul pe post de ajutor de sală
Dincolo de absența materialelor, clinica are un deficit sever de personal medical mediu pregătit să intervină în afara orelor obișnuite de program, interval în care sosește peste jumătate din totalul pacienților cu AVC.
„Sigur, mai mult de 50% dintre AVC-uri, cel puţin aici, la Institut, dar sunt convins că şi la Universitar e la fel, vin în afara orelor de program. Ce se întâmplă atunci? Avem un grup comun de WhatsApp, ca orice altcineva, şi, practic, medicul neurolog de gardă ne anunţă. Când eu sunt de gardă, eu anunţ, când sunt alţi medici neurologi, colegi, ei anunţă. Ne anunţă şi ne strângem minimum doi, dacă nu chiar trei oameni, să mergem să realizăm trombectomia. Şi ce se întâmplă tipic este: va fi o primă mână şi o a doua mână. Prima mână este persoana care face propriu-zis trombectomia, iar cea de-a doua mână este cea care pregăteşte pacientul, orice, de la punerea manşetei de tensiune până la pregătirea perfuziilor, până la darea materialelor într-un mod steril, încât operatorul principal să le ia, să le hidrateze, să le flusheze, spunem noi, şi să le introducă ulterior în pacient. Deci, practic, unul vine ca operator, unul vine ca asistent. Ăsta este adevărul”
— Dr. Alexandru Dimancea
Medicii răspund acestor chemări de acasă fără a beneficia de vreo formă de plată suplimentară, neavând acoperite nici măcar costurile pentru transportul cu mașina personală sau taxiul până la spital. Mobilizarea se face exclusiv din conștiință profesională, fiind conștienți că pacienții nu ar avea nicio șansă de supraviețuire fără intervenția lor.
Nevoia de continuitate bugetară
Deși echipa condusă de șeful de secție, doctorul Stănciulescu, caută permanent căi administrative pentru a depăși blocajele, medicii avertizează că sistemul nu poate rezista pe termen lung dacă aprovizionarea continuă să fie sporadică. Dr. Dimancea a menționat că distribuția fondurilor la nivel național între centrele de profil este inegală.
„Trebuie să fim susţinuţi permanent. Este ca un soi de moară care macină în continuu. Noi nu ne oprim propriu-zis. Adică, dacă am avea fondurile permanent, nu neapărat cu ţârâita, dar am fi aprovizionaţi permanent, noi am munci permanent. Adică am consuma acele materiale pe bună dreptate şi cu cap pentru fiecare pacient care vine. Nu le-am supra- sau subconsuma, ca să spun aşa. Le-am folosi exact cu cap pentru pacienţii care vin. Este o muncă continuă, o muncă de urgenţă prin excelenţă. În orice domeniu al medicinei, în orice domeniu, este o muncă continuă în care pot veni astăzi două urgenţe, mâine poate să nu vină niciuna şi a treia zi să vină cinci. Deci nu se pune problema să ai săptămâni moarte. Zile moarte, da, dar săptămâni moarte nu există niciodată. E o muncă permanentă”
— Dr. Alexandru Dimancea
Explorează subiectele:
