Rețea de milioane la Muntele Athos: Pelerinii români, ținta unei afaceri ilicite
O anchetă amplă declanșată de autoritățile elene scoate la iveală o rețea infracțională bine organizată care a transformat pelerinajele la Muntele Athos într-o afacere ilicită de milioane de euro, vizând în special credincioșii români. Această "industrie subterană" profită de interesul crescut al românilor pentru locașurile sfinte, deturnând regulile stricte ale autonomiei monahale și obținând zilnic profituri uriașe prin taxe exorbitante și servicii la negru.
Dezvăluirile presei elene, în special ale jurnaliștilor de la Voicenews.gr, arată că schimbarea rutelor tradiționale de pelerinaj, cauzată de conflictele armate din Orientul Mijlociu, a transformat comunitatea de credincioși din România în principala țintă a acestei rețele. Interesul românilor pentru Muntele Athos a atins cote fără precedent, generând un aflux de vizitatori care a depășit capacitățile logistice oficiale.
Anul 2025 a marcat un record istoric, cu un număr de pelerini estimat între 350.000 și 370.000, depășind statisticile din perioada pre-pandemică. Acest val masiv a fost resimțit inclusiv în preajma sărbătorilor de Crăciun, când zeci de mii de persoane s-au îndreptat spre mănăstiri.
Profituri de 140.000 de euro pe zi, nedeclarați
Contrastul dintre regulile oficiale și realitatea impusă de aceste filiere este șocant. Taxa legală pentru un permis de acces este simbolică, de doar 25 de euro. Însă intermediarii blocau sistematic rezervările directe la mănăstiri și chilii, revânzând pachete de doar patru zile la prețuri abuzive, care ajungeau până la 700 de euro de persoană.
Estimările arată că, având în vedere un flux de aproximativ 700 de persoane care intră zilnic prin birourile de tranzit, câștigul net realizat la negru de rețea se ridica la 140.000 de euro pe zi. Acești bani erau rulați exclusiv în numerar și nedeclarați, transformând întreaga regiune într-o oază de evaziune fiscală.
Mecanismele corupției: șpăgi, transport ilegal și produse contrafăcute
Sistemul funcționa impecabil prin oferirea unor sume cuprinse între 50 și 100 de euro funcționarilor responsabili cu eliberarea vizelor de intrare. Pe lângă controlul accesului, rețeaua a dezvoltat și servicii de transport complet ilegale. Anumiți călugări colaborau strâns cu persoane civile, punând la dispoziția turiștilor mașinile mănăstirești în schimbul a 300 de euro pe zi.
Mai mult, comerțul spiritual a fost pervertit. Magazinele lăcașurilor de cult erau inundate cu obiecte religioase ieftine, importate din China, dar vândute pelerinilor creduli drept articole de artizanat autentice, presupus realizate prin trudă monahală.
Ancheta vizează șeful Biroului de Pelerinaje din Uranopolis
Cercetările judiciare au progresat rapid, țintind direct vârful ierarhiei administrative din portul de îmbarcare. În centrul investigației se află Vasilis G., șeful instituției care gestionează fluxul de vizitatori din Uranopolis. Acesta este acuzat că manipula în mod artificial plafoanele lunare stabilite pentru vize. Regulamentul impune o limită de 300 de persoane pentru o mănăstire, 20 pentru chilie și 50 pentru schit.
Atunci când cotele erau blocate intenționat, pelerinii pierdeau vapoarele și erau redirecționați forțat către pensiuni private care costau 100 de euro pe noapte și restaurante partenere din rețea, completând astfel cercul vicios al exploatării.
Explorează subiectele:
