Înscriși pe hârtie, absenți în realitate: de ce nu ajung copiii la grădiniță
Accesul copiilor la grădiniță este inegal Foto: Pixabay
Fără ghete de iarnă și fără rechizite: barierele invizibile ale prezenței la clasă
Un loc ocupat pe listele unei grădinițe nu garantează automat că acel copil va beneficia efectiv de educație. Roxana Paraschiv, coordonatoarea Centrului de Informare, Documentare și Cercetare privind Drepturile Copilului din cadrul organizației Salvați Copiii, avertizează că în România există o discrepanță majoră între statisticile oficiale și realitatea din teren. „Din experiența Organizației Salvați Copiii știm că între ponderea de înscriere și ponderea de frecventare mai există încă o prăpastie”, punctează aceasta.
În mediul rural, distanțele mari și lipsa mijloacelor de transport adaptate pentru vârste fragede blochează accesul multor preșcolari. La acestea se adaugă sărăcia extremă, care transformă costurile indirecte într-un obstacol de netrecut, mai ales pe timpul iernii, când părinții nu au bani de haine groase.
„Sunt copii care sunt înscriși și care nu au o prezență regulată. Fie din cauza distanței față de grădiniță, fie din cauza faptului că familiile nu își permit costurile indirecte. Vorbim de familii care nu își permit încălțăminte de iarnă cu care copilul să poată merge până la grădiniță și atunci nu îl duc. (...) Sunt înscriși cu bună credință la grădiniță, după care familia sau comunitatea nu mai poate asigura condițiile necesare pentru frecventare.” - Roxana Paraschiv, reprezentanta Salvați Copiii
Chiar și atunci când copiii ajung în sălile de grupă, aceștia se lovesc de subfinanțarea cronică a sistemului. Deși unele unități de învățământ au fost reabilitate și dotate cu mobilier nou în ultimii ani, materialele didactice consumabile — precum cărțile, jocurile și jucăriile necesare zilnic — lipsesc cu desăvârșire. Astfel, povara financiară cade fie pe umerii părinților, ceea ce adâncește decalajul dintre copiii din familii înstărite și cei săraci, fie pe umerii cadrelor didactice.
„O educatoare mi-a spus că, de 15 ani de când e în grădiniță, nu a primit un creion din partea autorităților. Tot ce are la grădiniță a strâns din donațiile prietenilor și participând la diverse concursuri cu premii în materiale educative”, a relatat reprezentanta Salvați Copiii. Aceasta atrage atenția că este nevoie de o schimbare de viziune la nivel instituțional: „Dacă părinții nu mai privesc grădinița ca pe un spațiu unde ne «parcăm» copiii, ar trebui ca și autoritățile să nu mai privească grădinița ca un spațiu unde copiii sunt doar «parcați»”.
România, la coada clasamentelor europene și OCDE
Toate aceste deficiențe structurale se reflectă direct în statisticile internaționale, care plasează România printre statele cu cea mai redusă participare la activitățile de îngrijire, învățare și dezvoltare destinate copiilor înainte de începerea școlii. Conform datelor Eurostat aferente anului 2024, media Uniunii Europene privind participarea la educația timpurie (pentru segmentul cuprins între 3 ani și vârsta învățământului primar obligatoriu) a ajuns la 94,4%. Mai mult, jumătate dintre cele 198 de regiuni europene monitorizate (99 de regiuni) au atins deja obiectivul european fixat pentru anul 2030, care este de 96%.
La polul opus, niciuna dintre cele opt regiuni de dezvoltare ale României nu a reușit să depășească măcar pragul de 85%. Cele mai bune rezultate din țară s-au înregistrat în regiunea Nord-Vest (82,9%) și în Centru (82,2%). În schimb, regiunea București-Ilfov a raportat o rată de doar 74%, Sud-Muntenia a înregistrat 74,5%, iar pe ultimul loc s-a clasat regiunea Nord-Est, cu numai 70,6%.
Pentru specialiști, aceste cifre confirmă o realitate deja cunoscută. „În privința accesului, nu, nu e o surpriză”, a declarat Roxana Paraschiv. „Știm că avem probleme față de media europeană în ceea ce privește accesul la educația timpurie, în mod special pentru intervalul sub 3 ani. Dar încă suntem în urma țintelor și pentru copiii cu vârsta între 3 ani și începerea școlii”, a explicat aceasta.
Tabloul este completat de statisticile Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). În 2024, rata de înscriere a copiilor de 3 ani din România în programe de profil era de 69,6%, mult sub media OCDE de 81,5%. Pe întreg segmentul 3–5 ani, țara noastră înregistra 76,5%, față de media organizației de 86%. Situația este critică la grupa de vârstă sub 3 ani (categoria ISCED 01), unde doar 5,4% dintre copiii români erau cuprinși în sistem, plasând România pe poziția a 27-a din 30 de state evaluate.
Aceste decalaje sunt strâns legate de nivelul investițiilor publice. În anul 2023, statul român a alocat echivalentul a 4.766 de dolari pentru fiecare preșcolar cu vârsta între 3 și 5 ani, o sumă de peste două ori mai mică decât media OCDE, care se ridică la 10.331 de dolari.
Mai multe locuri în creșe, dar fără impact clar asupra celor săraci
Deși infrastructura antepreșcolară s-a extins recent, rămân semne de întrebare cu privire la cine beneficiază în mod real de noile locuri, în condițiile în care mediul rural rămâne puternic văduvit de servicii pentru copiii mai mici de 3 ani. „S-a dublat numărul de copii care merg la creșe. (...) Este o îmbunătățire a situației, dar nu cu țintă pe cei mai vulnerabili, nici măcar la antepreșcolar”, subliniază reprezentanta Salvați Copiii.
În absența unor evaluări riguroase din partea statului, impactul social al acestor investiții rămâne incert: „Știm că sunt mai multe locuri, dar nu știm dacă cei mai amărâți copii au un acces mai bun”, adaugă Roxana Paraschiv.
Patru ore pe zi care pot schimba destinul unui copil
Intervenția timpurie este crucială pentru copiii proveniți din medii defavorizate, ale căror familii au un nivel redus de educație sau se confruntă cu lipsuri materiale severe. Potrivit expertei de la Salvați Copiii, „sunt multe studii care spun că acesta e nivelul pe care se poate interveni cel mai ieftin și cel mai eficient pentru egalizarea șanselor”.
Chiar și în comunitățile unde nu există resurse pentru creșe sau grădinițe cu program prelungit, integrarea celor mici într-un program standard de patru ore are un impact major asupra dezvoltării lor și a pregătirii pentru școală.
„Pentru copil, acele patru ore pe care le petrece în prezența unui specialist, într-un mediu cumva fixat pe educație, fac o diferență foarte mare”, arată Roxana Paraschiv, completând că „acelea patru ore le oferă copiilor posibilitatea să bifeze niște achiziții pe care acasă n-ar avea cum să le bifeze și care i-ar trage tare în urmă odată intrați pe poarta școlii”.
Pentru a-i aduce și a-i menține pe acești copii în grădinițe, programele de masă caldă și voucherele educaționale reprezintă instrumente vitale de sprijin. Cu toate acestea, eficiența lor depinde enorm de momentul în care ajung la beneficiari. „Aceste vouchere ar fi extrem de necesare la începutul anului școlar, când familiile au cele mai mari cheltuieli legate de școală și grădiniță”, atrage atenția coordonatoarea din cadrul Salvați Copiii. Chiar dacă nu rezolvă toate problemele financiare, astfel de ajutoare sunt esențiale: „Nu sunt suficiente, categoric, dar pentru o familie vulnerabilă fac diferența”.
Explorează subiectele:
