Interesante amănunte... Radiografia Securității în 1988: câți ofițeri păzeau regimul Ceaușescu

Cu doar un an înainte de căderea comunismului, aparatul de represiune al lui Nicolae Ceaușescu funcționa la capacitate deplină, având la dispoziție aproape 15.000 de angajați repartizați strategic în întreaga țară. Documentele de arhivă analizate recent de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) dezvăluie configurarea exactă a Departamentului Securității Statului la data de 24 septembrie 1988, aducând în prim-plan discrepanțele uriașe de gen din sistem, atribuțiile unităților operative și ierarhia județelor cele mai intens supravegheate.

Conform evidențelor oficiale din toamna anului 1988 făcute publice pe pagina de Facebook a CNSAS, Departamentul Securității Statului (DSS) cuprindea un efectiv total de 14.629 de persoane. Acest aparat uriaș era alcătuit din 8.760 de angajați repartizați între structurile centrale și Trupele de Securitate, la care se adăugau 5.869 de lucrători din rețeaua teritorială a țării.

În aceste cifre erau cuprinși și circa 1.200 de lucrători fără rang militar, cunoscuți ca personal muncitor civil (p.m.c.). Aceștia asigurau suportul tehnic și logistic esențial pentru operațiunile speciale: mentenanța aparaturii de ascultare, activitatea din laboratoarele foto-chimice, telecomunicațiile, tipografia, transporturile, întreținerea clădirilor și lucrările de birou.

„Analiza cuprinde întregul aparat, fiind calculată la un total general de 14.629 de angajaţi (obținut prin însumarea celor 8.760 de angajaţi din aparatul central şi trupele de securitate - cu cei 5.869 de angajaţi ai aparatului teritorial). În acest total este inclus şi personalul muncitor civil (p.m.c. – aproximativ 1200 de persoane, fără grad militar). Această categorie de personal era încadrată astfel: muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale - reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (şoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activităţi de secretariat (dactilografe, secretare)” — Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS)

Arhitectura sistemului represiv: trei piloni centrali

Aparatul de securitate din 1988 era împărțit în trei mari ramuri operaționale:

• Aparatul central din Capitală: concentra 6.023 de cadre (41,17% din total), reunind direcțiile strategice de informații, unitățile de analiză, contraspionaj și infrastructura tehnică.
• Structurile teritoriale: însumau 5.869 de cadre (40,12%), fiind active în Capitală și în cele 40 de județe pentru a asigura controlul informativ direct asupra populației și obiectivelor locale.
• Trupele de Securitate: numărau 2.737 de cadre (18,71%), constituind forța militară destinată pazei punctelor vitale și reprimării rapide a eventualelor mișcări de protest sau revolte. Marile garnizoane erau plasate în centre urbane majore, precum București, Timișoara, Cluj sau Ploiești.

Femeile în Securitate: o prezență marginală la vârf

Din punct de vedere demografic, sistemul era covârșitor dominat de bărbați, care reprezentau 84,30% din efective. În totalul de 14.629 de angajați se regăseau doar 2.297 de femei (15,70%).

În teritoriu activau 1.089 de femei (18,55% din personalul local), în timp ce la nivel central lucrau 954 de femei (15,83%), iar în Trupele de Securitate doar 254 (9,28%). În ceea ce privește accesul la conducere, bariera era aproape absolută: numai 22 de femei aveau funcții de decizie în întreaga țară (adică 0,95% din totalul femeilor angajate). Dintre acestea, 11 activau la nivel central și 11 în județe. În Trupele de Securitate, nicio femeie nu se afla la comandă.

Specializarea aparatului central și unitățile cu profil special

Structura internă a DSS includea direcții specializate pentru fiecare palier considerat de interes de către regim:

• Direcția I (Informații Interne): 103 cadre însărcinate cu urmărirea vieții politice, sociale și culturale, monitorizarea oponenților regimului și păstrarea liniei ideologice. În teritoriu, aceste atribuții reveneau Serviciilor I.
• Direcția a II-a (Contrainformații Economice): 152 de cadre axate pe controlul marilor ministere și al întreprinderilor vitale; omologii din județe supravegheau combinatele, fabricile și fermele de stat (IAS).
• Direcția a III-a (Contraspionaj): 213 cadre responsabile cu neutralizarea rețelelor străine de spionaj și supravegherea ambasadelor.
• Direcția a IV-a (Contrainformații Militare): 1.022 de cadre dedicate monitorizării forțelor armate.
• Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA): 772 de cadre plasate în Capitală.
• Unitatea Specială „F” (Filaj): 745 de ofițeri și subofițeri mobilizați direct pe teren pentru investigații și urmărire pas cu pas.
• Unitatea Specială „T” (Tehnică operativă): 466 de cadre specializate în interceptări telefonice și plasarea de microfoane în spații private sau publice.
• Unitatea Specială „S” (Cenzura corespondenței): 356 de cadre care verificau scrisori și colete interne sau internaționale, având echipe operative infiltrate direct în oficiile poștale.

Distribuția teritorială a securiștilor: Bucureștiul și marile noduri economice

În afara Municipiului București – de departe cea mai mare structură teritorială, cu 557 de cadre (58 de femei și 499 de bărbați) –, cele 40 de județe însumau 5.312 angajați, reprezentând o medie națională de circa 132 de cadre per județ. Dispunerea forțelor era strâns legată de obiectivele industriale, granițele sensibile, centrele universitare și riscurile de revoltă.

Peste 200 de cadre per inspectorat:

• Municipiul București: 557 cadre (58 femei / 499 bărbați)
• Constanța: 285 cadre (50 femei / 235 bărbați) – port maritim major și nod strategic pentru contraspionaj
• Timiș: 271 cadre (49 femei / 222 bărbați) – frontieră vestică cu regim strict de monitorizare
• Prahova: 261 cadre (39 femei / 222 bărbați) – masivă platformă de extracție și rafinare a petrolului
• Cluj: 251 cadre (45 femei / 206 bărbați) – centru regional academic și cultural
• Brașov: 212 cadre (34 femei / 178 bărbați) – nucleu industrial și nod turistic urmărit atent

Între 130 și 200 de cadre:

• Dolj: 198 cadre (33 femei / 165 bărbați)
• Hunedoara: 184 cadre (32 femei / 152 bărbați) – Valea Jiului și metalurgia, zone cu potențial ridicat de greve
• Iași: 182 cadre (35 femei / 147 bărbați) – pol universitar și graniță estică
• Bihor: 169 cadre (31 femei / 138 bărbați) – frontieră de vest
• Mureș: 165 cadre (27 femei / 138 bărbați)
• Argeș: 161 cadre (28 femei / 133 bărbați)
• Suceava: 158 cadre (28 femei / 130 bărbați)
• Galați: 156 cadre (36 femei / 120 bărbați) – combinat siderurgic și zonă de port
• Bacău: 156 cadre (29 femei / 127 bărbați)
• Arad: 154 cadre (26 femei / 128 bărbați) – punct strategic de tranzit rutier și feroviar spre vest
• Sibiu: 144 cadre (25 femei / 119 bărbați)
• Maramureș: 134 cadre (23 femei / 111 bărbați)

Între 95 și 129 de cadre:

• Caraș-Severin: 128 cadre (21 femei / 107 bărbați)
• Neamț: 122 cadre (22 femei / 100 bărbați)
• Buzău: 114 cadre (20 femei / 94 bărbați)
• Dâmbovița: 112 cadre (19 femei / 93 bărbați)
• Mehedinți: 109 cadre (18 femei / 91 bărbați)
• Brăila: 108 cadre (22 femei / 86 bărbați)
• Olt: 106 cadre (18 femei / 88 bărbați)
• Alba: 105 cadre (21 femei / 84 bărbați)
• Vâlcea: 104 cadre (19 femei / 85 bărbați)
• Teleorman: 102 cadre (18 femei / 84 bărbați)
• Gorj: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
• Vaslui: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
• Satu Mare: 96 cadre (26 femei / 70 bărbați)

Sub 95 de cadre (zone predominant agricole sau cu risc scăzut):

• Tulcea: 94 cadre (16 femei / 78 bărbați)
• Botoșani: 93 cadre (18 femei / 75 bărbați)
• Vrancea: 91 cadre (16 femei / 75 bărbați)
• Harghita: 91 cadre (15 femei / 76 bărbați)
• Bistrița-Năsăud: 82 cadre (16 femei / 66 bărbați)
• Giurgiu: 81 cadre (14 femei / 67 bărbați)
• Călărași: 78 cadre (15 femei / 63 bărbați)
• Ialomița: 76 cadre (13 femei / 63 bărbați)
• Sălaj: 76 cadre (20 femei / 56 bărbați)
• Covasna: 73 cadre (12 femei / 61 bărbați) – cel mai mic colectiv de securitate din țară

Explorează subiectele:

SecuritateCNSAScomunism

Distribuie Distribuie Comentarii