Donbas: „Centura de fortărețe” ucraineană rezistă, transformând războiul modern
Această „centură de fortărețe” reprezintă aproximativ 10% din teritoriul Donbasului care se află încă sub controlul Kievului, un segment pe care Rusia îl revendică în orice potențial acord de pace. Autoritățile ucrainene consideră că menținerea acestei linii defensive este vitală pentru a respinge cererile Moscovei de cedare a teritoriilor și pentru a preveni transformarea Donbasului într-o bază pentru viitoare ofensive spre vest, amenințând orașe precum Dnipro și chiar Kiev.
FOTO: Profimedia
O fortificație esențială pentru apărarea Ucrainei
Ideea acestei centuri defensive, compusă din patru orașe majore din regiunea Donețk și localitățile învecinate, a fost conturată în 2015, după anexarea Crimeei de către Rusia. Potrivit unei analize a Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), configurația geografică a zonei oferă un avantaj defensiv considerabil pentru Ucraina. ISW estimează că o eventuală cucerire a acestei centuri de către forțele rusești ar presupune costuri "nesemnificative" comparativ cu cele suportate în bătăliile pentru Bahmut sau Pokrovsk, dacă ar fi chiar posibilă.
Cu toate că ritmul atacurilor rusești a crescut semnificativ în ultimele săptămâni, Moscova a înregistrat până acum puține câștiguri teritoriale concrete. Numeroși soldați ruși sunt trimiși într-o zonă pe care criticii Kremlinului o numesc „mașina de tocat carne” a războiului. Orașe precum Pokrovsk și Bahmut au căzut deja după asedii sângeroase, fiind practic șterse de pe hartă, iar altele au fost aproape de o soartă similară.
Costul uman în "centura de fortărețe"
Lîman, un oraș situat în nordul acestei centuri, continuă să fie o țintă constantă a atacurilor rusești, așa cum au relatat jurnaliștii de la The Guardian . Aproximativ 1.000 de civili au rămas în oraș, trăind în condiții extreme, fără utilități, în timp ce infrastructura este grav afectată de bombardamente și războiul cu drone.
Orașul este devastat. Trebuie să mergi până în parcul central ca să ai o șansă să prinzi semnal la telefon. Iar afară dronele sunt peste tot. Ne era teamă să ieșim. Dar după ce mama a murit, mi-a fost și mai frică să rămân singur. Un localnic din Lîman
Deși Lîman servește ca punct-cheie pentru încetinirea avansului trupelor rusești, costul uman rămâne tragic. Povestea unui localnic nevoit să fugă din oraș după ce și-a pierdut mama într-un atac ilustrează drama cotidiană. La un centru de evacuare din Sloviansk, o femeie de 68 de ani a mărturisit că și-a pierdut soțul într-un atac cu o bombă ghidată rusească și a fost nevoită să își părăsească locuința după doi ani de refugiu în adăposturi. Orașele Sloviansk și Kramatorsk sunt lovite aproape zilnic de drone și rachete, menținând populația civilă sub amenințarea constantă a bombardamentelor, în ciuda măsurilor de protecție instalate.
Transformarea războiului: drone, roboți și coordonare
Conflictul a suferit o transformare radicală de la invazia pe scară largă din februarie 2022, depășind deja ca durată Primul Război Mondial. Brigăzile ucrainene, care în contraofensiva din 2023 se deplasau în convoaie de autoturisme civile camuflate, utilizează acum vehicule acoperite cu țepi metalici și structuri din cabluri groase sau grilaje din plasă metalică, menite să declanșeze prematur exploziile dronelor rusești de atac.
Locotenent-colonelul Șamil Krutkov, comandant în Brigada 93 a Ucrainei și veteran al luptelor din Donbas, a declarat pentru The Guardian la Kramatorsk că „Războiul s-a schimbat față de 2022”. Apărarea „centurii de fortărețe” a fost inițial privită cu scepticism de mulți militari, dar s-a dovedit esențială pentru a oferi Ucrainei timpul necesar să se adapteze la un nou tip de război, dominat de drone, roboți de luptă și sisteme de supraveghere la distanță.
Krutkov a subliniat că „Tehnologia a răsturnat totul. Am avut lupte extrem de grele în Donbas, dar tocmai acele momente dificile ne-au obligat să gândim diferit și să fim creativi”. El a adăugat că războiul de manevră cu forțe numeroase este acum mult mai dificil de desfășurat.
„Ambele tabere dispun de tehnologii similare. Nu sunt convins că vreuna dintre ele mai are posibilitatea să lanseze o ofensivă de amploare”, a afirmat comandantul, notând că aceasta este o problemă pentru generalii ruși, dar mai puțin îngrijorătoare pentru forțele aflate în defensivă.
Situația s-a schimbat radical de-a lungul anilor. La început puteam avea în față un regiment rusesc, iar acum vedem câte doi soldați care încearcă să se infiltreze. Glumesc spunând că am trecut de la lupte pentru sate, orașe și cartiere, apoi pentru păduri, la lupte pentru gropile individuale în care soldații ruși încearcă să se ascundă. Locotenent-colonel Șamil Krutkov
Vadîm, ofițer în Brigada 63, care operează în zona Lîman, atribuie succesul apărării „centurii de fortărețe” reformelor militare introduse în 2024, care au îmbunătățit coordonarea între unitățile ucrainene.
În trecut, fiecare brigadă își apăra singură poziția și încerca să reziste, după care era ocolită de ruși pe flancuri. Nu exista coordonare, iar inamicul căuta mereu spațiile dintre brigăzi. Acum diferența se simte. Lucrurile funcționează mai bine. Ofițer Vadîm
Armata ucraineană a început să creeze „zone de distrugere” prin defrișarea pădurilor, săparea de șanțuri antitanc și amplasarea de obstacole din sârmă și trunchiuri de copaci. „Când inamicul se deplasează, este expus în totalitate. În sectorul nostru, în ultimele șase luni, nu le-am cedat rușilor nici măcar un metru de teren”, a declarat Vadîm. Totuși, în Kostyantynivka, punctul cel mai sudic al „centurii de fortărețe”, forțele rusești controlează acum partea estică a orașului, un avans obținut însă cu pierderi foarte mari.
O nouă perspectivă defensivă
Apărarea tenace a „centurii de fortărețe” a consumat resurse semnificative și un număr mare de militari ruși. De asemenea, atacurile cu drone ucrainene au afectat liniile lungi de aprovizionare rusești în Donbas și spre Crimeea. Vadîm adaugă că Rusia continuă să încerce cucerirea orașului Lîman, însă termenele stabilite pentru ocuparea acestuia au fost amânate în repetate rânduri. El subliniază că apărarea fiecărui oraș este esențială pentru menținerea întregii linii defensive.
Perspectiva asupra strategiei de apărare în Ucraina s-a schimbat radical. Vadîm amintește că în urmă cu doi ani, mulți întrebau utilitatea rezistenței în anumite locuri. Acum însă, abordarea este complet diferită:
Îmi amintesc că acum doi ani lumea întreba de ce mai rezistăm în anumite locuri, deși răspunsul era evident. Acum este complet diferit. Atunci întrebarea era «De ce să mai ținem această poziție?». Astăzi întrebarea este opusă: cum ne întărim suficient încât să obținem un avantaj tactic? Ofițer Vadîm
Explorează subiectele:
