Rusia post-Putin: Sistemul fără succesor clar prevestește o luptă pentru putere
Vladimir Putin. FOTO: Profimedia
O gerontocrație fără plan de succesiune
Analiza Foreign Affairs subliniază că președintele Putin a evitat în mod constant să desemneze un succesor sau să instituționalizeze un proces clar de alegere a acestuia. Constituția rusă nu prevede funcția de vicepreședinte, iar partidul Rusia Unită, în loc să fie un mecanism de selecție a viitorului lider, a fost construit pentru a susține regimul și a asigura majorități parlamentare. Deși formal, Constituția stipulează că, în cazul vacanței funcției prezidențiale, premierul preia interimatul, iar alegerile trebuie organizate în maximum trei luni, acest mecanism stabilește doar procedura, nu și cine va deține controlul efectiv al puterii după plecarea lui Putin. Problema este exacerbată de vârsta înaintată a celor care ocupă pozițiile cheie în aparatul de securitate și de stat. Alexandr Bortnikov, șeful FSB, are 74 de ani, Serghei Narîșkin, șeful spionajului extern, are 71 de ani, iar Alexandr Bastrîkin, șeful Comitetului de Anchetă, are 72 de ani. Comandantul Gărzii Naționale, Viktor Zolotov, are tot 72 de ani. De asemenea, Serghei Șoigu, secretarul Consiliului de Securitate, are 71 de ani, iar Valeri Gherasimov, șeful Marelui Stat Major, 70 de ani. Foreign Affairs amintește și revolta Wagner din 2023, precum și relatările conform cărora fostul secretar al Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, în vârstă de 75 de ani, ar fi orchestrat accidentul aviatic în care și-a pierdut viața Evgheni Prigojin.Singurul precedent: „Rocada” cu Medvedev
Putin a avut deja o experiență de transfer formal al puterii în 2008, când, epuizând cele două mandate consecutive permise de Constituție la acea vreme, l-a susținut pe Dmitri Medvedev pentru președinție și a preluat funcția de premier. Acest experiment a demonstrat, însă, că sistemul este extrem de dependent de liderul de la Kremlin, mai degrabă decât un transfer real de putere. Putin a păstrat controlul efectiv și, în 2011, a anunțat că va reveni la președinție înainte de încheierea mandatului lui Medvedev. Manevra a rămas cunoscută în Rusia drept „rocada”, o referință la mutarea de șah în care regele și tura își schimbă locurile. Dmitri Medvedev a fost ulterior marginalizat politic. Revista Foreign Affairs identifică un grup restrâns de oficiali și instituții care ar putea forma, teoretic, „selectoratul” viitorului lider rus. Printre aceștia se numără președinții celor două camere ale parlamentului, premierul, șeful Administrației Prezidențiale, secretarii Consiliului de Stat și Consiliului de Securitate, șeful FSB și ministrul Apărării. Printre numele vehiculate de jurnaliștii ruși, citate de publicația americană, se află Alesei Diumin, secretarul Consiliului de Stat și fost bodyguard al lui Putin, în vârstă de 53 de ani; președintele Dumei, Veaceslav Volodin, de 62 de ani; premierul Mihail Mișustin, de 60 de ani; și Serghei Kirienko, de 64 de ani, adjunctul șefului Administrației Prezidențiale. Dincolo de acest grup, însă, generația de oficiali aflați acum la 50 și 60 de ani a fost menținută în funcții secundare, fără posibilitatea de a acumula suficientă experiență de guvernare, ceea ce complică și mai mult o eventuală schimbare de putere.Rusia ar putea repeta scenariul de după Stalin
Revista americană compară situația actuală cu perioada de după moartea lui Stalin, în 1953. Gheorghi Malenkov a preluat formal conducerea, însă baza sa de putere era fragilă, fiind nevoit să împartă autoritatea cu Lavrenti Beria și Veaceslav Molotov. În câteva luni, ceilalți membri ai conducerii sovietice, temându-se de Beria, l-au arestat și executat. Lupta pentru putere a continuat până în 1957, când Nikita Hrușciov și-a impus controlul deplin. Această paralelă este relevantă, deoarece evidențiază diferența dintre succesiunea formală și transferul real al puterii. Constituția poate stabili cine preia temporar funcția, dar nu poate decide cine controlează instituțiile, serviciile și resursele statului.Cosmin Popa: Putin nu este „răul rezonabil” pentru Rusia
Recent, au apărut argumente conform cărora Putin, în ciuda represiunii interne și a războiului din Ucraina, ar putea reprezenta o variantă mai previzibilă decât un eventual succesor. Istoricul Cosmin Popa respinge categoric această perspectivă, considerând că regimul actual întrunește deja toate caracteristicile unui sistem profund represiv.„Trebuie să fim foarte atenți cine vehiculează astfel de aserțiuni, potrivit cărora Putin nu este cel mai rău dintre scenariile posibile legate de Federația Rusă. E foarte greu să-mi închipui ce ar putea să fie mai rău. Pentru că avem tot ceea ce constituie, dacă vreți, buchetul de caracteristici al unui personaj odios. Avem războaie de agresiune, avem terorism politic, terorism de stat, avem represiune și opresiune internă, foarte asemănătoare cu cea care se petrecea în timpul Uniunii Sovietice. Ceea ce este important este că represiunea de astăzi din Federația Rusă este mult mai bine administrată, ca urmare a faptului că în Rusia este pe cale de construcție un adevărat gulag digital, împrumutat din experiența similară a comunismului chinez și, de ce nu, a celui nord-coreean. Din punctul acesta de vedere, nu văd semnele pozitive în această aserțiune. Dar dacă vrem să justificăm într-un fel sau altul un aranjament de pace nedrept, care să ofere satisfacția agresorului, da, atunci putem spune că Putin s-ar putea să nu fie cea mai proastă variantă." — Cosmin Popa, istoric
Are Rusia o predispoziție istorică spre dictatură?
O întrebare mai amplă privește natura regimurilor politice rusești: este autoritarismul o consecință inevitabilă a istoriei și geografiei Rusiei? Cosmin Popa respinge ideea unui determinism geografic, dar consideră că există o predispoziție istorică spre regimuri autoritare. Totuși, acest lucru nu înseamnă că Rusia ar fi condamnată la dictatură, evoluția depinzând, în opinia sa, și de capacitatea societății de a-și privi critic propriul trecut. „Dacă discutăm de teoria determinismului geografic, cred că știința a depășit cu mult acest stadiu. Există, fără îndoială, o predispoziție către regimuri autoritare și dictatoriale în Rusia, o predispoziție care poate să fie explicată istoric și din perspectiva factorului geografic. Îmi permiteți să nu fiu de acord cu această aserțiune, pentru că este foarte important în ce măsură societatea rusă își poate absorbi critic prezentul și trecutul. Dacă prezentul și trecutul acestei țări sunt înțelese critic, comunicate critic, iar toate aceste noțiuni, toate aceste valori sunt transmise prin educație, atunci am putea să avem o schimbare de paradigmă politică. În momentul de față nu există premise pentru o evoluție naturală către democrație în Rusia", a subliniat analistul.Un succesor al lui Putin ar putea fi mai puțin agresiv în exterior
Pentru România și statele europene, una dintre întrebările esențiale este dacă un eventual succesor ar continua politica externă agresivă a Kremlinului. Cosmin Popa consideră că, indiferent de forma pe care o va lua viitorul regim, costurile războiului din Ucraina ar putea obliga noua conducere să reducă nivelul de agresivitate externă. „Cred că ceea ce este la fel de important să observăm este că, indiferent de cum ar arăta lucrurile intern în Rusia într-o perioadă politică, un nou regim politic ar trebui să ducă o politică externă și militară mai puțin activă, în primul rând ca urmare a efectelor economice, sociale și, de ce nu, politice pe care războiul le-a produs în Rusia. Nu cred că imperialismul este o constantă istorică. Consecințele pe care acesta le poate produce asupra politicii europene sunt variabile, căci depind în bună măsură de maniera, de felul și de concepția cu care Occidentul trasează această tendință", a explicat istoricul Cosmin Popa.De ce o tranziție pașnică este puțin probabilă
Problema fundamentală a sistemului construit de Putin este că puterea nu este organizată în jurul unor instituții capabile să funcționeze independent de lider. În jurul grupului care controlează astăzi resursele Rusiei există servicii de securitate, structuri de ordine și represiune și un aparat judiciar care depind de echilibrul de putere din interiorul regimului. În aceste condiții, plecarea lui Putin nu ar însemna automat o predare a puterii către un succesor acceptat de toți.„Nu, nu este un scenariu realist. Deja, un grup politic din Rusia, condiționat și de constrângeri, exercită puterea și controlează resursele țării în mod direct sau prin interpuși. În jurul acestui grup există un întreg sistem instituțional, la baza căruia se află serviciile speciale, aparatul de ordine și de represiune, apoi aparatul justiției și așa mai departe. Un astfel de sistem funcționează ireproșabil atâta timp cât există o convenție de negociere pe care toți actorii acestuia o împărtășesc și exclude, astfel, transferul pașnic al puterii încă din timpul vieții liderului. S-a întâmplat acest lucru în cazul lui Boris Elțîn, însă trebuie să avem în vedere că Boris Elțîn, deși a sfârșit prin a pune bazele unui nou regim autoritar în Rusia, instituțional și politic vorbind, nu a intenționat în mod evident să construiască un sistem totalitar, un sistem dictatorial, nu doar autoritar." — Cosmin Popa, analist
Ce s-ar putea întâmpla după dispariția lui Putin
Istoria sovietică oferă câteva exemple în care moartea sau retragerea unui lider dominant a fost urmată de o perioadă de reașezare a puterii. Cosmin Popa consideră că și Rusia post-Putin ar putea trece printr-o asemenea perioadă de recul. „Acest sistem, cu tendințe clare către totalitarism, funcționează așa cum funcționează atâta vreme cât în centru are o personalitate dominantă. Odată dispărută această personalitate dominantă, în mod inevitabil vine o perioadă de recul, o perioadă de retragere. Așa s-a întâmplat după Stalin. Așa s-a întâmplat chiar și după Hrușciov, care, deși a început prin coexistența pașnică a celor două sisteme, a continuat printr-o politică ofensivă a comunismului, care a dus lumea în preajma unei confruntări nucleare. Din acest punct de vedere, sunt foarte multe exemple istorice, deși ele sunt importante pentru felul în care putem înțelege Rusia în perspectivă medie", a explicat istoricul Cosmin Popa. Într-un asemenea scenariu, principala miză nu ar fi doar ocuparea funcției de președinte. Lupta s-ar duce pentru controlul resurselor și al aparatului de stat, iar cei care le controlează deja ar porni cu un avantaj major. „În baza unor proceduri, îi favorizează pe cei foarte bine plasați în lupta de aparat. Îi favorizează, în cazul sistemului putinist, pe cei care controlează resursele și care pot să mobilizeze, la nevoie, segmente ale mașinii de stat pe care să le folosească în serviciul propriilor scopuri politice. Ce vreau să spun este că un astfel de sistem nu se va baza pe proceduri transparente. O astfel de succesiune va fi rezultatul unei lupte de aparat și, de asemenea, al confruntării diverselor componente ale aparatului represiv și de ordine din Rusia. Confruntarea va viza, sigur, reîmpărțirea resurselor, dar și controlul mașinii de stat. Acești oameni care dețin resursele, pentru a-și maximiza șansele într-o astfel de luptă, cu siguranță își vor crea poliții proprii, își vor crea mini-servicii speciale proprii, astfel încât să câștige lupta care se va da", a subliniat analistul. Chiar și în cazul în care Rusia ar avea rapid un nou președinte după plecarea lui Putin, acest lucru nu ar însemna automat și încheierea perioadei de tranziție. Potrivit istoricului, schimbarea persoanei aflate la Kremlin ar fi doar primul pas. Reconfigurarea instituțiilor și a raporturilor de putere din interiorul regimului ar putea dura mult mai mult. „O primă succesiune sau numirea formală a cuiva în fruntea țării nu va însemna și sfârșitul tranziției. Tranziția între fazele unui regim autoritar-dictatorial este o chestiune destul de îndelungată și care atrage după sine, dacă vreți, mutații structurale și instituționale destul de importante", a explicat istoricul Cosmin Popa.Explorează subiectele:
