Cum sabotează colapsul din educație viitorul economic al României
Deficiențele din sistemul de învățământ au încetat de mult să fie simple statistici școlare și au devenit frâne directe pentru economia națională. Evaluările internaționale PISA, care plasează constant elevii români la coada clasamentelor europene, reflectă un model de dezvoltare blocat: investițiile scăzute în educație produc absolvenți nepregătiți, iar lipsa de calificare a forței de muncă alungă capitalul valoros și ține productivitatea la un nivel periculos de scăzut.
Tot mai mulți copii abandonează școala de la vârste fragede. Foto: Shutterstock
Această corelație directă între sala de clasă și ritmul de creștere al țării este subliniată de Ciprian Dascălu, economistul-șef al BCR. Expertul arată că lipsa de competențe a tinerilor subminează potențialul pe termen mediu și lung al economiei românești, condamnând piața muncii la sarcini rudimentare și remunerații modeste.
„Din păcate, în loc să ne ajute să închidem decalajul față de celelalte țări din regiune cu care ne comparăm, sau vrem să ne comparăm, acest gap pare că se lărgește. Nu se vede un progres, ci mai degrabă un regres. Din perspectivă macroeconomică, evident că asta se transpune direct și are un impact negativ asupra PIB-ului potențial. PIB-ul potențial este dat de factorii de producție, printre care factorul muncă și productivitatea acestuia. Pentru a crește productivitatea, în general, este nevoie de o forță de muncă educată și calificată, pe care se pare că nu o avem și nu o vom avea. Cât timp nu avem o forță de muncă bine calificată, nu avem cum să creștem serios. România ar trebui să aibă anual o creștere economică de circa 2,5%. Nu avem. Iar rezultatele pe care le vedem la testele PISA nu lasă speranță că mai încolo, peste ani, se va schimba ceva și că vom avea forță de muncă bine pregătită”, a declarat Ciprian Dascălu.
Ciprian Dascălu este economist șef la BCR Foto: Arhivă personală
Finanțarea minimă din UE și banii risipiți pe arene sportive
Decalajul educațional este accentuat de o realitate profund divizată. În vreme ce marile centre urbane precum București, Cluj-Napoca sau Iași mențin un nivel ridicat de performanță, zonele rurale se confruntă cu închideri repetate de unități școlare, sărăcie lucie și un val îngrijorător de abandon școlar timpuriu.
România continuă să fie statul din Uniunea Europeană cu cele mai mici alocări bugetare raportate la PIB pentru educație. Deși atât Legea Educației din 2011, cât și Legea 198/2023 au prevăzut alocarea a 6% din PIB sau a 15% din bugetul general consolidat, aceste praguri au fost amânate sistematic. În anul 2026, finanțarea a coborât spre 2,4-2,5% din PIB, înregistrând o scădere de peste o jumătate de punct procentual față de exercițiul financiar precedent.
Această comprimare a fondurilor a coincis cu măsurile de austeritate promovate de Guvernul Bolojan, care a operat reduceri tocmai de la învățământ. Concomitent, prioritățile administrative au inclus direcționarea banilor publici către infrastructura sportivă, ridicându-se săli polivalente și stadioane chiar și în localități unde fotbalul profesionist de primă ligă lipsește complet. Tratarea școlii ca o problemă secundară rămâne o constantă a ultimilor 36 de ani, indiferent de formațiunile aflate la putere.
O miză economică de zeci de miliarde de euro
Conform analizelor Băncii Mondiale, o investiție adecvată care ar ridica performanțele elevilor români măcar până la media europeană la testele PISA ar avea efecte spectaculoase asupra Produsului Intern Brut. Economiștii estimează că un asemenea salt ar genera o expansiune suplimentară de circa 14 procente pe termen lung.
Raportat la proiecțiile pentru 2026 centralizate pe platforma internațională Worldometer — care utilizează cifre oficiale venite de la Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, estimând economia României la 444,81 miliarde de dolari (aproximativ 382,4 miliarde de euro) —, un avans de 14% ar echivala cu peste 53,5 miliarde de euro în plus la valoarea PIB-ului, aducându-l la 435,9 miliarde de euro.
Această sumă ar depăși substanțial întregul portofoliu acordat țării prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). La debutul din 2021, PNRR a însumat circa 29,2 miliarde de euro, ajungând după revizuirile repetate la 20,1 miliarde de euro (împărțiți în 13,57 miliarde euro granturi și 6,54 miliarde euro împrumuturi).
Criza demografică și ignorarea modelelor de succes
Presiunea pe piața muncii este amplificată de tendințele demografice nefavorabile. Îmbătrânirea accelerată și scăderea numărului de locuitori ar impune, ca singură compensație sustenabilă, creșterea valorii adăugate pe care o generează fiecare angajat rămas în activitate.
„Cred că ține într-o anumită măsură și de dorința de reformă, de a face schimbări și așa mai departe. Cu siguranță, din cauza faptului că nu facem nimic ca să corectăm asta, PIB-ul potențial va fi constrâns și de acest factor, de productivitatea muncii care ține foarte mult de educație. Sau de calificarea forței de muncă, să o numim așa. Toate acestea contează enorm și ne vor afecta negativ, ne vor cauza probleme și pe viitor”, a atras atenția economistul-șef al BCR.
În plus, scăderea numărului de contributori activi nu poate fi contrabalansată dacă noile generații părăsesc timpuriu băncile școlii fără aptitudini de bază.
„Pe de altă parte, la PIB-ul potențial, dacă ne uităm la procesul demografic, pe termen lung și foarte lung, având în vedere scăderea și îmbătrânirea populației, tinde să tragă acest PIB potențial în jos. Și oarecum compensarea acestui proces negativ demografic ar fi trebuit să vină din creșterea productivității numărului mai limitat de contributori la Produsul Intern Brut, dar în condițiile date nu are cum să se întâmple asta”, a adăugat Dascălu.
Deși au fost formulate soluții clare pentru reducerea abandonului, inclusiv programe punctuale precum acordarea unei mese calde în școli — care s-au dovedit eficiente —, decidenții politici ezită să le extindă sau să aplice măsuri sistemice aplicate deja cu succes de vecini precum Polonia.
„Rezultatele, atâta timp cât nu arată îmbunătățire, din contră, nu sunt deloc încurajatoare. Cred că au fost o grămadă de studii, de recomandări și așa mai departe. S-au identificat până la nivel de micromanagement diverse soluții cum să se îmbunătățească inclusiv accesul în mediile mai defavorizate la educație. Dar cu foarte puține excepții nu au fost puse în practică. Inclusiv dacă ne uităm la un program care a dat ceva roade din perspectiva scăderii abandonului, este masa aceea caldă. Și ăsta-i până la urmă un program de a ține copiii la școală. Și se pare că a avut rezultate bune, sau cel puțin așa s-a prezentat. Deci nu inventăm soluții de azi pe mâine, dar evident că nu există o soluție miraculoasă, ci cel mai probabil un mix de soluții sau de decizii. Dar se vede că nimeni nu vrea să ia măsuri. Alte țări, de exemplu Polonia, au luat măsuri, iar rezultatele nu au întârziat. Noi nu o facem”, a concluzionat economistul.
Explorează subiectele:
