De citit ce spune omul ăsta!/Expert hidrotehnic, verdict dur despre soluțiile pentru Dunăre: „Frecție la picior de lemn”
România se confruntă în luna august cu o alertă națională din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării, care a redus semnificativ producția de energie electrică și a pus în pericol funcționarea Centralei Nucleare de la Cernavodă. În fața măsurilor de urgență luate de autorități, care includ detonarea unei stânci și scufundarea unor barje, profesorul Dan Stematiu, expert în inginerie hidrotehnică, oferă o perspectivă critică, denunțând intervențiile ca fiind soluții temporare, comparabile cu „frecția la picior de lemn”, și avertizând că problemele sistemice riscă să fie, din nou, ignorate pe termen lung.
România traversează o perioadă de alertă la nivel național în luna august, marcată de scăderea dramatică a nivelului Dunării și al altor râuri, fapt ce a impactat semnificativ producția de energie electrică. În contextul acestei crize, premierul interimar, Ilie Bolojan, a lansat un apel către populație, companii și instituții publice pentru reducerea consumului. De asemenea, țara noastră a solicitat sprijin de urgență din partea Ucrainei pentru asigurarea necesarului de energie în orele de vârf de seară.
Pe lângă aceste măsuri, autoritățile au recurs la intervenții directe pe Dunăre. Astfel, Armata Română a reușit, la a treia tentativă, să detoneze stânca Pârjoaia, un obstacol natural, cu scopul de a reorienta un volum sporit de apă către instalațiile Centralei Nucleare de la Cernavodă. În plus, în perioada următoare, se preconizează scufundarea a patru barje, încărcate cu câte 150 de tone de piatră, la gura Brațului Bala. Această acțiune vizează, conform oficialilor, o creștere a nivelului apei la Cernavodă cu 10-12 centimetri, o măsură esențială pentru a preveni oprirea reactorului 2, după ce reactorul 1 a fost deja oprit din cauza problemelor de alimentare cu apă de răcire.
Un expert critică soluțiile de avarie: „frecție la picior de lemn”
Într-un demers de a înțelege mai bine complexitatea situației, publicația Cotidianul a solicitat opinia lui Dan Stematiu, profesor universitar emerit și coordonator de doctorat în cadrul Departamentului de Inginerie Hidrotehnică de la Universitatea Tehnică de Construcții București. Acesta a evaluat critic eficiența intervențiilor actuale, calificându-le drept măsuri disperate și parțial ineficiente.
Referitor la planul de scufundare a barjelor, profesorul Stematiu a exprimat scepticism: „Ce se face acum e o situație disperată, în care cu acele barje încărcate pe care le scufundă, să creeze un fel de epiu și să mai echilibreze cumva debitele între braț și Dunărea Veche. Nu e rău, dar probabil că e în mare măsură o frecție la picior de lemn. Adică probabil se vor câștiga niște centimetri, nu foarte mult. Buni și ăia, până la urmă, dacă totuși o să salvăm centrala.”
Expertul nu vede nici în detonarea stâncii Pârjoaia o soluție fundamentală. „Orice fel de intervenție aduce un minim de plus, dar e de parte de a rezolva probleme”, a subliniat el, criticând abordarea „pompieristică”. Stematiu a sugerat chiar că specialiștii în explozibili din Valea Jiului ar fi fost mai potriviți pentru o astfel de operațiune decât militarii.
Un ciclu vicios al uitării: Proiecte ignorate din 2007
Această situație nu este o premieră pentru România. Profesorul Stematiu a rememorat o criză similară din 2007, în care a fost implicat ca parte a unei echipe de monitorizare. „Situația de atunci a fost la fel de critică. Și atunci a trebuit oprit unul dintre reactoare și s-a declanșat la vremea respectivă un studiu și un proiect pentru rezolvare. Ca de obicei, a murit într-un sertar”, a declarat el. Criza de atunci a fost depășită „cu ajutorul lui Dumnezeu”, având o durată mai scurtă și nefiind necesare intervenții fizice.
Proiectul din 2007, rămas neimplementat, propunea o soluție ingenioasă pentru asigurarea apei de răcire la Cernavodă. Acesta implica construirea unei bariere între golful de intrare al prizelor centralei și Dunărea principală, permițând pomparea și menținerea unui nivel ridicat al apei în zona vitală pentru răcire, chiar și în condiții de Dunăre scăzută. „Deci nu apă lipsește, ci nivel lipsește”, a clarificat expertul, subliniind că problema reală este cota apei, nu neapărat volumul.
În viziunea sa, acest tipar de neglijare se va repeta și de această dată:
„Proiecte există, încercări există. Dar, de fiecare dată după ce a trecut momentul, a venit Dunărea mare și s-a uitat. Deci, lucrurile probabil că vor fi la fel și de acum încolo. O să fie multă tevatură, foarte multe comentarii, acuze și așa mai departe. Peste două luni, toată lumea uită și rămâne cum a fost.”
Dan Stematiu
Neglijența sistemică și soluții inginerești ignorate
Profesorul Stematiu a reiterat că esența problemei nu este lipsa de debit, ci nivelul critic al apei, în special în zonele cu debite reduse. Acesta coboară atât de mult încât pompele de răcire ale centralei nucleare nu mai pot funcționa eficient. Această situație provine, în opinia expertului, de la premise de proiectare inițiale care, în timp, nu s-au mai confirmat. Soluțiile de reglare a debitelor între brațele Dunării sunt cunoscute de multă vreme și ar aduce beneficii atât navigației, cât și centralei nucleare.
Cauza nu ar fi natura, ci mai degrabă eșecul de a implementa proiecte inginerești existente. „Ingineria poate regla într-un anumit moment și natura”, a afirmat Stematiu. Un proiect de reglare a debitelor, cu avizele necesare, ar fi putut elimina discrepanțele de la bifurcație, însă nu a fost finanțat și realizat. Principala cauză a lipsei de fonduri este percepția că navigația fluvială nu generează profit imediat, deoarece navele nu plătesc taxe de tranzit, deși ar fi principalul beneficiar al unor astfel de lucrări. Pe lângă aceste reglementări ale cursului Dunării, exista și o soluție alternativă, pur inginerească, pentru Cernavodă: închiderea bazinului de absorbție a pompelor de răcire și menținerea cotei prin pompare direct din Dunăre. Acest „proiect foarte frumos”, de asemenea aprobat, a rămas și el nematerializat.
O criză energetică națională, cu rădăcini adânci
Dan Stematiu a extins discuția dincolo de Cernavodă, argumentând că actuala criză energetică își are rădăcinile în decizii politice anterioare. „Am avut intenția să creăm decarbonizare și am închis în fericire tot ce exista centrală pe cărbune, fără să punem nimic în loc”, a explicat el, arătând că tranziția către gaz s-a materializat doar parțial.
O altă problemă majoră identificată de profesor este lipsa capacităților de stocare pentru energia intermitentă, cum ar fi cea solară, care produce excesiv ziua și lipsește noaptea. Proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompare de la Tarnița-Lăpuștești, vechi de peste 30-40 de ani, cu o capacitate de 1000 MW, ar fi putut compensa în mare măsură scoaterea din funcțiune a unui grup energetic. Un alt proiect similar, la Bicaz Frasin, cu o capacitate de 500 MW, a rămas la fel, nerealizat. Deși bateriile pentru stocarea energiei solare sunt încă scumpe, ar fi trebuit să existe o strategie de rezervă pentru a evita situațiile critice.
„Dacă lucrurile rămân în felul acesta, prezentăm eroismul Armatei care a reușit să facă o explozie și că puneam niște barje și credem că cu asta vom rezolva, e rușinos”, a conchis profesorul, criticând superficialitatea soluțiilor adoptate.
Nu o criză a apei, ci o criză a energiei și a managementului
Pentru perioada următoare, prioritară este menținerea nivelului actual al Dunării, deoarece reactorul 2 de la Cernavodă funcționează în regim de avarie. Profesorul a subliniat că, deși o creștere a cotei ar fi ideală, întreaga regiune a bazinului Dunării se confruntă cu o secetă severă, iar România depinde de aportul hidrografic din amonte, unde afluenți importanți precum Drava și Sava au debite mult reduse.
Cu toate acestea, Stematiu a clarificat că nu este vorba despre o criză generală a apei potabile. „Noi avem, în mod fericit, lacurile de acumulare. O rezervă bună. Undeva la 70%, ceea ce, pentru perioada de vară se intri cu 70%, e foarte bine. Deci nu se pune problema că nu avem apă pentru marile așezări”, a precizat el, demontând speculațiile alarmiste.
Problemele din sectorul energetic sunt însă mult mai ample. Pe lângă Cernavodă, și hidrocentrala de la Porțile de Fier, un pilon important al sistemului energetic, este afectată, operând cu doar un singur grup din șase din cauza debitului scăzut. Această situație complexă este rezultatul unor „neglijențe” și, probabil, al lipsei de expertiză a decidenților politici. „Dacă cei care s-au perindat nu sunt profesioniști și nu înțeleg însemnătatea problemei, evident că nici nu acționează în consecință”, a adăugat Stematiu.
Profesorul a respins categoric și teoriile conspirației privind presupusa „furt” a apei Dunării. „Gura lumii e slobodă, iar prostie este peste tot. Evident că nimeni nu poate stoca Dunărea. Cel mai mare lac pe Dunăre îl avem noi, la Porți, care poate stoca debitul pentru o zi. Deci e o aiureală completă că cineva ne-a furat apa. Oamenii, în ziua de astăzi, speculează și probabil că, într-un final, e o speculă către zona politică”, a conchis Dan Stematiu.
Explorează subiectele:
