Poate exista un naționalism sănătos? Analiza discursului lui Nicușor Dan

Intervenția președintelui Nicușor Dan de la deschiderea Întâlnirii Internaționale a Tinerilor Ortodocși a polarizat reacțiile din societate, generând dispute aprinse între susținători și critici. Miza dezbaterii atinge o problemă fundamentală: este oare naționalismul o rămășiță retrogradă a trecutului sau poate îmbrăca o formă echilibrată, funcțională într-o democrație modernă?

În viziunea politologului Ștefan Popescu, miezul acestui discurs trebuie căutat dincolo de patimile momentului. Este vorba despre necesitatea asumată a unui patriotism orientat către statul român, despre patriotism economic și despre prețuirea unor simboluri construite cu mari sacrificii de-a lungul istoriei, atât prin efortul elitelor, cât și prin cel al societății. În opinia sa, devierea discuției exclusiv spre etichetări ideologice este contraproductivă.

Între deconstrucție intelectuală și nevoia de consolidare internă

Analistul consideră legitimă întrebarea dacă gestul președintelui ascunde sau nu o miză politică viitoare, având în vedere climatul autohton marcat de logica taberelor adverse. Totuși, Popescu remarcă faptul că, după mai bine de trei decenii și jumătate în care reperul național a trecut printr-un proces permanent de demontare — derulat uneori justificat, însă de multe ori cu excese —, ar fi oportună o perioadă de liniște și așezare.

Popescu atrage atenția că anumiți formatori de opinie și cadre universitare au transformat contestarea valorilor naționale într-un brand personal sau într-o modalitate oportunistă de afirmare, creând confuzii deliberate între patriotismul civic, care a fundamentat apariția statelor europene, și derapajele extremiste, fasciste sau comuniste.

În actualul context geopolitic tulbure, marcat de reconfigurări de putere la scară globală și europeană, România, aflată într-o zonă de contact, nu se poate apăra doar prin planuri economice și reforme administrative. Acestea au nevoie, în mod obligatoriu, de o temelie identitară solidă. Faptul că numeroși tineri rămân receptivi la propriile tradiții reprezintă, în opinia politologului, un semnal îmbucurător.

Europa și jocurile marilor puteri: conceptul de „nationalismes de puissance”

Politologul subliniază că existența democrației este greu de conceput în absența unui cadru național clar. Deși consideră proiectul european drept unul eminamente pozitiv, el observă că anumite derapaje instituționale de la Bruxelles riscă să-l compromită nemeritat. În realitate, pe continent se desfășoară o competiție acerbă între state ce dezvoltă veritabile „naționalisme de putere” (nationalismes de puissance):

• Polonia mizează pe dimensiunea și pe trecutul său pentru a deveni lider regional, proiectându-și influența până în zona statelor baltice;
• Franța își susține propriul proiect suveranist prin garanții strategice și umbrela nucleară;
• Germania își valorifică forța economică, rețeaua de fundații și viziunea unei integrări de securitate structurate în jurul său.

Ștefan Popescu explică faptul că președintele francez Emmanuel Macron, deși reprezentant al curentului progresist, rămâne puternic ancorat în filonul statal francez. Insistența sa asupra suveranității tehnologice, industriale ori agricole europene ascunde, de fapt, o tentativă de reafirmare a proiecției Parisului. Această coliziune a ambițiilor dintre Paris și Berlin explică, de altfel, griparea actuală a motorului franco-german, cele două modele acționând ca forțe divergente.

Capcana naivităților de la București și peisajul politic intern

În contrast cu strategia marilor capitale, care urmăresc ocuparea funcțiilor-cheie la nivel comunitar și negocierea fondurilor pe direcții prioritare, o parte din scena politică românească adoptă o atitudine contraproductivă. Popescu îi critică dur pe exponenții curentului progresist local, etichetându-i drept „idioți utili” atunci când aleg să facă reclamații la Bruxelles și să ceară blocarea fondurilor pentru propria țară, sacrificând interesele strategice pentru capital electoral imediat.

În plan intern, retorica națională a redevenit un spațiu de dispută acerbă, alimentat vizibil de ascensiunea AUR. Această presiune a forțat formațiuni precum PSD și PNL, dar și pe președintele Dan, să revendice acest discurs. Expertul amintește că Nicușor Dan are afinități conservatoare cunoscute, fiind chiar motivul din care s-a despărțit în trecut de USR.

Definindu-și propria poziție mai degrabă ca atașament patriotic față de comunitatea locală și țară — sentiment pe care l-a regăsit recent inclusiv în rândul comunității maghiare la Zilele Culturii Maghiare —, Popescu refuză să facă paralele între politicieni locali și lideri europeni precum Giorgia Meloni. Totodată, declară că păstrează o poziție neutră pe scena publică, singura sa opțiune politică asumată în timp rămânând Crin Antonescu.

Deși consideră legitimă apariția oricărei noi forțe conservatoare sau moderate, politologul avertizează că o fragmentare excesivă a partidelor ar amenința grav stabilitatea guvernării. În timp ce alte state au putut funcționa prin coaliții eterogene sau de tip „semafor”, România este vulnerabilă pe acest teren din cauza lipsei unor lideri de talia oamenilor de stat precum Giulio Andreotti sau Bettino Craxi.

Explorează subiectele:

Nicușor Dan Ștefan Popescu patriotism

Distribuie Distribuie Comentarii