Răsturnare de situație! Șeful DNA contrazice Parchetul general și afirmă că decizia CJUE privind prescripția se aplică și în cazurile de corupție
Direcția Națională Anticorupție (DNA) a transmis o poziție fermă referitoare la aplicabilitatea deciziei Lin II a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în privința prescripției răspunderii penale, susținând că aceasta se extinde și asupra infracțiunilor de corupție. Această interpretare contrazice Parchetul General, care limitează sfera de acțiune a hotărârii europene la cazurile de fraudă cu fonduri europene și evaziune fiscală cu prejudicii de peste 50.000 de euro, creând premisele unei posibile reevaluări în numeroase dosare de răsunet.
Divergența de opinie dintre cele două instituții cheie ale sistemului judiciar românesc vine în contextul unei decizii cruciale a CJUE, care a destabilizat aplicarea prescripției răspunderii penale în România. Hotărârea Lin II, pronunțată de CJUE pe 16 iulie 2026, afirmă că instanțele naționale nu trebuie să aplice deciziile Curții Constituționale a României (CCR) și nici pe cele ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) care au condus la o prescripție accelerată a faptelor penale, generând un risc sistemic de impunitate.
Această decizie are un impact major, mai ales după ce, în 2018 și 2022, CCR a declarat neconstituțională prescripția specială. Ulterior, în octombrie 2022, ÎCCJ a extins retroactiv aplicabilitatea deciziilor CCR până la 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului Cod Penal. În iulie 2023, CJUE a intervenit prin decizia Lin I, statuând că deciziile CCR privind prescripția nu se aplică retroactiv, eliminând perioada 2014-2018 din calculul prescripției accelerate. Cu toate acestea, ÎCCJ a ignorat inițial această decizie, invocând drepturile fundamentale ale omului și impunând celorlalte instanțe să nu țină cont de hotărârea europeană, cu consecința eliberării sau salvării de dosare a numeroși inculpați.
Poziția DNA: Corupția este inclusă
Sub conducerea procurorului șef Viorel Cerbu, DNA susține, într-un răspuns oficial pentru G4Media, că decizia Lin II se aplică nu doar fraudelor cu fonduri europene și evaziunii fiscale, ci și infracțiunilor de corupție. Această abordare are în vedere infracțiunile care produc un prejudiciu de cel puțin 50.000 de euro, fiind circumscrise categoriei de "fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii".
DNA argumentează că, deși hotărârea Lin I a CJUE menționa tangențial faptele de corupție, Ordonanța din Cauza C-131/23 a extins principiul supremației dreptului Uniunii. Acest principiu obligă instanțele naționale să lase neaplicate deciziile CCR (nr. 297/2018 și nr. 358/2022) și pe cea a ÎCCJ (nr. 67/2022), în măsura în care acestea creează un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile de corupție. Instituția subliniază că Protocolul din 1996 la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene include explicit corupția pasivă și activă ca fapte care pot aduce atingere intereselor financiare ale UE, impunând statelor membre obligația de a le pedepsi. Răspunsul integral al DNA este disponibil aici.
Viziunea Parchetului General: O aplicare restrânsă
Spre deosebire de DNA, Parchetul General, tot într-un răspuns oficial către G4Media, limitează domeniul de aplicare al hotărârii Lin II. Conform acestei instituții, decizia CJUE vizează exclusiv infracțiunile care pot fi conceptual încadrate la "fraudă gravă care aduce atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene", cu un prejudiciu de cel puțin 50.000 de euro.
Parchetul General menționează, exemplificativ, infracțiunile incriminate de art. 9 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sau de art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal, dacă prejudiciul depășește pragul de 50.000 de euro, indiferent dacă acesta a fost cauzat bugetului Uniunii sau nu. Instituția argumentează că autoritatea deontică a unei decizii jurisprudențiale nu poate depăși premisele sale funcționale, prin urmare, incidența hotărârii Lin II nu poate fi extinsă dincolo de coordonatele enunțate explicit în hotărâre.
Cum pot fi atacate deciziile definitive de prescripție?
DNA clarifică faptul că deciziile definitive de încetare a procesului penal pe prescripție pot fi atacate cu recurs în casație, însă doar în termen de 30 de zile de la comunicare. Această limitare temporală face dificilă, în majoritatea cazurilor de rezonanță, redeschiderea dosarelor, deoarece termenul a expirat demult.
„Curtea a precizat că, dată fiind importanța pe care o are autoritatea de lucru judecat în dreptul Uniunii, nu va impune repunerea în discuție a hotărârilor care au dobândit autoritate de lucru judecat și care au constatat, în aplicarea Deciziei HP nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prescripția răspunderii penale pentru fraude grave care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Așadar, așa cum rezultă și din paragraful 184 al hotărârii menționate, atunci când este disponibil un recurs în casație, hotărârea Lin II poate fi valorificată în această cale de atac, dacă: nu a expirat termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, conform art. 435 Cod procedură penală, nu suntem în situația limitării exercitării omissio medio a recursului în casație cu privire la deciziile instanței de apel, conform art. 436 alin. 6 din același cod”, a arătat DNA în răspunsul pentru G4Media.
Recursul în casație este posibil dacă procurorul este încă în termen și a exercitat calea de atac a apelului, cu excepția cazurilor în care recursul vizează modificări aduse hotărârii instanței de fond prin decizia instanței de apel. În cazul recursurilor în casație formulate de inculpați condamnați, procurorul nu poate invoca aplicarea deciziei Lin II dacă nu a existat apel în cauză, pentru a nu încălca principiul non reformatio in pejus (neagravarea situației în propriul recurs).
Opinia experților: Căi de atac și pasivitate
Fosta judecătoare Daniela Panioglu consideră răspunsul DNA ca fiind "mult mai apropiat de corecta interpretare" a hotărârii CJUE, deși remarcă absența infracțiunilor asimilate corupției. Ea subliniază că riscul sistemic de impunitate identificat de CJUE include toate infracțiunile, nu doar pe cele financiare europene.
„Răspunsul oferit de Direcția Națională Anticorupție este mult mai apropiat de corecta interpretare și aplicare a Hotărârii din data de 16.VII.2026 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că are în vedere nu doar infracțiunile contra intereselor financiare ale Uniunii Europene și infracțiunea de evaziune fiscală, ci și infracțiunile de corupție, care intră în competența materială a acestei unități de parchet. Am spus aproape, întrucât nu sunt menționate infracțiunile asimilate infracțiunilor de corupție. Într-adevăr, hotărârea instanței europene face referire doar la infracțiunile care aduc atingere intereselor Uniunii Europene și la infracțiunea de evaziune fiscală, întrucât cu această categorie de infracțiuni de natură financiară a fost sesizată, potrivit competenței sale, însă aceasta nu înseamnă, cu privire la toate celelalte infracțiuni, aplicarea unor alte rațiuni juridice și, în concret, a instituției prescripției răspunderii penale într-un mod diferit. Instanța europeană a constatat că Decizia penală nr.67/25.X.2022, emisă de Înalta Curtea de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, amplifică, în mod considerabil, riscul sistemic de impunitate care decurgea deja din deciziile din anii 2018 și 2022 ale Curții Constituționale. Ori, acest risc, care, între timp, s-a transformat în fenomen, include toate infracțiunile.”
Daniela Panioglu, fostă judecătoare
Panioglu critică pasivitatea DNA în exercitarea căilor de atac, începând cu anul 2022, menționând că instituția nu a declarat apel în dosarele în care prescripția a fost constatată la fond. Ea sugerează că instrumentul procedural reparatoriu intern ar trebui să fie calea extraordinară de atac a revizuirii (art. 465 C.proc.pen.), având în vedere caracterul obligatoriu și opozabil al hotărârilor europene. Fosta judecătoare, care i-a condamnat pe Sorin Oprescu, Lucian Duță și Nelu Iordache, atrage atenția și asupra unei "practici judiciare clandestine" la ÎCCJ și Curtea de Apel București, unde recursuri în casație și contestații în anulare au fost admise de la inculpați chiar și după ani de la comunicarea deciziilor.
„Afirm, încă o dată, că instrumentul procedural penal reparatoriu intern îl constituie calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe disp. art.465, Cod de procedură penală, întrucât există elementul, de care nu se poate face abstracție, al apariției unei hotărâri judecătorești emisă de o instanță europeană, obligatorie și opozabilă tuturor, care constituie fundamentul juridic pentru reformarea oricărei hotărâri judecătorești definitive, prin care au fost comise greșeli de judecată. Aplicarea, întocmai, a hotărârilor instanței europene presupune voința procurorului de a corecta nedreptatea socială, creată mai ales prin fenomenul punerii, de îndată, în libertate, a unor condamnați aflați în executarea pedepsei închisorii în regim de detenție, care a fost posibil prin aplicarea, în mod abuziv, a legii naționale de către instanțele de judecată ierarhic superioare. Această voință de îndreptare a abuzului la lege rezultă, în mod cert, din exercitarea efectivă a tuturor căilor de atac, și, nicidecum, din invocarea unor interpretări proprii, care nu au trecut prin cenzura instanțelor de judecată, arată fosta judecătoare Daniela Panioglu pentru G4Media.”
Daniela Panioglu, fostă judecătoare
Fosta procuroare DNA Elena Hach, care a participat la redactarea cererii de sesizare a CJUE pentru decizia Lin I, a detaliat o serie de scenarii privind aplicarea hotărârii Lin II:
- Dosarele aflate pe rol (fond sau apel, cu apelul procurorului): Instanța trebuie să aplice Lin II direct, chiar și din oficiu, lăsând neaplicată Decizia ÎCCJ nr. 67/2022 în cazurile cu componentă europeană.
- Dosarele cu încetare la fond, fără apel al procurorului: Acestea sunt considerate închise, din cauza principiilor *non reformatio in pejus* și *omissio medio* (procurorul ar fi putut și trebuia să facă apel la fond).
- Dosarele cu condamnare la fond și încetare în apel (tiparul "marii prescripții"): Acestea sunt deschise, chiar și fără apel propriu al procurorului, deoarece încetarea în apel reprezintă o modificare a soluției de la fond. Hotărârea nu este considerată definitivă atâta timp cât termenul de recurs în casație curge sau recursul este nesoluționat.
- Recursuri în casație pendinte doar de la inculpați: Acestea sunt închise pentru agravare, conform art. 444 C.proc.pen., care interzice agravarea situației inculpatului în propriul recurs. Însă, dacă și procurorul are recurs declarat în termen, cele două căi se judecă împreună, iar instanța poate da orice soluție impune legea.
- Încetări definitive (termenul de recurs a expirat): Ca regulă, sunt închise, deoarece hotărârile definitive sunt protejate de autoritatea de lucru judecat și dreptul Uniunii nu impune redeschiderea lor. Legea română nu prevede căi de atac favorabile acuzării în acest caz.
- Cazuri speciale – recursuri respinse pe deciziile ÎCCJ nr. 37/2024 și nr. 16/2024: Acestea sunt un "candidat" pentru reluarea judecății recursurilor legal exercitate, al căror temei juridic a căzut ulterior. Mecanismul invocat este principiul echivalenței, consacrat de Lin II, care impune ca, dacă dreptul intern permite revenirea asupra soluțiilor definitive în anumite condiții, aceeași posibilitate să prevaleze pentru conformitatea cu dreptul Uniunii.
- Clasările (dosare închise de procurori, nu de judecători): Acestea pot fi redeschise. Ordonanțele de clasare nu au autoritate de lucru judecat protejată de Lin II. Mecanismul implică infirmarea soluției de către procurorul ierarhic superior și redeschiderea urmăririi penale, cu condiția ca recalcularea prescripției (fără Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ, dar cu deciziile CCR din 2018/2022) să indice că termenul nu era împlinit.
La acest moment, DNA a declarat că face o evaluare a cauzelor în care s-au dispus soluții de clasare motivate de intervenția prescripției răspunderii penale, un demers complex ce implică stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, durata acestuia și existența unor acte de întrerupere.
Cine sunt infractorii care au beneficiat de prescripția extinsă?
Numeroși condamnați pentru fapte de corupție sau evaziune fiscală au fost eliberați sau au scăpat de acuzații după ce instanțele au aplicat prescripția extinsă de ÎCCJ, contrar dreptului european. Printre aceștia se numără Ionuț Costea (cumnatul lui Mircea Geoană), fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu, fostul șef al CNAS Lucian Duță, afaceristul Nelu Iordache, fostul președinte al Camerei Deputaților Bogdan Olteanu și fostul primar și ministru de Finanțe Darius Vâlcov.
De asemenea, alți inculpați cu dosare trimise în judecată sau chiar condamnări în primă instanță, precum Ioana Băsescu, Elena Udrea, Marian Vanghelie sau clanul Cosma din Prahova, au beneficiat de prescripția extinsă.
Explorează subiectele:
