Răsturnare de situație?/Parchetul General a trecut de partea corupților?/Spune că decizia CJUE privind prescripția se aplică doar cazurilor de fraudă cu fonduri europene și evaziune fiscală, nu și celor de corupție
O decizie recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), cunoscută sub numele de Lin II și menită să combată impunitatea în masă generată de prescripția accelerată a faptelor, se confruntă cu o interpretare restrictivă din partea Parchetului General. În timp ce CJUE a solicitat explicit reluarea dosarelor prin căi extraordinare de atac, Parchetul General (PG) susține că hotărârea se aplică doar unei categorii limitate de cazuri de fraudă cu fonduri europene și evaziune fiscală, excluzând infracțiunile de corupție. Mai mult, PG impune condiții procedurale stricte pentru exercitarea recursurilor în casație, condiții pe care, în opinia experților, puține dosare de răsunet le mai îndeplinesc, lăsând astfel mulți beneficiari ai prescripției neatinși. Această abordare restrânsă este puternic contestată de specialiști în drept, foști judecători și procurori, care pledează pentru o aplicare extinsă a deciziei europene și propun soluții juridice alternative pentru corectarea erorilor judiciare.
Poziția Parchetului General, condus de procuroarea Cristina Chiriac, transmisă G4Media.ro, indică o aplicare restrictivă a deciziei Lin II a Curții de Justiție a UE, pronunțată pe 16 iulie 2026. Conform instituției, hotărârea vizează exclusiv cazurile de fraudă cu fonduri europene și evaziune fiscală, cu prejudicii de peste 50.000 de euro, și nu se extinde asupra infracțiunilor de corupție.
De asemenea, Parchetul General subliniază că sentințele definitive de încetare a procesului penal din motive de prescripție pot fi atacate cu recurs în casație doar dacă nu au fost deja inițiate astfel de căi extraordinare de atac și numai în termenul legal de 30 de zile de la pronunțarea deciziei definitive. Instituția a precizat că va depune recursuri în casație acolo unde aceste condiții sunt îndeplinite.
Cu toate acestea, în majoritatea dosarelor care implică figuri publice importante, termenele de 30 de zile au expirat de mult sau recursurile în casație au fost deja exercitate, făcând dificilă aplicarea soluției propuse de Parchetul General.
Interpretarea Parchetului General privind aplicabilitatea deciziei CJUE Lin II
Conform considerentelor 69-70 din hotărârea CJUE Lin II, Parchetul General explică faptul că noțiunea de „fraudă care aduce atingere gravă intereselor financiare ale Uniunii Europene” include, printre altele, întocmirea de facturi false pentru eludarea regimului TVA. Curtea precizează că, pentru a fi considerată o fraudă gravă, infracțiunea trebuie să fi produs un prejudiciu de peste 50.000 de euro, indiferent de valoarea prejudiciului direct adus bugetului Uniunii (considerentele 71-94). Chiar și în cazul tentativei, dacă prejudiciul potențial ar fi depășit această sumă, infracțiunea se încadrează în sfera de aplicare (considerentul 95).
Astfel, din perspectiva domeniului material de aplicare, Hotărârea CJUE Lin II se referă la infracțiunile ce pot fi circumscrise, conceptual, fraudei grave care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, respectiv infracțiunile care, în formă consumată, au produs sau, în formă tentată, ar fi produs un prejudiciu care depășește 50.000 Euro.
Referitor la posibilitatea formulării de recursuri în casație, Parchetul General indică, pe baza considerentelor 178 – 185 și 182 ale Hotărârii CJUE Lin II, că o hotărâre judecătorească nu este considerată definitivă dacă o cale de atac extraordinară este disponibilă fără a necesita circumstanțe excepționale. Cu toate acestea, exercitarea recursului în casație este admisibilă doar cu respectarea strictă a condițiilor de procedibilitate prevăzute de Codul de procedură penală (art. 434, art. 435 și art. 436, alin. 6), inclusiv termenul de 30 de zile și principiul omisso medio.
Parchetul General a anunțat că, la nivelul Secției judiciare, se va analiza de îndată situația tuturor cauzelor susceptibile de a intra sub incidența Hotărârii CJUE Lin II, în vederea declarării căii extraordinare de atac a recursului în casație, acolo unde condițiile legale sunt îndeplinite.
Puteți consulta aici răspunsul complet al Parchetului General .
Figuri publice salvate de prescripția extinsă
Numeroși infractori, fie condamnați, fie având dosare pe rol, au beneficiat de aplicarea prescripției extinse de către Înalta Curte de Casație și Justiție. În urma aplicării deciziei ÎCCJ, care a extins retroactiv perioada de prescripție, faptele acestora au fost considerate prescrise, ducând la eliberarea din închisoare sau la încetarea proceselor.
Printre cei care au beneficiat de această situație se numără nume sonore precum Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu, fostul șef al CNAS Lucian Duță, afaceristul Nelu Iordache, fostul președinte al Camerei Deputaților Bogdan Olteanu sau fostul primar și ministru de Finanțe Darius Vâlcov.
Alți inculpați cu dosare trimise în judecată sau chiar condamnări în primă instanță, precum Ioana Băsescu, Elena Udrea, Marian Vanghelie sau clanul Cosma din Prahova, au scăpat de răspunderea penală pe motiv de prescripție, în urma aplicării deciziei ÎCCJ.
Interpretări alternative și soluții propuse de experți juridici
Fosta judecătoare Daniela Panioglu, cunoscută pentru condamnările pronunțate împotriva unor figuri precum Sorin Oprescu, Lucian Duță și Nelu Iordache, oferă o interpretare fundamental diferită a hotărârii CJUE Lin II.
Extinderea domeniului de aplicare: De la fraudă la corupție și impunitate în masăPanioglu susține că hotărârea Curții de Justiție a UE trebuie aplicată în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupție, nu doar în cele de fraudă cu fonduri europene și evaziune fiscală.
Instanța europeană se referă la infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene întrucât cu privire la această categorie de infracțiuni a fost sesizată. Însă, ambele hotărâri ale instanței europene se referă la fenomenul impunității în masă, care nu poate privi, în mod strict, doar această categorie de infracțiuni, făcându-se abstracție de restul infracțiunilor. Nu pot exista două categorii de infractori, și anume infractori care au comis infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, cărora li se aplică prescripția specială, adică termenul general dublat, și categoria infractorilor care au săvârșit alte infracțiuni, cărora li se aplică prescripția generală și care, prin urmare, au un regim privilegiat de tragere la răspundere penală. Potrivit art.16, alin.1 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Prin urmare, aceeași instituție a prescripției răspunderii penale se aplică în mod unitar, cu privire la toate infracțiunile, indiferent de natura acestora. Totodată, fenomenul impunității în masă, la care se referă instanța europeană nu privește doar infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, ci toate infracțiunile pentru care s-a constatat impedimentul procedural al prescripției răspunderii penale. Nu putem avea decât un singur fenomen al impunității în masă, și nu două sau mai multe, raportate la criteriul naturii infracțiunii comise.
Daniela Panioglu
Soluția propusă: Revizuirea, ca remediu proceduralFosta judecătoare este de acord că termenul de 30 de zile pentru recursul în casație a expirat în majoritatea cazurilor. Soluția pe care o propune este, în schimb, revizuirea deciziilor de încetare a procesului penal pe motiv de prescripție.
În opinia mea, în cazul condamnaților definitiv, care se aflau în executarea pedepsei închisorii, Ministerul Public are obligația, și, nicidecum, facultatea, de a declara calea extraordinară de atac a revizuirii, întemeiată pe dispozițiile art.465, alin.1 – alin.12, Cod de procedură penală, ca fiind unicul remediu procedural, în reformarea tuturor hotărârilor judecătorești nelegale, adică emise cu încălcarea normelor europene. Deși acest motiv de revizuire se referă, în mod expres, la apariția unor hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, nu trebuie privit în mod strict, întrucât legiuitorul nu-și putea imagina că va apărea o asemenea situație, când instanțele naționale încalcă, pur și simplu, o hotărâre emisă de cea mai înaltă instanță europeană. Ca atare, interpretarea dispozițiilor nu presupune folosirea instituției analogiei, interzisă în materia penalului, ci interpretarea teleologcă. Legiuitorul a avut în vedere finalitatea reparării unei greșeli de judecată, în urma unei hotărâri emisă de o instanță străină, europeană, cu efect obligatoriu. Nici încălcarea drepturilor sau liberăților fundamentale nu trebuie privită în mod strict, doar în favoarea condamnatului, în condițiile în care instanța europeană constată riscul fenomenului impunității în masă, care, deja, s-a produs, ceea ce înseamnă, pe de o parte, încălcarea standardelor național și european, iar, pe de altă parte, afectarea drepturilor și libertăților cetățenilor, prin efectele fenomenului infracțional nepedepsit asupra societății, în contradicție cu interesul social al asigurării ordinii de drept.
Daniela Panioglu
Fosta judecătoare subliniază că Ministerul Public are obligația constituțională de a apăra interesul public și de a epuiza toate căile de atac, inclusiv revizuirea. Aceasta ar putea fi exercitată în termen de 3 luni de la publicarea motivării Hotărârii CJUE din 16 iulie 2026, și poate fi inițiată de orice parte legitim interesată.
Un punct de vedere similar este împărtășit și de Elena Hach, fostă procuroare DNA și actuală avocată.
Elena Hach: Două tipuri de dosare de corupție și implicațiile CJUE
Fosta procuroare DNA, Elena Hach, argumentează că hotărârile CJUE produc efecte pentru două categorii de dosare de corupție:
- Corupția care atinge banii europeni (ex: mită sau abuz în serviciu legate de fonduri UE, evaziune fiscală pe TVA, fapte care afectează taxele vamale): Aceste dosare NU se mai pot prescrie conform deciziei ÎCCJ nr. 67/2022. Articolul 325 alin. (1) TFUE obligă statele să combată „frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii”. Corupția cu bani europeni se încadrează la „altă activitate ilegală”, iar CJUE a aplicat deja această regulă în dosare de corupție (Kolev, Euro Box Promotion). Riscul sistemic de impunitate a fost deja constatat de Curte, obligând instanțele române să lase neaplicată decizia ÎCCJ nr. 67/2022. Pragul de „fraudă gravă” este automat depășit la peste 50.000 euro prejudiciu total. Această regulă se aplică inclusiv prescripțiilor aparent împlinite, iar un dosar aflat în recurs în casație nu este definitiv. Pentru faptele comise după 6 iulie 2019, corupția este definită ca infracțiune PIF (protecția intereselor financiare ale UE) prin Directiva PIF 2017/1371.
- Corupția fără bani europeni (ex: mită sau trafic de influență strict pe bani românești): Elena Hach susține că și aici există un temei pentru aplicare, construit de CJUE și neafectat de închiderea MCV. Decizia Lin I a deschis această posibilitate, iar Decizia MCV 2006/928, obligatorie pentru România, impune sancțiuni eficiente și disuasive împotriva corupției la nivel înalt, conform jurisprudenței Euro Box. Constatarea riscului sistemic de impunitate de către Curte s-a bazat pe rapoarte MCV care vizau fenomenul în ansamblu, nu doar evaziunea. Închiderea MCV (octombrie 2023) operează doar pentru viitor, nu retroactiv, iar obligațiile au produs efecte de la aderare până în 2023. Temeiurile de tratat (Art. 2 TUE și Art. 19 alin. 1 TUE) rămân în vigoare, iar o nouă trimitere preliminară ar putea consolida definitiv această interpretare.
Elena Hach rezumă astfel concluziile sale:
ÎNTR-O SINGURĂ FRAZĂ: Corupția cu bani europeni nu se mai prescrie pe regula ÎCCJ – punct, în temeiul art. 325 TFUE, aplicat deja mitei în Kolev și corupției în Euro Box. Pentru corupția fără bani europeni, temeiul există și el – construit de CJUE în Euro Box, indicat expres în Lin I (pct. 65) și neatins retroactiv de închiderea MCV – iar consolidarea lui definitivă stă într-o nouă sesizare a Curții.
Elena Hach
Reacția DIICOT și DNA
G4Media.ro a solicitat un punct de vedere și de la DNA și DIICOT. DNA nu a răspuns încă solicitării.
În schimb, DIICOT a susținut că nu poate exprima o poziție instituțională privind decizia CJUE, deoarece întrebările formulate nu vizează comunicarea unor informații existente ca atare, ci „exprimarea unei poziții instituționale asupra unei hotărâri a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și anticiparea conduitei procesuale care ar putea fi adoptată în cauze concrete. Astfel de aspecte nu se circumscriu noțiunii de informație de interes public, în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001.”
Puteți consulta aici răspunsul DIICOT .
Contextul deciziilor privind prescripția și intervenția CJUE
Situația actuală este rezultatul unei succesiuni de decizii cu impact major asupra sistemului judiciar românesc:
- Deciziile CCR (2018 și 2022): Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțională prescripția specială, un mecanism ce permitea procurorilor să extindă termenul de tragere la răspundere penală. Acest lucru a condus la aplicarea unui regim de prescripție generală mai rapidă.
- Decizia ÎCCJ (octombrie 2022): Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că hotărârile CCR privind prescripția se aplică retroactiv, pe principiul legii penale mai favorabile, extinzând astfel perioada de aplicare a prescripției accelerate până la data intrării în vigoare a noului cod penal, 1 februarie 2014.
- Decizia CJUE Lin I (iulie 2023): Curtea de Justiție a UE a stabilit că instanțele naționale trebuie să aplice deciziile CCR, dar nu și hotărârea interpretativă a ÎCCJ care extindea retroactiv prescripția. Astfel, CJUE a eliminat perioada 2014-2018 din calculul prescripției accelerate.
- Sfidarea ÎCCJ: Înalta Curte a ignorat decizia CJUE Lin I, invocând drepturile fundamentale ale omului apărate de CEDO, și a impus instanțelor naționale să procedeze similar.
Consecința directă a fost că numeroși infractori condamnați sau inculpați cu dosare pe rol au beneficiat de prescripția extinsă de către ÎCCJ, fiind eliberați din închisoare sau scăpând de alte acuzații.
Decizia CJUE Lin II (16 iulie 2026): În cele din urmă, CJUE a emis o nouă hotărâre, în cauza Lin II, în care a criticat ferm Înalta Curte, acuzând-o de încălcarea dreptului european. CJUE a oferit și o soluție clară: Parchetele trebuie să declare recursuri în casație, iar instanțele naționale trebuie să aplice decizia Lin II, să anuleze prescripția extinsă de ÎCCJ și să reevalueze dacă dosarele considerate prescrise se încadrau cu adevărat în această situație.
Explorează subiectele:
