Risc de conflict accidental: Marea Britanie, fără linie directă cu armata rusă de 4 ani
Marea Britanie a pierdut contactul direct cu înalta conducere militară a Rusiei de patru ani, o situație care alimentează temeri serioase la Londra privind riscul unei escaladări neintenționate a tensiunilor. Pe fondul incidentelor navale și aeriene tot mai frecvente în Canalul Mânecii și Marea Nordului, oficiali guvernamentali și foști diplomați insistă asupra necesității reluării urgente a dialogului militar cu Moscova pentru a preveni un conflict accidental.
Ultima convorbire telefonică între șeful Statului Major General al Rusiei, Valeri Gherasimov, și omologul său britanic, amiralul Tony Radakin, a avut loc în septembrie 2022. Potrivit publicației The Times, acest dialog, catalogat drept „foarte direct”, a survenit la scurt timp după un incident grav în Marea Neagră, unde un pilot rus a încercat să doboare o aeronavă de recunoaștere a Forțelor Aeriene Regale. De atunci, orice tentativă a oficialilor britanici de a restabili legătura cu Gherasimov s-a lovit de un refuz politicos, partea rusă invocând faptul că generalul este „prea ocupat” pentru a prelua apelurile.
Vladimir Putin și Valeri Gherasimov/FOTO:EPA/EFE
Situația persistă chiar și după schimbarea conducerii militare britanice. După preluarea funcției de șef al Statului Major al Apărării de către mareșalul șef al aviației Sir Richard Knighton, în septembrie anul trecut, acesta a încercat, la rândul său, să contacteze pe Gherasimov – considerat unul dintre artizanii războiului din Ucraina – însă fără succes. Acum, noul ministru britanic al apărării, Wes Streeting, și înalții responsabili militari se confruntă cu presiuni considerabile pentru a „relansa” aceste canale de comunicare, pe fondul temerilor legate de o posibilă „escaladare neintenționată” a relațiilor cu forțele armate ruse.
Experți în securitate și foști diplomați subliniază gravitatea acestei lipse de dialog. John Foreman, fost atașat militar la Moscova și Kiev, a avertizat că o neînțelegere survenită în largul mării ar putea declanșa un conflict de proporții mai mari cu Rusia. El a accentuat că discuțiile directe, private, nu trebuie percepute ca un semn de slăbiciune, făcând o paralelă cu vizita controversată a lui Radakin în China, prima vizită a unui șef al apărării britanic în această țară în ultimii zece ani. Foreman a insistat pe urgența reluării dialogului, mai ales în contextul potențialelor operațiuni britanice în regiunea Arctică, care ar putea deveni un nou teatru de confruntare.
„Fără o linie directă de comunicare, există riscul unei escaladări neintenționate. O neînțelegere gravă ar putea, în cele din urmă, să coste vieți omenești. Pentru a obține rezultate în relația cu rușii, este nevoie de discuții directe, față în față. Recent am avut incidente cu boe hidroacustice în apropierea portavionului Queen Elizabeth, în nord, focuri de avertisment trase asupra unui iaht, exerciții de artilerie în Canalul Mânecii și alte evenimente care nu au fost făcute publice. La fel ca în cazul vizitei lui Radakin în China, a vorbi clar și direct cu adversarul, în privat, nu înseamnă slăbiciune.”
— John Foreman
Foreman a adăugat că, dacă șeful Statului Major al Apărării consideră că „acesta este probabil cel mai periculos moment din ultimii 30 de ani de carieră militară”, atunci „poate a venit timpul pentru noi abordări”. De altfel, fostul ofițer de rang înalt a subliniat că o soluționare a tensiunilor este imposibilă fără dialog.
Temerile legate de escaladare nu sunt nefondate. În luna iunie, o fregată rusă, „Amiral Grigorovici”, a tras focuri de avertisment asupra unui iaht britanic aflat în Canalul Mânecii, la bordul căruia se aflau Alan Kelvie, 71 de ani, și soția sa, Jane, 69 de ani, în timp ce aceștia se îndreptau către nordul Franței. Marinarii ruși au emis un semnal sonor și au folosit arme ușoare de pe puntea navei pentru a determina ambarcațiunea să-și schimbe cursul. Luna trecută, un avion militar rus de patrulare maritimă de tip Bear-F a efectuat apropieri „periculoase și neprofesioniste” de portavionul HMS Prince of Wales în Marea Nordului, zburând la altitudine joasă și lansând un număr mare de dispozitive pentru urmărirea țintelor maritime în jurul navei-amiral britanice, în timp ce aceasta traversa marea sub comanda NATO.
Importanța acestor canale de comunicare a fost recunoscută și în trecut. În ianuarie 2022, amiralul Radakin a declarat pentru The Times că vorbise cu Gherasimov cu două zile înainte de Crăciun, într-o perioadă de tensiune maximă legată de o posibilă invazie rusă de amploare în Ucraina. „Consideri de la sine înțeles că vei suna colegii tăi — șefii apărării din țările NATO și aliate — însă, în contextul tensiunilor actuale, este esențial să existe astfel de canale de legătură între armatele Marii Britanii și Rusiei”, spunea el atunci.
Ministerul Apărării britanic dispune și de o „linie de urgență” conectată la un centru de situații din Rusia, care, înainte de războiul din Ucraina, era verificată zilnic de un ofițer în rezervă pentru a asigura disponibilitatea în caz de negocieri urgente. Deși linia există și astăzi, utilizarea ei s-a redus considerabil. Foreman a subliniat importanța comunicării directe între oficiali de rang înalt în privința unor „chestiuni serioase, generatoare de îngrijorare”, sugerând că o singură linie directă nu ar fi suficientă.
Nici la nivel ministerial situația nu este mai bună. Ultima convorbire telefonică cunoscută între miniștrii apărării britanic și rus a avut loc în octombrie 2022, când ministrul rus de atunci, Sergei Șoigu, l-a sunat pe omologul său britanic, Ben Wallace, pentru a-și exprima îngrijorarea privind o presupusă folosire de către Kiev a unei „bombe murdare” – o acuzație rapid respinsă ca fiind falsă de Marea Britanie, Franța și Statele Unite. Potrivit acelorași surse, succesorul lui Wallace, John Healey, nu a avut niciodată contact nici cu Șoigu, nici cu actualul ministru rus al apărării, Andrei Belousov.
Eforturile de comunicare au fost complicate și de recentele expulzări diplomatice. În mai 2024, Marea Britanie l-a expulzat pe atașatul militar rus de la Londra, suspectat de spionaj, descriindu-l drept „ofițer neînregistrat al serviciilor de informații militare”. Ca represalii, Rusia l-a expulzat pe căpitanul Adrian Coghill, atașatul militar britanic la Moscova, invocând „acțiuni ostile antiruse”. John Foreman a calificat la acea vreme decizia Marii Britanii de a expulza atașatul rus drept „contraproductivă”.
În ciuda acestor provocări, guvernul britanic își menține poziția. O sursă guvernamentală a declarat: „Discuția despre canalele de comunicare își pierde, într-o oarecare măsură, sensul atâta vreme cât rușii refuză să răspundă la telefon”. O purtătoare de cuvânt a guvernului britanic a precizat că ambasada Marii Britanii la Moscova permite transmiterea directă către guvernul rus a unor semnale clare și ferme, contribuind la protejarea intereselor britanice și la gestionarea riscurilor de escaladare. „Ca stat cu responsabilități militare, susținem de multă vreme un dialog cu Rusia la nivelul conducerii militare superioare. Regretăm că Rusia nu dorește să participe la acest dialog.”
Explorează subiectele:
