România: 1,5 miliarde euro pentru Ucraina, o investiție strategică în propria securitate
Deși în spațiul public sprijinul pentru Ucraina este adesea perceput ca un simplu gest de solidaritate, generând întrebări despre oportunitatea unei astfel de cheltuieli, miza reală este una strategică, menită să descurajeze expansionismul Rusiei. Potrivit lui Alexandru Manda, consultant în proiecte strategice și fondator al Centrului Agora pentru Democrație, acest ajutor servește direct intereselor de securitate ale României.
Videoconferință Nicușor Dan - Volodimir Zelenski. FOTO: Presidency.ro
România sprijină Ucraina pentru că, sprijinind-o, își apără propriul viitor. Războiul lui Putin nu este îndreptat doar împotriva poporului ucrainean, ci împotriva unei idei: aceea că o națiune are dreptul să își aleagă singură drumul. Este un război împotriva valorilor și principiilor democrației occidentale, purtat cu tancuri și rachete acolo unde argumentele au eșuat. Ce vedem în Ucraina este expresia cea mai brutală a imperialismului rusesc și a obsesiei Moscovei pentru sfere de influență. Rusia consideră Estul Europei un teritoriu care i se cuvine de drept, iar pe noi, popoarele din această regiune, nu ne vede ca pe niște actori ai propriei istorii, ci ca pe un spațiu de negociat între marile puteri. Este exact logica care ne-a costat, ca națiune, jumătate de secol de comunism. Pentru Moscova, granița sferei sale de influență nu se oprește acolo unde harta trasează frontiera ei, ci se oprește acolo unde i se permite să ajungă. Ucraina nu luptă doar pentru ea însăși, ci este reduta care ține astăzi în picioare o graniță care, altfel, ar trece prin curtea noastră. Ucraina luptă pentru România și pentru întregul Flanc Estic, iar fiecare zi în care rezistă este o zi câștigată pentru securitatea noastră.
– Alexandru Manda
Războiul informațional și lipsa de transparență
Campaniile de dezinformare din România, susține Manda, nu vizează neapărat convingerea populației să adopte o poziție pro-rusă, ci mai degrabă erodarea graduală a sprijinului pentru Ucraina. Această strategie este considerată mai eficientă prin cultivarea oboselii, neîncrederii și a percepției că războiul nu mai privește România direct.
Rusia se află într-un război deschis cu democrația occidentală și acționează fără să se mai ascundă pentru a submina valorile euro-atlantice în statele Flancului Estic. Nu este un război pe care îl duce cu tancuri, ci unul pe care îl duce cu telefonul din buzunarul fiecăruia dintre noi. Ceea ce am văzut în România, mai ales în 2024, este un război informațional la scară largă, purtat de Rusia sau de proxy finanțați de aceasta, cu un obiectiv foarte precis: deturnarea poziției României de sprijin pentru Ucraina. Propaganda nu are nevoie să te convingă că Putin are dreptate. Este mult prea greu și inutil de scump. Îi este suficient să te facă obosit, confuz și invidios. Să te facă să te întrebi de ce dăm noi, când noi nu avem. Din obosit devii indiferent, iar din indiferent devii ușor de condus într-o anumită direcție. Într-un spațiu public unde instituțiile statului tac luni la rând, singurii care vorbesc despre Ucraina sunt cei plătiți să mintă. Asta se rezolvă nu prin cenzură, ci prin prezență. Cu oameni care explică, cu date puse pe masă și cu răbdarea de a repeta adevărul de o sută de ori, pentru că minciuna se repetă de o mie.
– Alexandru Manda
Decizia autorităților române de a secretiza informațiile despre ajutorul militar acordat Ucrainei, justificată oficial prin motive operaționale, a generat un efect secundar negativ. În lipsa datelor oficiale, spațiul public a fost invadat de speculații și campanii de dezinformare, cu cifre neverificate circulând fără a putea fi contrazise cu dovezi concrete.
La baza unei societăți democratice stă transparența. Fără transparență nu poate exista încrederea cetățeanului în instituțiile sale, iar fără acea încredere nicio politică de securitate nu rezistă la primul vânt. Statul român a preferat să evite o discuție incomodă cu propriii cetățeni, iar prețul l-a plătit tot statul român, sub forma unei societăți mai divizate și mai ușor de manipulat. Este o lecție pe care trebuie să o învățăm, și să o învățăm repede, pentru că deciziile grele de-abia acum urmează.
– Alexandru Manda
Contextul istoric: Greșelile din 2014
Întrebarea dacă România a oferit suficient sprijin Ucrainei necesită, în viziunea lui Alexandru Manda, o analiză a contextului începând cu anul 2014, momentul anexării Crimeei, nu doar din 2022.
Da (n.red - România ar fi trebuit să facă mai mult pentru Ucraina). Și cred că același răspuns onest îl datorează întreaga comunitate euro-atlantică. Marea greșeală a Occidentului nu s-a produs în 2022, ci în 2014. Invazia la scară largă s-a întâmplat și pentru că Europa, Statele Unite și Canada au făcut mult prea puțin și mult prea târziu după anexarea Crimeei. În realitate, războiul din Ucraina durează de 12 ani, doar că noi am ales să ne uităm în altă parte și am continuat să tratăm Rusia drept partener de dialog și de comerț. Acel răspuns firav a fost citit la Moscova ca o permisiune. Iar a fost atât de slabă pentru că era prinsă în propria dependență de gazul rusesc. Vina principală o poartă clasa politică europeană a anilor 2000, în frunte cu Angela Merkel, care nu doar că a adâncit această dependență, ci a acționat efectiv împotriva independenței energetice și a autonomiei strategice a Europei. România a avut norocul de a fi printre cele mai puțin dependente state europene de gazul rusesc, iar asta ne dă astăzi dreptul moral de a spune aceste lucruri cu voce tare.
– Alexandru Manda
Minoritatea românească din Ucraina: Un argument secundar
Comunitatea de etnici români din Ucraina, estimată la aproximativ 500.000 de persoane înainte de conflict, reprezintă un argument legitim pentru sprijinul acordat Kievului, aceștia fiind, la rândul lor, victime ale războiului. Cu toate acestea, Alexandru Manda avertizează împotriva fundamentării exclusive a sprijinului strategic pe criterii etnice.
Comunitatea românească din Ucraina este importantă și trebuie să conteze în relația dintre cele două state. Prezența lor este un motiv în plus, unul foarte serios, pentru care România trebuie să fie alături de Ucraina. Însă, trebuie să fim precauți cu ideea de a construi sprijinul strategic pe un argument etnic. Un sprijin justificat prin faptul că avem frați acolo devine automat un sprijin condiționat. Mâine apare o dispută despre limba de predare în școlile din nordul Bucovinei, poimâine o declarație nefericită a unui oficial local, iar întregul edificiu al solidarității se prăbușește peste noapte. Argumentul principal rămâne cel strategic, iar el este valabil indiferent câți români trăiesc dincolo de graniță.
– Alexandru Manda
Explorează subiectele:
