Poluanții organici persistenți: toxinele invizibile ce ne afectează sănătatea pe termen lung
Agricultura a fost una din sursele de POP, astăzi mai multe produse fiind interzise FOTO:Pixabay
Deși POP-urile nu provoacă de obicei o intoxicație acută, pericolul lor major constă în acumularea progresivă în organism. Pe termen lung, această acumulare poate contribui la apariția unor boli cronice și la tulburări de dezvoltare, efecte care se manifestă în timp, și nu imediat.
Unde se găsesc și cum ajung în organism
POP-urile sunt mai prezente în viața noastră de zi cu zi decât am crede. Ele provin din diverse surse, inclusiv din pesticide interzise în prezent, dar folosite în trecut, care nu s-au degradat și au rămas în sol. De acolo, ele pot ajunge în apă, fiind ingerate de pești, apoi de animale, și, în cele din urmă, în organismul uman, prin lanțul alimentar.
Alte surse importante includ substanțele chimice industriale și compușii generați accidental în procese precum arderea necontrolată a deșeurilor sau anumite activități industriale. Odată ajunse în sol, apă și lanțul alimentar, aceste substanțe se concentrează în țesuturile grase ale animalelor și ale oamenilor. Chiar dacă multe dintre aceste substanțe sunt acum interzise, ele pot persista ani sau chiar decenii în clădiri, în sol sau în echipamente vechi, ajungând în organism prin alimente, praf sau apă.
Efectele asupra sănătății umane
Expunerea prelungită la poluanții organici persistenți (POP) este asociată cu o gamă largă de efecte negative asupra sănătății, conform informațiilor Institutului Național de Sănătate Publică, susținute de evaluările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA).
Cele mai notabile efecte includ:
- Creșterea riscului de cancer: Anumiți POP, cum ar fi dioxinele, au fost clasificați drept cancerigeni pentru om.
- Tulburări endocrine: Pot afecta funcționarea hormonilor, influențând metabolismul, dezvoltarea și reproducerea.
- Afectarea sistemului reproducător: Pot reduce fertilitatea și influența dezvoltarea fătului în timpul sarcinii.
- Scăderea imunității: Expunerea poate diminua capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor.
- Tulburări neurologice și de dezvoltare: Copiii expuși intrauterin sau în primii ani de viață pot prezenta întârzieri în dezvoltarea sistemului nervos, dificultăți de învățare sau probleme de comportament.
- Afectarea ficatului și a altor organe: Unele POP-uri pot produce leziuni hepatice și alte efecte toxice asupra organelor interne.
Fătul și copiii mici sunt considerați cele mai vulnerabile categorii. Unele substanțe poluante persistente pot traversa placenta, iar transmiterea lor poate avea loc și prin laptele matern. Cu toate acestea, beneficiile alăptării rămân superioare riscurilor asociate cu această expunere.
Principalii poluanți organici persistenți
Printre cei mai cunoscuți POP se numără DDT-ul, un insecticid odinioară revoluționar, astăzi pe lista neagră. Pesticidele organoclorurate, considerate extrem de dăunătoare, sunt interzise în majoritatea țărilor din agricultură, deoarece nu se descompun ușor și pot persista în sol zeci de ani, acumulându-se în țesuturile grase ale animalelor și urcând în lanțul trofic.
Lista POP-urilor include și substanțe chimice industriale precum bifenilii policlorurați (PCB), dar și produsele secundare nedorite ale multor procese industriale, cum ar fi dibenzo-p-dioxinele policlorurate (PCDD) și dibenzofuranii (PCDF), cunoscuți sub numele de dioxine, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
La adoptarea Convenției de la Stockholm, lista cuprindea 12 substanțe considerate prioritare, incluzând pesticide organoclorurate (DDT, aldrin, dieldrin, clordan, heptaclor, mirex, toxafen și endrin), produse chimice industriale (PCB și HCB) și produși rezultați neintenționat din procese de combustie și procese industriale (dioxine și furani). Ulterior, lista a fost extinsă prin includerea altor substanțe persistente, printre care unele substanțe per- și polifluoroalchilice (PFAS), compuși bromurați utilizați ca substanțe ignifuge și alte substanțe identificate ca prezentând risc pentru sănătatea umană și mediu. De menționat că nu toate PFAS sunt considerate POP, ci doar anumite substanțe PFAS incluse în anexele Convenției de la Stockholm.
– Specialiștii Institutului Național de Sănătate Publică
În prezent, Convenția de la Stockholm clasifică substanțele în trei categorii, în funcție de riscuri și măsuri necesare: substanțe supuse eliminării (Anexa A), a căror producție și utilizare trebuie sistată complet (ex: Aldrin, Dieldrin, Mirex, DDT pentru uz agricol); substanțe supuse restricțiilor (Anexa B), a căror producție și utilizare este permisă doar în mod excepțional pentru scopuri bine definite (ex: DDT pentru controlul vectorilor de malarie în anumite țări); și substanțe formate neintenționat (Anexa C), care nu sunt produse intenționat, ci eliberate ca produse secundare în procese de ardere sau industriale (ex: dioxinele și furanii).
Laptele matern, un barometru al nivelului de POP
Expunerea la substanțe chimice dăunătoare se realizează printr-o varietate de moduri, de la alimentele consumate la aerul respirat, acasă sau la locul de muncă, deoarece POP-urile se regăsesc într-o gamă largă de produse, inclusiv cele ignifugate.
Chiar și la niveluri scăzute, POP-urile pot cauza efecte negative asupra sănătății: creșterea riscului de cancer, tulburări de reproducere, alterarea sistemului imunitar, tulburări neurocomportamentale, perturbări endocrine, genotoxicitate și creșterea numărului de malformații congenitale.
Organizația Mondială a Sănătății monitorizează nivelurile de POP din alimente încă din 1976. Între 1987 și 2003, OMS a coordonat trei studii internaționale folosind laptele matern ca matrice de biomonitorizare pentru a evalua nivelurile și tendințele dibenzodioxinelor policlorurate, dibenzofuranilor policlorurați și bifenililor policlorurați de tip dioxină.
Analiza laptelui matern, a sângelui matern și a țesutului adipos sunt toate matrici relevante pentru evaluarea încărcăturii corporale pentru poluanți organici persistenți. Cu toate acestea, laptele matern este recunoscut ca matricea preferată deoarece are mai multe avantaje importante. Biomonitorizarea datelor din laptele matern poate oferi informații despre expunerea mamei, precum și a sugarilor. În plus, astfel de informații oferă îndrumări cu privire la necesitatea unor măsuri pentru reducerea nivelurilor acestor substanțe din alimente, care reprezintă principala sursă de expunere pentru majoritatea oamenilor. Mai recent, s-a recunoscut că laptele matern este o matrice ideală pentru monitorizarea generală a nivelurilor de poluanți organici persistenți din mediu.
– Organizația Mondială a Sănătății
Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți a intrat în vigoare în 2004, intensificând eforturile statelor semnatare de a reduce expunerea mediului și a oamenilor la cele douăsprezece substanțe prioritare din această clasă.
Doză lunară tolerabilă și măsuri de prevenire
Organizația Mondială a Sănătății, în colaborare cu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), a analizat în repetate rânduri dioxinele și compușii asemănători dioxinelor.
În iunie 2001, Comitetul mixt de experți FAO/OMS pentru aditivi alimentari (JECFA) a examinat noi dovezi privind toxicitatea acestor substanțe chimice și a stabilit o doză lunară tolerabilă provizorie (PTMI) de 70 de picograme de dioxine și PCB-uri asemănătoare dioxinelor. La evaluarea dietelor standard din diferite părți ale lumii, rezultatele au indicat că aporturile estimate ale acestor substanțe chimice se apropie de sau depășesc această PTMI. Pe baza nivelurilor medii de contaminare raportate în studiul menționat mai sus, consumul uneia sau a două porții de somon de crescătorie pe săptămână ar duce la un aport lunar sub acest nivel. Cu toate acestea, o evaluare generală a riscurilor alimentare ar necesita includerea altor surse alimentare de dioxine și PCB-uri asemănătoare dioxinelor.
– Organizația Mondială a Sănătății
Pentru a preveni riscurile asociate cu POP-urile, au fost implementate numeroase măsuri pentru reducerea sau eliminarea emisiilor de dioxine, PCB-uri de tip dioxină și alți poluanți organici persistenți. Multe țări au adoptat Convenția de la Stockholm privind POP (2001), care recomandă încetarea utilizării comerciale a 12 POP-uri și reducerea sau eliminarea emisiilor acestora în mediu.
Un program comun de monitorizare al OMS și al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a evidențiat o scădere constantă a nivelurilor de POP în laptele matern, începând cu anul 1980, în majoritatea țărilor, indicând eficacitatea acestor măsuri.
În ceea ce privește alimentele, Comisia Codex Alimentarius FAO/OMS, un organism global de gestionare a riscurilor, a elaborat coduri de practică pentru dioxine și PCB-uri de tip dioxină. Acestea includ măsuri la sursă pentru a reduce prezența POP în alimente, inclusiv în pește, precum și reglementări privind limitele în alimente și furaje.
Deoarece pesticidele de tip POP sunt interzise, comisia nu mai stabilește o limită maximă de reziduuri (care presupune utilizarea intenționată), ci utilizează indicatorul EMRL (Extraneous Maximum Residue Limits). Acestea reprezintă cantitățile maxime permise dintr-o substanță chimică în alimente, provenind exclusiv din contaminarea istorică a mediului (sol, apă), nu din aplicarea directă. Comisia Codex revizuiește și scade constant aceste limite de toleranță pe măsură ce concentrațiile de POP din mediu scad natural. Toate deciziile Codex privind eliminarea treptată a acestor standarde sunt direct coordonate cu Convenția de la Stockholm, asigurând că un pesticid interzis global își pierde treptat pragurile acceptate în comerțul internațional de alimente.
Având în vedere că poluanții organici persistenți (POP) sunt solubili în grăsimi (lipofili), ei se acumulează intens în țesuturile animale. Din acest motiv, Codex Alimentarius a stabilit praguri extrem de stricte și metodologii de testare specifice pentru alimentele de origine animală susceptibile la contaminare, precum laptele și produsele lactate, carnea și grăsimea animală, precum și peștele și produsele marine.
Explorează subiectele:
