Curtea de Apel desființează acuzațiile DIICOT în cazul Pașca
Acuzațiile de trafic de persoane și constituire a unui grup infracțional organizat, formulate de DIICOT împotriva lui Viorel Pașca și a co-inculpaților, au fost desființate de Curtea de Apel București. Instanța a respins integral propunerea de arestare și a anulat decizia de control judiciar emisă anterior de Tribunalul București, motivând că probele administrate nu justifică reținerea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în special lipsa scopului de exploatare.
Magistrații Curții de Apel București au concluzionat că Ministerul Public nu a prezentat dovezi suficient de clare pentru a susține acuzațiile de trafic de persoane și grup infracțional organizat în cazul grupării Pașca. În motivarea deciziei, judecătorul a subliniat că „alternativa concretă pentru o parte semnificativă dintre beneficiari nu era accesul la un serviciu social autorizat, ci revenirea în stradă”, adăugând că sumele pe care statul le-ar fi putut oferi acestor persoane nu le-ar fi asigurat condiții de trai mai bune decât cele oferite în centrele administrate de Viorel Pașca. Principalele argumente ale Curții în sprijinul deciziei sale includ:
Carențele financiare și lipsa exploatării
Instanța a calculat că sumele gestionate de inculpați, în medie de aproximativ 16,6 lei pe zi per beneficiar, erau extrem de mici și insuficiente pentru a susține teza unei „îmbogățiri ilicite”. Carențele medicale identificate au fost atribuite lipsei resurselor financiare, nu unei intenții de exploatare.
În condițiile în care sumele pe care statul le acordă persoanelor în cauză (sub forma pensiilor sau a oricăror altor forme de ajutor social) nu le-ar fi permis acestora să trăiască în condiții mai bune decât cele asigurate de inculpați, nu se poate susține că aceștia ar fi intenționat să-i exploateze (sau ar fi făcut acest lucru), condiție esențială pentru reținerea infracțiunii de trafic de persoane. În lipsa acestui element, indiferent de carențele în asigurarea asistenței medicale, nu se poate vorbi de existența infracțiunii prevăzute de art. 210 C. pen. Având în vedere resursele financiare de care inculpații beneficiau, toate carențele medicale identificate nu se datorau faptului că persoanele cazate erau exploatate (inculpații însușindu-și și simplu nu existau sume de bani suficiente pentru a asigura un tratament medical de calitate. Astfel, este evident că un asistent medical sau un îngrijitor cu pregătire medicală nu ar accepta să lucreze în mediul rural într-un loc în care ar primi salariul minim pe economie. Or, sumele de care beneficiau inculpații nu puteau acoperi nici măcar angajarea unui personal mai numeros care să lucreze pe salariul minim.
– Conform motivării Curții de Apel București
Un alt aspect subliniat de Curte este comparația între finanțarea disponibilă grupării Pașca și cea alocată ulterior de stat. Astfel, Guvernul a suplimentat Fondul de rezervă bugetară cu 20.028 mii lei pentru finanțarea măsurilor de protecție a celor 409 persoane vulnerabile relocate din județul Bihor, sumă destinată unei perioade de sub șase luni. În contrast, inculpații au avut la dispoziție 13,5 milioane de lei pentru o perioadă de 68 de luni, la care s-au adăugat donații în natură și sumele primite pe card de beneficiari. Această diferență evidențiază o subfinanțare cronică a activității grupării. Retragerea sumelor de bani de pe cardurile beneficiarilor nu a fost considerată o formă de exploatare, în contextul în care aceste sume erau insuficiente pentru a asigura supraviețuirea acestora. Instanța a notat, de asemenea, că persoanele aveau condiții decente de cazare și primeau trei mese pe zi, fără carențe semnificative în alimentație. Un detaliu relevant este că, din peste 400 de persoane identificate, doar 156 aveau venituri sau le-au declarat.
Asistență medicală și libertatea de mișcare
Declarațiile medicilor și asistentelor audiate au indicat că pacienții primeau consultații medicale periodice, inclusiv de specialitate psihiatrică, și tratamente monitorizate. De asemenea, aceștia beneficiau de libertate de mișcare, putând părăsi centrele oricând doreau.
Curtea subliniază că, din probele administrate, rezultă că persoanele cazate beneficiau de asistență medicală de bază. Astfel, pe parcursul urmăririi penale au fost audiate mai multe categorii de persoane: medici specialiști, asistente medicale, voluntari, persoane cazate în locațiile din zona persoane care executau diferite activități lucrative ocazionale. Contrar acuzațiilor formulate, declarațiile martorilor au relevat, într-o manieră convergentă, că persoanele vătămate beneficiau de consultații medicale periodice, inclusiv de specialitate psihiatrică, de tratamente prescrise și monitorizate, de activități recreative și de asistență în realizarea activităților curente. Din declarațiile martorilor – medici psihiatri și rezultă că persoanele aflate în centru beneficiau de consultații medicale periodice, în urma cărora le era prescris tratamentul corespunzător afecțiunilor de care sufereau, schema terapeutică și dozele fiind ajustate în funcție de evoluția stării psihice a fiecărui pacient. Martorul, asistent medical generalist a relevat faptul ca medicatia era pregatita de personalul medical, tratamentele fiind administrate la timp, iar medicul de familie (...) acorda consultații medicale în mod periodic.
– Conform motivării Curții de Apel București
Procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate au confirmat posibilitatea persoanelor de a părăsi centrele, fiind chiar conduse la gară și li se achiziționau bilete de tren. Chiar și investigatorul sub acoperire a relatat că beneficiarii puteau pleca, respectând o procedură care implica întocmirea unei "declarații de plecare" și restituirea bunurilor. Curtea a notat că incapacitatea beneficiarilor de a trăi independent din propriile resurse financiare nu poate fi imputată inculpaților.
Faptul că persoanele respective aveau posibilitatea de a părăsi centrele oricând doreau, fiind inclusiv conduse la gară, unde li se achiziționau bilete de tren, rezultă și din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. Declarații în sensul că persoanele din centre puteau părăsi locația unde erau cazați în mod liber și fără restricții, a dat și martora voluntar. De altfel, chiar investigatorul sub acoperire a declarat că beneficiarii nu aveau voie să părăsească locațiile singuri, precizând că dacă alegeau să plece, plecau pentru totdeauna, aceasta fiind regula. Cu toate acestea, erau reprimiți dacă se urma procedura. Din cele relatate de martoră, rezultă că procedura de plecare a beneficiarilor implică întocmirea unei ”declarații de plecare” și, cel puțin formal, restituirea bunurilor și valorilor aparținând acestora. Că, în concret, persoanele respective nu aveau unde pleca, iar cu resursele financiare de care dispuneau nu puteau trăi, nu e o chestiune care să fie imputabilă inculpaților. Curtea reține că, într-adevăr, există indicii că unii dintre inculpați au luat la cunoștință despre eventuale infracțiuni comise între pacienți (soldate cu vătămarea sau cu decesul acestora) sau de către personal împotriva pacienților și nu au luat măsuri pentru tratarea pacienților sau anunțarea autorităților. Aceste aspecte nu se circumscriu însă infracțiunii de trafic de persoane, ci eventual pot întruni elementele constitutive ale unor alte infracțiuni pentru care nu s-au formulat acuzații. Cu alte cuvinte, Curtea nu poate aresta o persoană pentru trafic de persoane și în motivare să argumenteze acest lucru făcând referire la altă infracțiune.
– Conform motivării Curții de Apel București
Demersuri administrative necesare, nu exploatatoare
Acțiunile de întocmire a actelor de identitate, deschiderea conturilor bancare și numirea tutorilor au fost considerate de instanță ca fiind „demersuri logice și necesare” pentru a permite persoanelor fără adăpost accesul la servicii medicale și beneficii sociale, nu ca instrumente de trafic.
Efectuarea de demersuri pentru eliberarea cărților de identitate și stabilirea adresei de domiciliu/reședință/flotant pentru persoanele vulnerabile cazate în locațiile controlate sau deținute de inculpatul reprezintă o chestiune normală. Astfel, având în vedere vârsta și condiția acelor persoane, era absolut necesar ca acestea să fie luate în evidența unui medic. Or, acest lucru nu se poate realiza decât în condițiile existenței unor acte de identitate. De asemenea, dacă persoana respectivă trebuie internată, lipsa actelor de identitate și a cardului de sănătate face deosebit de dificil ca aceasta să beneficieze de tratament medical. Totodată, în caz de deces, întocmirea certificatului de deces și înhumarea presupun dificultăți administrative serioase în lipsa acestor acte. Este de notorietate că pentru emiterea cărții de identitate e nevoie ca solicitantul să fie proprietarul imobilului unde să își stabilească domiciliul sau să existe acordul proprietarului (care trebuie să se prezinte personal sau să dea procură în acest sens). În condițiile în care majoritatea persoanelor respective nu aveau proprietăți și erau din alte județe, stabilirea adresei de domiciliu/reședință/flotant pentru persoanele vulnerabile la locațiile controlate sau deținute de inculpatul apare a fi un demers logic.
– Conform motivării Curții de Apel București
În concluzie, judecătorul a constatat că dosarul nu a relevat „situația unor persoane abandonate în condiții incompatibile cu existența umană, ci a unor persoane cărora li se asigurau, chiar într-un cadru neautorizat și insuficient raportat la exigențele legale, hrană, cazare, îmbrăcăminte, medicație și acces la servicii medicale, precum și efectuarea formalităților necesare în caz de deces”.
Contextul inițial al cazului
Pe 30 iunie, autoritățile au efectuat descinderi la proprietățile lui Viorel Pașca din trei comune bihorene, unde erau găzduite peste 400 de persoane. În dosarul DIICOT sunt cercetate șase persoane: Viorel Pașca, soția sa Florica Pașca, cei trei fii ai lor – Abel Timotei Pașca, Viorel Emanuel Pașca și Daniel Sabin Pașca – precum și Delia Mioara Păcală, coordonatoare a unor filiale ale asociației lui Viorel Pașca. Procurorii îi acuzau de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane în formă continuată, susținând că ar fi exploatat persoane vulnerabile în centrele pe care le administrau.
Explorează subiectele:
