Misterul Esther Cox: un caz de posedare din 1878 continuă să intrige știința
Unul dintre cele mai derutante episoade din istoria fenomenelor paranormale, care a pus sub semnul întrebării limitele explicației științifice, s-a petrecut în urmă cu 138 de ani, într-o localitate modestă din Canada. Cunoscut sub numele de cazul Amherst, acesta implică o tânără pe nume Esther Cox și o serie de evenimente inexplicabile, catalogate drept manifestări poltergeist, care au terifiat o comunitate întreagă și au stârnit interesul medicilor și al oamenilor de știință, rămânând până astăzi un subiect de dezbatere.
Casa bântuită din Amherst FOTO wikipedia
Orașul Amherst, situat în nord-vestul provinciei Nova Scotia din Canada, era la sfârșitul secolului al XIX-lea un prosper centru regional pentru construcția de nave. Aflat la extremitatea nord-estică a bazinului Cumberland, acest ținut nordic se mândrea cu reședințe elegante în stil victorian și edwardian, construite de industriași locali. Pe lângă importanța economică, Amherst era și un punct de reper politic, fiind locul de naștere al unor figuri fondatoare ale Confederației Canadiene. Într-o astfel de casă colonială din Amherst locuia Esther Cox, o tânără de 18 ani. Ea împărțea locuința cu sora ei căsătorită, Olive Teed, cu soțul acesteia, Daniel Teed, și cu cei doi copii ai lor. De asemenea, în aceeași gospodărie se aflau un frate și o soră ai lui Esther și Olive, precum și fratele lui Daniel, John Teed. O experiență terifiantă avea să preceadă apariția fenomenelor inexplicabile. Pe 28 august 1878, în timp ce se plimba cu trăsura alături de Bob McNeal, un tânăr din localitate, Esther a trăit momente de groază. Bob a oprit brusc trăsura într-o zonă izolată, a scos un revolver și, îndreptându-l spre Esther, i-a ordonat să coboare. Speriată de intențiile sale, tânăra a refuzat, fapt ce l-a înfuriat pe McNeal. Din fericire, apropierea unei alte căruțe l-a făcut pe Bob să renunțe la planul său, să pună arma la loc și să o ducă pe Esther înapoi acasă. La mai puțin de o lună după acest incident, casa familiei Teed a devenit scena unor evenimente misterioase. La început, manifestările au fost subtile, dar rapid au căpătat proporții terifiante. Hereward Carrington, în lucrarea sa „Personal Experiences in Spiritualism”, descrie primele nopți de groază:
„Într-una dintre nopți, cele două fete se duseseră la culcare și tocmai se pregăteau să adoarmă când Esther Cox a sărit brusc din pat, țipând și spunând că era un șoarece sub saltea. Totuși, după ce au căutat cu atenție, nu au găsit niciun șoarece. În noaptea următoare s-a întâmplat același lucru. Când s-au ridicat din pat pentru a căuta presupusul «șoarece», au rămas uimite văzând o mică cutie de carton de sub pat mișcându-se singură. Văzând aceasta, au așezat cutia în mijlocul camerei, iar, spre marea lor surprindere, ea a sărit în aer la o înălțime de cel puțin treizeci de centimetri, apoi a căzut pe podea, pe o parte. Acest lucru s-a repetat de încă două ori. Fetele s-au speriat atât de tare, încât au început să țipe. Fratele lor a venit în fugă în cameră pentru a vedea ce se întâmplase. Când le-a auzit povestea, a refuzat să le creadă.”
— Hereward Carrington, Personal Experiences in Spiritualism
Aceasta a fost însă doar o introducere la teroarea ce avea să cuprindă întreaga casă și pe toți locatarii săi, inclusiv pe medicii chemați de urgență. Fenomenele paranormale nu se limitau doar la obiecte, ci o afectau direct pe Esther, provocându-i răni și stări incredibile. Unul dintre medici a relatat:
„În noaptea următoare, Esther Cox se retrăsese la culcare de puțin timp când a izbucnit într-un țipăt, strigând: «Doamne, Dumnezeule, mor!». Sora ei a aprins imediat lampa și a văzut-o într-o stare neobișnuită. Părul îi era aproape ridicat în sus pe cap, ochii îi erau injectați de sânge, iar unghiile îi erau înfipte atât de adânc în lemnul patului, încât păreau să-l străpungă. După ce au fost chemați și ceilalți membri ai familiei, toți au rămas să o privească pe Esther. Deodată, Daniel Teed a exclamat: «Fata se umflă!». Și, într-adevăr, trupul ei părea să se mărească, umflându-se până la dimensiuni neobișnuite. Au fost chemați medici. Întregul ei corp se umflase, iar Esther țipa de durere. Medicii nu au putut face nimic pentru a-i alina suferința. După scurt timp, umflătura a început să se retragă, iar Esther a reușit, în cele din urmă, să adoarmă.”
— Unul dintre medicii prezenți
În zilele următoare, fenomenele s-au intensificat. Într-o noapte senină, un zgomot înfiorător, „asemănător unui tunet puternic”, a trezit toți locatarii casei. Imediat după, trei lovituri puternice s-au auzit dinspre patul lui Esther Cox. O altă noapte a adus o nouă manifestare șocantă: Esther și sora ei, Jennie, aflate în pat, au văzut toate așternuturile, cu excepția cearșafului de dedesubt, ridicându-se în aer și zburând până într-un colț îndepărtat al camerei, unde au căzut într-o grămadă dezordonată. Lumina lămpii cu petrol le-a permis fetelor să observe clar lenjeria de pat plutind. Terorizate, au început să țipe, iar Jennie a leșinat. Multe alte fenomene, unele chiar mai violente, s-au petrecut în fața medicilor și a altor martori. Misterul s-a răspândit rapid în zonă, iar timp de câteva luni casa familiei Teed a devenit un punct de atracție pentru curioși veniți din toate colțurile. Chiar și preoți au vizitat locuința, încercând să liniștească spiritele prin puterea credinței. Toți mărturiseau că auzeau bubuituri și ciocănituri inexplicabile sau observau obiecte mișcându-se violent, chiar și atunci când Esther Cox era atent supravegheată. În mod misterios, manifestările paranormale au încetat brusc în momentul în care Esther s-a îmbolnăvit de difterie. Tânăra a fost imobilizată la pat timp de două săptămâni, apoi a petrecut încă o lună în convalescență la casa unei alte surori căsătorite, în Sackville. Pe parcursul acestei perioade, liniștea s-a așternut peste casa din Amherst. Însă, odată cu revenirea lui Esther, evenimentele au reînceput, de această dată fiind însoțite și de izbucnirea unor incendii în diverse puncte ale locuinței. Esther Cox a declarat că era bântuită de trei spirite distincte. Spiritul principal, Bob Nickle, ar fi amenințat-o pe Esther că va incendia casa dacă nu va părăsi familia Teed. Celelalte două duhuri au fost identificate ca fiind „Peter Cox” și „Maggie Fisher”, toate trei chinuind-o pe tânără și întreaga gospodărie. Reacțiile publicului față de această poveste erau diverse: unii credeau și erau îngroziți, compătimind-o pe Esther, mai ales după ce fuseseră martori oculari ai fenomenelor. Alții credeau, dar o învinuiau pe tânăra de 18 ani, considerând-o un fel de vrăjitoare. În contrast, oamenii de știință susțineau că totul era o manifestare a unei psihoze colective sau individuale. Atras de extraordinarul caz, Walter Hubbell, un actor pasionat de fenomenele paranormale, a sosit la casa familiei Teed. A locuit alături de ei și a fost el însuși martor la numeroase evenimente inexplicabile legate de Esther. Hubbell a documentat detaliat cazul și a publicat o carte pe această temă, care a devenit extrem de faimoasă la acea vreme. În cele trei luni de observație intensivă, Walter Hubbell nu a reușit să găsească o explicație fermă care să înlocuiască interpretările supranaturale cu unele raționale, așa cum își propusese. Recunoscând interesul enorm generat de poveste, Hubbell a decis să o ia pe Esther Cox într-un turneu național de conferințe, unde tânăra relata experiențele sale publicului larg. După încheierea turneului, Esther s-a întors în Amherst și s-a angajat la un fermier. Însă, un eveniment nefericit a marcat-o din nou: hambarul fermierului a luat foc, iar Esther a fost acuzată și condamnată pentru incendiere. A petrecut doar o lună după gratii, deoarece a fost descoperit ulterior motivul real al incendiului și adevăratul vinovat. Imediat după eliberarea din închisoare, fenomenele paranormale legate de Esther au încetat definitiv. Tânăra s-a căsătorit de două ori și a avut doi copii, ducând o viață liniștită în Brockton, unde a decedat la 8 noiembrie 1912, la vârsta de 52 de ani. Cu toate acestea, misterul evenimentelor din Amherst a rămas nerezolvat. Ulterior publicării cărții lui Hubbell, alți specialiști în psihiatrie au încercat să ofere o explicație științifică a fenomenului. Dr. Walter Franklin Prince, în „Proceedings of the American Society for Psychical Research”, a sugerat că toate manifestările supranaturale erau, de fapt, rezultatul stării disociative în care s-ar fi aflat Esther. Această ipoteză a fost susținută și de medicul Egon Larsen, care a precizat:
„Toate dovezile adunate de dr. Prince par să indice că Esther era mai mult decât o persoană instabilă: era o psihopată care prezenta simptome ale unei personalități scindate; că ea însăși, sau mai degrabă o parte a personalității sale, a jucat rolul «poltergeistului».”
— Dr. Egon Larsen
Cu toate acestea, aceste teorii nu au putut oferi un răspuns convingător la anumite aspecte. De exemplu, oamenii de știință nu au reușit să explice cum o presupusă psihopată precum Esther s-a vindecat brusc după numai un an. De asemenea, explicațiile lor nu au putut justifica mărturiile consistente ale numeroșilor martori oculari, inclusiv ale medicilor, care au fost prezenți la fenomene. Astfel, cazul Amherst continuă să reprezinte o enigmă nerezolvată.
Explorează subiectele:
