Cum ne asigurăm o pensie decentă într-un sistem sufocat de declinul demografic
Cu milioane de vârstnici care trăiesc sub venitul mediu și un sistem public amenințat de valul de pensionări al „decrețeilor”, dependența exclusivă de stat la bătrânețe devine o strategie riscantă. Pe fondul înghețării veniturilor din lipsă de buget și al dezechilibrelor regionale profunde, specialiștii avertizează că o bătrânețe liniștită depinde direct de alegerile financiare și profesionale făcute încă din primii ani de carieră.
În România, realitatea financiară a bătrâneții este marcată de discrepanțe uriașe. Deși pensia medie lunară a atins valoarea de 2.942 de lei, statisticile oficiale ale Casei Naționale de Pensii Publice relevă că mai mult de 2,6 milioane de cetățeni nu ajung nici măcar la acest prag. În plus, aproape un milion de persoane sunt nevoite să supraviețuiască cu indemnizația socială minimă de 1.281 de lei.
Contextul devine cu atât mai dificil cu cât plățile acordate de stat nu au mai fost indexate de doi ani din cauza restricțiilor bugetare guvernamentale. În anii ce urmează, presiunea asupra bugetului public va crește abrupt, odată cu retragerea masivă din activitate a generației „decrețeilor”.
Erorile de planificare din anii activi
Sorina Faier, specialist cu o vastă experiență în resurse umane, subliniază că securitatea financiară după încheierea activității profesionale nu se decide în pragul pensionării, ci reprezintă consecința directă a modului în care ne gestionăm veniturile și cariera timp de decenii.
„Când vorbim despre pensie, cei mai mulți dintre noi ne gândim la o problemă îndepărtată, care va deveni importantă după 60 de ani. În realitate, pensia nu se construiește la bătrânețe, ci pe parcursul întregii vieți profesionale. După aproape 20 de ani în resurse umane și mii de interviuri cu angajați și manageri, observ că foarte puțini oameni își includ pensia în planul financiar și profesional. Ne concentrăm asupra salariului actual, a ratelor, vacanțelor și cheltuielilor familiei, iar viitorul rămâne, de cele mai multe ori, în responsabilitatea statului.” — Sorina Faier, specialist în resurse umane
Aceasta atrage atenția că baza sistemului este tot mai fragilă: populația este în continuă îmbătrânire, contingentul de angajați contributori este restrâns, iar un număr semnificativ de români sunt plecați la muncă în străinătate sau traversează intervale în care nu cotizează deloc.
Capcanele muncii suplimentare și costul ascuns al veniturilor „la gri”
Pentru a face față cheltuielilor curente sau pentru a pune bani deoparte, tot mai mulți angajați apelează la un al doilea job ori la proiecte independente. Deși poate genera un plus financiar util pentru lichidarea datoriilor sau alimentarea unui fond de urgență, o astfel de abordare devine nocivă dacă este transformată într-un mod de viață permanent.
„Dacă toate veniturile suplimentare sunt consumate imediat, persoana muncește mai mult, dar nu devine neapărat mai sigură financiar. În plus, două joburi pot însemna oboseală, stres și un risc mai mare de epuizare”, a punctat Sorina Faier, adăugând că surplusul obținut ar trebui direcționat inteligent către instrumente de economisire sau pensii private, nu risipit.
Un alt pericol major îl reprezintă acceptarea salariilor nedeclarate integral, plătite parțial „în plic”. Deși poate crea iluzia unor câștiguri imediate mai consistente, această practică reduce drastic baza de calcul a viitoarei pensii, dar și indemnizațiile curente sau capacitatea de creditare. O pensie decentă depinde direct de contractele legale transparente și de monitorizarea strictă a viramentelor efectuate către stat.
Pilonul III și investiția în abilități profesionale
Pe lângă sistemul public și Pilonul II administrat privat, o pârghie esențială o constituie pensia facultativă (Pilonul III), bazată pe contribuții benevole din partea salariatului, a companiei sau a ambelor părți.
„România are, pe lângă sistemul public, pensia administrată privat Pilonul II și pensia facultativă Pilonul III. Pilonul III permite contribuții voluntare, care pot fi făcute de angajat, de angajator sau de amândoi. Avantajul major nu este neapărat suma depusă într-o singură lună, ci timpul. O contribuție constantă începută la 30 sau 35 de ani are la dispoziție câteva decenii pentru a se acumula. Dacă începem la 55 sau 60 de ani, efortul lunar necesar va fi mult mai mare. Chiar și o sumă aparent modestă, economisită cu disciplină în fiecare lună, poate conta. Important este să verificăm comisioanele, condițiile, riscurile și performanțele pe termen lung și să alegem numai produse autorizate, după ce ne informăm sau discutăm cu un specialist.” — Sorina Faier, specialist în resurse umane
Totodată, capacitatea de a genera venituri rămâne cel mai valoros capital al fiecărui salariat. În contextul expansiunii inteligenței artificiale și a automatizării, recalificarea și deprinderea de competențe digitale ori limbi străine sunt prioritare. În locul acceptării unei a doua activități prost remunerate, investiția timpului într-o calificare superioară permite creșterea câștigului din activitatea de bază.
Pe scurt, principalele repere pentru stabilitatea financiară pe termen lung includ:
- Monitorizarea regulată a contribuțiilor și a banilor strânși în fondurile private;
- Crearea unui fond de rezervă destinat situațiilor neprevăzute;
- Optarea pentru un program de pensie facultativă;
- Direcționarea automată a unei părți din venituri și bonusuri către economii;
- Dezvoltarea constantă a competențelor pentru a rămâne competitiv pe piață.
„Nu sunt consultant financiar, iar fiecare persoană trebuie să aleagă soluțiile potrivite în funcție de venituri, vârstă, familie și toleranța la risc. Dar, din perspectiva pieței muncii, un lucru este clar: nu este prudent să ne bazăm viitorul pe o singură sursă de venit. O pensie decentă nu se construiește printr-o decizie spectaculoasă luată la 60 de ani, ci prin decizii mici, repetate timp de 20 sau 30 de ani. Cu cât începem mai devreme, cu atât presiunea financiară va fi mai mică.” — Sorina Faier, specialist în resurse umane
Tabloul statistic: inegalități geografice și de gen
Datele publicate de Institutul Național de Statistică pentru trimestrul II 2026 conturează un tablou marcat de dezechilibre accentuate:
- Nivelul mediu și puterea de cumpărare: Pensia medie lunară generală a fost de 2.942 de lei (+0,3% față de trimestrul I 2026), iar pensia medie de asigurări sociale de stat a înregistrat o valoare brută de 2.821 lei și o valoare netă de 2.700 lei. Puterea reală de cumpărare (indicele pensiei medii reale) s-a situat la 98,1%. Pensia netă pentru limită de vârstă a reprezentat 52,5% din salariul mediu net pe economie, în scădere de la 57,9% în primele trei luni ale anului.
- Numărul beneficiarilor: România avea un număr mediu de 4,913 milioane de pensionari (în scădere cu 7.000 față de T1 2026 și cu 5.000 raportat la perioada similară din 2025). Dintre aceștia, 4,573 milioane aparțineau asigurărilor sociale de stat. Raportul la nivel național este de 8 pensionari la 10 angajați, însă diferențele teritoriale sunt frapante: dacă în București și Ilfov raportul este de 4 pensionari la 10 salariați, în județul Teleorman se ajunge la 15 la 10, iar în Vaslui la 14 pensionari la 10 salariați.
- Distribuția categoriilor: Beneficiarii pentru limită de vârstă domină sistemul asigurărilor sociale (80,7%, din care 55% sunt femei – circa 2,17 milioane), urmați de cei cu pensii de urmaș (9,6%), pensii de invaliditate (8%) și pensionari cu retragere anticipată sau parțial anticipată (1,6%).
- Diferențe teritoriale: Decalajul între cea mai mică și cea mai mare pensie medie județeană de asigurări de stat a atins 1.350 de lei. Cele mai reduse valori s-au înregistrat în Botoșani (2.229 lei), Vrancea (2.274 lei) și Vaslui (2.285 lei), în timp ce ierarhia superioară a fost ocupată de București (3.579 lei), Hunedoara (3.498 lei) și Brașov (3.331 lei).
- Decalajul între sexe: Femeile încasează sume mai mici decât bărbații în toate categoriile. La limita de vârstă, pensia medie a unei femei reprezintă doar 63% din cea a unui bărbat, iar la pensiile anticipate raportul coboară la 60,8%. La pensia de invaliditate de gradul II, ecartul este de la 1.061 lei pentru femei la 1.310 lei pentru bărbați.
- Indemnizația socială minimă: Un număr de 885.900 de cetățeni au apelat la prevederile OUG nr. 6/2009. Printre aceștia se regăsesc 844.100 de persoane din sistemul de stat (18,5% din total), 37.900 provenite din fostul sistem agricol (35,5% din totalul categoriei) și 3.900 din sectorul militar (1,7%).
Explorează subiectele:
