Înecul, o criză globală: Cum pot fi salvate viețile a aproape un milion de copii până în 2050
Anual, la nivel mondial, peste 300.000 de persoane își pierd viața prin înec, o formă de deces cauzată de submersia sau imersia în lichid. Această situație de urgență sanitară afectează în mod deosebit copiii și tinerii, aceștia reprezentând majoritatea victimelor.
Înecul omoară anual 300.000 oameni FOTO: Shutterstock
Copiii, cele mai vulnerabile victime
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniază că aproape un sfert din totalul deceselor prin înec sunt copii cu vârsta sub 5 ani. Mai mult, înecul reprezintă a patra cauză de deces la copiii cu vârsta între 1 și 4 ani și a treia cauză la cei între 5 și 14 ani. Potrivit datelor OMS, 92% dintre aceste tragedii au loc în țările cu venituri mici și medii, unde ratele mortalității prin înec sunt de peste trei ori mai mari decât în țările cu venituri ridicate. Peste jumătate dintre cazurile globale de înec sunt înregistrate în regiunile Pacificului de Vest și Asiei de Sud-Est ale OMS.
Deși rata mortalității prin înec a scăzut la nivel mondial cu 38% din anul 2000 (de la 6,1 la 3,8 cazuri la 100.000 de locuitori), fenomenul rămâne o criză de sănătate publică ce poate fi prevenită prin înțelegerea și abordarea factorilor de risc.
Factori de risc majori: Vârsta, genul și condiția socială
Vârsta este considerată cel mai important factor de risc în cazul copiilor. Cei mici sunt expuși unui pericol deosebit de mare, deoarece nu pot evalua corect riscurile și nu au abilitățile necesare de înot sau de siguranță în apă. Riscul crește semnificativ atunci când interacțiunea cu apa se produce fără supravegherea activă a unui adult.
„Copiii și tinerii cu vârste cuprinse între 0 și 29 de ani reprezintă peste jumătate (57%) din totalul deceselor prin înec. Cele mai mari rate de înec per populație se înregistrează în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani. La nivel regional, ratele de înec în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 0 și 4 ani sunt cele mai ridicate în Regiunea Mediteranei de Est a OMS, la 16,8 decese la 100.000 de locuitori. În Regiunea Pacificului de Vest a OMS, copiii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani mor mai frecvent din cauza înecului decât din orice altă cauză.”
OMS
Statisticile arată, de asemenea, că rata mortalității prin înec în rândul bărbaților este de peste două ori mai mare decât în cazul femeilor, un aspect explicat prin expunerea crescută a bărbaților la apă și prin comportamente mai riscante, cum ar fi înotul solitar, consumul de alcool înainte de înot sau plimbările cu barca. Situația socioeconomică influențează și ea aceste cifre; persoanele din comunitățile sărace sunt mai expuse riscului de înec, folosind adesea iazuri, râuri sau fântâni deschise pentru igienă sau acces la apă.
Schimbările climatice și pericolele ascunse ale apei
Expunerea ocupațională contribuie semnificativ la riscul de înec, în special în rândul pescarilor. Peste 32.000 de pescari își pierd anual viața la locul de muncă. Schimbările climatice agravează acest pericol, fenomenele meteorologice extreme și dezastrele naturale devenind tot mai frecvente și mai distructive. De exemplu, înecul este responsabil pentru 75% din decesele cauzate de inundații, iar riscul este deosebit de ridicat în țările cu venituri mici și medii, unde sistemele de avertizare timpurie și infrastructura de atenuare a inundațiilor sunt subdezvoltate.
Valurile de căldură cresc, de asemenea, riscul de înec, determinând mai mulți oameni să caute răcoarea în apă și să petreacă perioade mai lungi în sau pe apă. Un studiu realizat în Regatul Unit a arătat că decesele prin înec cresc cu 7,2% pentru fiecare creștere cu 1°C a temperaturii, iar riscul este de aproape cinci ori mai mare în zilele cu temperaturi de peste 25°C, comparativ cu cele sub 10°C.
Transportul pe apă reprezintă un alt factor de risc, mai ales în condiții meteorologice periculoase sau în lipsa echipamentelor de siguranță. În țările cu venituri mici și medii, reglementările sunt adesea laxe, iar naveta zilnică se desfășoară pe ambarcațiuni supraaglomerate și nesigure, operate de personal neinstruit. De asemenea, migranții se numără frecvent printre victime, căutarea unui refugiu implicând adesea traversări periculoase, pe ambarcațiuni precare, fără echipamente de siguranță sau personal calificat.
Soluții concrete pentru salvarea de vieți
Prevenirea acestor tragedii este posibilă, fapt demonstrat de țări precum Thailanda. Măsurile eficiente includ acoperirea fântânilor, utilizarea barierelor la uși, a țarcurilor de joacă și împrejmuirea piscinelor, precum și controlul accesului la pericolele acvatice, reducând expunerea la risc.
De asemenea, supravegherea preșcolarilor la nivel comunitar poate diminua semnificativ riscul de înec, aducând și alte beneficii pentru sănătatea acestora. O altă abordare preventivă esențială este predarea noțiunilor de înot de bază, a siguranței în apă și a abilităților de salvare în siguranță, țintind în special copiii. Pentru o gestionare eficientă a riscurilor, este necesară o programă de învățământ testată, o zonă de antrenament sigură, selecția atentă a elevilor și stabilirea unor raporturi adecvate elev-instructor.
„Un model de investiții al OMS în prevenirea înecului între acum și 2050 arată că extinderea a doar două intervenții generează economii. Prin investiții în programe de îngrijire de zi pentru preșcolari și prin predarea abilităților de bază de înot, cu 774.000 de copii mai puțini s-ar îneca între acum și 2050. În plus, alți 178.000 de copii ar evita răni grave, care le pun viața în pericol, cauzate de înec non-fatal, în aceeași perioadă. Se preconizează că extinderea acestor două intervenții va duce la economii de peste 400 de miliarde de dolari americani - un randament de 9 ori mai mare decât valoarea costului extinderii intervențiilor.”
OMS
Implementarea unei legislații eficiente și a unor politici clare pentru respectarea acesteia ar putea, de asemenea, să prevină numeroase decese prin înec.
Recunoaștere globală și apel la acțiune
În aprilie 2021, Adunarea Generală a ONU a adoptat prima Rezoluție privind prevenirea înecului, evidențiind legăturile dintre această problemă și dezvoltarea durabilă, echitatea socială, sănătatea urbană, schimbările climatice, reducerea riscului de dezastre și bunăstarea copiilor. Tot atunci, a fost instituită ziua de 25 iulie ca Ziua Mondială de Prevenire a Înecului.
„Fiecare înec este o tragedie, iar majoritatea pot fi prevenite”, a declarat Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS.
Explorează subiectele:
