Cum a ajuns un afacerist ruinat primul și singurul împărat al Statelor Unite
Foto: wikipedia
De la declararea independenței în 1776, Statele Unite s-au dezvoltat neîntrerupt sub cupola unei republici constituționale federale. În ciuda acestei tradiții democratice adânc înrădăcinate, istoria americană a consemnat și existența unui autoproclamat monarh: Joshua Abraham Norton. Privit la vremea respectivă drept una dintre cele mai insolite figuri ale societății californiene, Norton a devenit o legendă locală, respectată într-o asemenea măsură încât trecerea sa în neființă a strâns pe străzi mii de persoane.
De la prosperitatea din Africa de Sud la un nou început în California
Originar dintr-o familie de evrei englezi, Norton s-a născut în februarie 1818 la Deptford, o localitate din Kent aflată astăzi pe teritoriul Londrei. Părinții săi, John și Sarah Norton, au hotărât în 1820 să emigreze împreună cu cei trei copii în Africa de Sud. În noua patrie, capul familiei a pus bazele unei companii înfloritoare care se ocupa cu distribuția de mărfuri și echipamente pentru nave. Pe măsură ce afacerea creștea, s-a mărit și familia, lui Joshua alăturându-i-se încă nouă frați.
Această etapă îmbelșugată s-a încheiat brusc după douăzeci de ani. Problemele financiare au împins afacerea tatălui în pragul falimentului, iar peste dificultățile economice s-au suprapus tragedii de familie: doi dintre frații lui Joshua, iar mai apoi ambii părinți, au încetat din viață. Rămas singurul administrator al unor bunuri împovărate de datorii, Joshua a lichidat proprietățile rămase și s-a întors în Marea Britanie, stabilindu-se temporar la Liverpool în jurul anului 1845. Un an mai târziu pornea spre Boston, unde a trăit timp de trei ani în condiții puțin documentate, înainte de a pleca spre coasta de vest a continentului.
Arhivele vremii menționează sosirea sa în California la 5 noiembrie 1849, pe o rută maritimă ce a inclus Capul Bunei Speranțe, Rio de Janeiro și Valparaiso. Spre deosebire de mulți căutători de noroc care ajungeau la San Francisco în acea perioadă, Norton deținea un capital generos de aproximativ 40.000 de dolari, rod al activităților sale din Boston sau o parte salvată din moștenirea familiei.
Ascensiunea financiară și lovitura fatală a orezului peruan
Norton a investit fondurile în firma Joshua Norton & Company, specializată în tranzacții imobiliare și mărfuri de import. Intuiția sa comercială a dat roade rapide: în doar trei ani, averea sa a crescut spectaculos la 250.000 de dolari, sumă care ar echivala cu peste 8 milioane de dolari raportat la valorile anului 2020. Datorită poziției sale financiare, Joshua a devenit o figură de bază a înaltei societăți din San Francisco, frecventând cele mai exclusiviste cercuri și intrând în rândurile Francmasoneriei.
Totul s-a prăbușit însă în anul 1852, în urma unei decizii de afaceri dezastruoase. Sperând să profite de foametea din China, care provocase o explozie a prețurilor la alimente de peste 500%, Norton a achiziționat o încărcătură completă de orez peruan pentru a o vinde pe piața asiatică. Însă manevra speculativă a fost anticipată și de alți importatori. Piața a fost inundată rapid cu stocuri masive, prețurile s-au prăbușit, iar Norton a fost adus la sapă de lemn. Toate eforturile sale ulterioare de a relansa afacerile sau de a ocupa posturi în administrația publică au eșuat. Fostul milionar a sfârșit într-o cameră modestă a unei pensiuni ieftine, intrând într-o fază de depresie acută și recluziune.
Proclamarea imperiului și „Protectoratul Mexicului”
După aproximativ doi ani petrecuți departe de ochii lumii, o perioadă în care suferința psihică l-a îndepărtat treptat de reperele realității, Norton a revenit spectaculos în viața publică în 1859. În luna septembrie a acelui an, cotidianul local „San Francisco Daily Evening Bulletin” publica un document neașteptat prin care bărbatul anunța oficial că preia conducerea statului pentru a rezolva problemele fundamentale ale națiunii.
„La cererea imperativă a unei mari majorități a cetățenilor acestor State Unite, eu, Joshua Norton, fost locuitor al golfului Algoa, Capul Bunei Speranțe, iar în ultimii nouă ani și zece luni locuitor al orașului San Francisco, California, mă declar și mă proclam Împărat al acestor State Unite; și, în virtutea autorității care îmi este astfel conferită, ordon și dispun prin prezenta ca reprezentanții diferitelor state ale Uniunii să se întrunească în Musical Hall, în acest oraș, în prima zi a lunii februarie următoare, pentru ca atunci și acolo să aducă acele modificări legilor existente ale Uniunii care ar putea ameliora relele sub care suferă țara și să facă astfel încât să existe încredere, atât în țară, cât și în străinătate, în stabilitatea și integritatea noastră. Norton I, Împăratul Statelor Unite” — Joshua Abraham Norton
După ce forțele franceze conduse de Napoleon al III-lea au intervenit militar pe teritoriul mexican, monarhul autoproclamat și-a extins titulatura, adăugându-și și rolul de „Protector al Mexicului”.
Un lider fictiv cu idei sociale vizionare
„Guvernarea” împăratului Norton a continuat nestingherită timp de două decenii. Lipsit de autoritate administrativă sau mijloace de coerciție, el a fost tratat cu toleranță și îngăduință de statul american, în timp ce comunitatea locală l-a privit cu simpatie și o caldă doză de umor. Norton și-a îndeplinit însă rolul cu o seriozitate desăvârșită, susținând că are datoria de a împiedica decăderea națiunii.
Deși cererile sale includeau desființarea Congresului, eliminarea sistemului celor două partide majore și abandonarea republicii în favoarea unei orânduiri monarhice, Norton a fost, în mod paradoxal, promotorul unor concepte civice avansate pentru acea epocă. S-a manifestat ca un adversar neobosit al corupției și a cerut constant garantarea demnității umane și a drepturilor pentru grupurile discriminate. A fost un apărător ferm al rezidenților chinezi, a sprijinit populația de culoare, a solicitat respectarea drepturilor cuvenite pentru nativii americani și s-a pronunțat clar pentru acordarea dreptului de vot femeilor.
Pasionat de inovații și progres tehnic, „suveranul” a început să emită propria monedă de hârtie. Într-un gest de solidaritate și apreciere pentru personajul care anima străzile metropolei, numeroase magazine și restaurante locale acceptau aceste bancnote speciale la plata produselor și consumației.
În ianuarie 1880, Joshua Norton s-a stins din viață în urma unui atac vascular cerebral. Finalul drumului său a confirmat atașamentul profund al comunității: circa 10.000 de locuitori din San Francisco au ieșit pe străzi pentru a asista la funerariile sale, aducându-i un ultim omagiu unui om pe care l-au respectat asemenea unui veritabil monarh.
Explorează subiectele:
