Încă din 2021 statul român știa că vine criza apei. Documentele din ultimii ani avertizau asupra pericolului, iar strategia din 2024 estima scăderi ale debitelor de până la 40%/Citiți ce se întâmplă și în Franța...
România și Franța se confruntă cu crize acute ale apei, alimentate de secetă și temperaturi extreme, care au adus debitul Dunării la cote aproape istorice și au secat peste o mie de cursuri mici de apă în Franța. Această situație dramatică, cu impact major asupra agriculturii, producției de energie și ecosistemelor, nu reprezintă o surpriză. Documente oficiale elaborate de autorități române și franceze în ultimii ani avertizau explicit asupra agravării deficitului de apă din cauza schimbărilor climatice, ridicând întrebări serioase despre implementarea măsurilor de prevenție.
Situația din România este una dintre cele mai grave din ultimele decenii, cu debitul Dunării la Baziaș – punctul de intrare în țară – coborând la 1.500 de metri cubi pe secundă pe 3 august. Această valoare este considerabil sub media multianuală de 3.900 de metri cubi pe secundă pentru această perioadă, iar prognozele indicau o scădere ulterioară, până la aproximativ 1.450 de metri cubi pe secundă pe 4 august, apropiindu-se de minimul istoric înregistrat în 1985.
Consecințele directe s-au resimțit rapid. Restricții de apă pentru irigații au fost impuse în diverse regiuni, iar Centrala Nucleară de la Cernavodă a oprit controlat Unitatea 1, invocând necesitatea menținerii securității nucleare pe fondul nivelului extrem de scăzut al Dunării.
Avertismentele ignorate: Guvernul știa de criză din 2021
O investigație Mediafax arată că această criză nu era imprevizibilă. Documente oficiale, adoptate de statul român, anticipau un astfel de scenariu. În 2024, Guvernul a aprobat Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2024–2030, cu perspectiva anului 2050. Acest document avertiza clar că debitele râurilor vor scădea semnificativ în majoritatea anului, în special între aprilie-mai și august-noiembrie, chiar dacă în sezonul rece ar putea crește.
Strategia estima reduceri de până la 15% ale debitelor medii în mai multe bazine hidrografice și, mai grav, scăderi de până la 40% în anumite bazine din sudul României. De asemenea, era prognozată o creștere a frecvenței și intensității secetelor, o diminuare a apei disponibile în sezonul cald și o reducere a rezervelor subterane, afectând atât alimentarea cu apă, cât și ecosistemele.
Impactul asupra sectorului energetic era, de asemenea, prevăzut. Documentul sublinia că debitele reduse și creșterea temperaturii apei ar putea afecta atât producția hidroenergetică, cât și funcționarea centralelor nucleare dependente de apa de răcire.
Primele avertismente apăruseră chiar mai devreme. În 2021, Administrația Națională „Apele Române” și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor publicau o analiză care indica faptul că schimbările climatice vor genera secete mai lungi și mai severe, diminuarea resurselor de apă și o degradare a calității acestora. Printre soluțiile propuse atunci se numărau reutilizarea apelor uzate epurate, adaptarea utilizării terenurilor în zonele cu deficit și protejarea rezervelor subterane.
Problematica secetei a fost inclusă și în Strategia Națională de Reducere a Riscurilor de Dezastre 2024–2035, adoptată cu o lună înainte de strategia climatică. Aceasta clasifica seceta printre cele zece riscuri majore la nivel național și cerea ministerelor și autorităților locale să-și adapteze planurile de intervenție.
Planurile existau, dar nu au fost aplicate
Datele din teren au confirmat aceste tendințe. Un raport din 2025 al Administrației Bazinale de Apă Buzău–Ialomița a relevat o scădere constantă a debitelor medii anuale în perioada 2018–2024. În bazinul râului Buzău, toate cele 12 stații hidrometrice au raportat în 2024 abateri negative de peste 50%, iar râul Câlnău a înregistrat fenomene de secare pe durata a 360 de zile.
Strategia climatică prevedea și un plan de măsuri concrete până în 2030, printre care adaptarea infrastructurii de stocare și distribuție a apei, reducerea pierderilor din rețele, refacerea zonelor umede, protejarea rezervelor subterane, adaptarea exploatării barajelor și chiar analiza construirii unor instalații de desalinizare în zonele litorale. Instituțiile responsabile erau obligate să raporteze stadiul implementării acestor măsuri, începând cu 2025, către Ministerul Mediului, printr-un mecanism național de monitorizare.
Franța, în cea mai gravă criză hidrologică din istorie
La fel ca România, Franța se confruntă cu cea mai severă criză a resurselor de apă din istoria sa. Oficiul Francez pentru Biodiversitate (OFB) a avertizat că peste 1.300 de cursuri mici de apă sunt afectate de reducerea debitului sau chiar de uscarea completă a albiilor. Această situație este considerată cea mai critică înregistrată vreodată pentru această perioadă a anului, pe fondul valurilor de căldură repetate și al lipsei prelungite de precipitații.
Conform celor mai recente date ale Observatorului Național al Nivelurilor Scăzute ale Apelor (ONDE), 1.373 de cursuri de apă sunt direct impactate, un număr cu 554 mai mare decât cel înregistrat cu o lună în urmă. OFB subliniază că, având în vedere că 43% dintre punctele de observație sunt afectate, situația depășește gravitatea secetei istorice din 2022, când Franța a avut una dintre cele mai severe crize de apă din ultimele decenii. Numărul cursurilor de apă afectate este în prezent cu peste o sută mai mare decât în vara anului 2022, impactul fiind aproximativ dublu.
Seceta afectează toate regiunile Franței, cu situații deosebit de dificile de-a lungul axei care se întinde din Vendée către regiunea Grand Est, precum și în centrul și sudul țării. Fenomenul are efecte directe asupra ecosistemelor, biodiversității și disponibilității apei pentru populație și agricultură.
Météo-France, serviciul meteorologic francez, indică faptul că uscăciunea solului s-a accentuat constant de la începutul lunii iunie, din cauza unei combinații de factori: lipsa precipitațiilor semnificative, temperaturi neobișnuit de ridicate și persistența situațiilor atmosferice anticiclonice. Franța a traversat trei valuri de caniculă în această vară, unul dintre ele fiind în desfășurare de la sfârșitul lunii iulie. Aceste temperaturi ridicate au accelerat evaporarea apei și au redus debitele râurilor și pâraielor, în special ale cursurilor mici, care sunt cel mai vulnerabile.
Autoritățile franceze monitorizează situația prin diverse rețele de observație și au impus deja restricții privind consumul de apă în numeroase zone. OFB avertizează că evoluția viitoare depinde crucial de cantitatea de precipitații din săptămânile următoare, dar deficitul acumulat face dificilă o revenire rapidă la condiții normale.
Explorează subiectele:
