Sărăcia vacanțelor: 6 din 10 români nu-și permit o săptămână de concediu

Conform datelor Eurostat pentru anul 2025, România se situează pe ultima poziție în Uniunea Europeană în ceea ce privește accesibilitatea unei vacanțe. Aproape două treimi dintre românii cu vârsta de 16 ani și peste, mai exact 61,4%, nu-și permit o săptămână departe de casă. Această proporție este de peste două ori mai mare decât media europeană, care se plasează la 27,5%. Comparativ cu alte state membre, decalajul este semnificativ. Grecia ocupă locul următor în clasament, cu 46,6% dintre cetățeni care nu-și permit o vacanță, urmată de Bulgaria și Ungaria, ambele cu 39,1%. La celălalt capăt al clasamentului se află Luxemburg, unde doar 10,6% dintre locuitori nu-și pot permite șapte zile de vacanță anuală, Suedia cu 12,4% și Țările de Jos cu 12,8%. Diferența dintre România și Luxemburg, cele două extreme, este uriașă, atingând 50,8 puncte procentuale. Astfel, dacă la nivel european aproape trei din zece cetățeni nu își permit o vacanță, în România cifra depășește șase din zece. O explicație majoră pentru această situație rezidă în capacitatea redusă de câștig a României, una dintre cele mai scăzute din UE. În 2024, salariul mediu anual ajustat pentru un angajat cu normă întreagă a fost de 21.108 euro, mult sub media europeană de 39.800 de euro. Pentru o populație cu venituri sub media UE, vacanța devine o cheltuială care este adesea eliminată din buget atunci când resursele financiare sunt limitate.

Industria turistică românească resimte presiunea

Dacă o mare parte a populației nu-și permite vacanțe, instrumentele care suplimentează bugetul disponibil pentru concediu capătă o importanță crucială. Acestea nu doar că ajută familiile, dar generează și consum turistic, susținând astfel sectoare precum hotelurile, pensiunile, restaurantele, transportul și alte servicii conexe. Unul dintre cele mai importante instrumente de acest tip, timp de mai mulți ani, au fost voucherele de vacanță. Valoarea acestora pentru personalul din instituțiile publice a fost redusă la jumătate în 2025, de la 1.600 la 800 de lei. În 2026, valoarea a rămas la 800 de lei, însă numărul potențialilor beneficiari a fost restrâns prin coborârea plafonului de venit până la care se acordau voucherele, de la 8.000 la 6.000 de lei net. Aceste fonduri erau direcționate exclusiv către turismul intern, iar reducerea lor implică, implicit, o diminuare a consumului turistic. Datele furnizate de Ministerul Finanțelor și centralizate de Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT) arată o scădere accentuată a valorii voucherelor decontate. În primele șase luni ale anului 2026, decontările au înregistrat o diminuare de 60% față de aceeași perioadă a anului precedent. Valoarea totală a voucherelor emise în primul semestru din 2026 a fost de 319.198.563,22 lei, în timp ce suma decontată s-a ridicat la 289.246.403,92 lei. Scăderea față de perioada similară din 2025 este de 2% în ceea ce privește voucherele emise și de 60% la cele decontate. Pentru luna iunie 2026, au fost emise vouchere în valoare de 117.681.542,65 lei și decontate de 74.775.266 de lei. Adrian Voican, vicepreședinte ANAT și președinte BIBI Group4Travel, a comentat situația:

Odată cu stabilirea pragului de 800 de lei pentru angajați, decontările au scăzut la jumătate și s-au stabilizat, exact așa cum era anticipat. La nivelul voucherelor de vacanță emise, scăderea de la un an la altul este de doar 2%. În schimb, valoarea decontărilor continuă să scadă în 2026, după ce scăzuse și în 2025 cu 10%, deoarece anul trecut turiștii mai aveau vouchere de 1.600 de lei din emisiunile anterioare. Dispariția din piață a voucherelor cu valori mai mari duce, în mod firesc, la o diminuare a sumelor disponibile pentru vacanțe. Astfel, nu doar că numărul deținătorilor este mai mic, dar și bugetele acestora s-au redus, ceea ce diminuează apetitul pentru călătorii în România. Acest fenomen se reflectă deja în scăderea rezervărilor timpurii. Am cerut Guvernului prelungirea cu 5 ani a cadrului legal pentru emiterea voucherelor de vacanță 2027-2031 și o indexare a valorii cu rata inflației.

Adrian Voican, vicepreședinte ANAT și președinte BIBI Group4Travel

ANAT aduce în discuție exemplul Republicii Moldova, care în 2026 a implementat un mecanism prin care angajatorii din sectorul privat pot oferi angajaților vouchere de vacanță, beneficiind de sprijin fiscal din partea statului. Acordarea este voluntară, iar valoarea voucherelor poate ajunge până la 50% din salariul mediu lunar pe economie, echivalentul a aproximativ 8.700 de lei moldovenești în 2026. Pentru angajat, aceste vouchere sunt neimpozabile și pot fi utilizate exclusiv pentru servicii turistice pe teritoriul Republicii Moldova, stimulând astfel turismul intern. În România, acordarea voucherelor de vacanță în sectorul privat rămâne opțională. Angajatorii care aleg să ofere aceste beneficii salariaților pot deduce sumele la calculul impozitului pe profit, în limita a șase salarii de bază minime brute pe țară pentru fiecare angajat, într-un an fiscal. Cu toate acestea, voucherele sunt suportate integral de angajator, iar facilitatea fiscală nu reprezintă o compensare directă sau o rambursare din partea statului. În Parlament, au existat propuneri legislative pentru introducerea unui mecanism fiscal similar, care ar fi permis firmelor plătitoare de impozit pe profit să deducă o parte din valoarea voucherelor acordate, însă acestea nu au fost concretizate. Industria turismului subliniază necesitatea unor mecanisme de susținere, având în vedere că peste 2.000 de proiecte de investiții, cu o valoare estimată de peste 6 miliarde de euro, sunt în derulare. Cu toate acestea, cifrele actuale nu sunt încurajatoare, gradul de ocupare în primul semestru al anului 2026 fiind de doar 25-30%.

Impactul reducerii voucherelor și probleme structurale

ANAT avertizează că diminuarea bugetelor alocate vacanțelor se reflectă deja într-o scădere a rezervărilor timpurii. Voucherele de vacanță sunt considerate atât un beneficiu social, cât și un instrument de politică turistică, având rolul de a subvenționa cererea internă. Fără ele, puterea de cumpărare destinată vacanțelor scade, ceea ce duce la o cerere mai mică pentru turismul intern, o scădere a rezervărilor și efecte în lanț asupra restaurantelor, transportului și a altor servicii. Pentru un român care nu-și permite o vacanță, voucherul reprezintă o șansă de a pleca. Pentru industria turistică, înseamnă un client care altfel poate să nu existe. Într-o țară precum România, unde majoritatea cetățenilor nu-și pot permite o săptămână de concediu, reducerea acestui instrument poate deveni un obstacol suplimentar nu doar pentru hotelieri, ci și pentru cei care aspiră să călătorească măcar o dată pe an. Pe lângă problema accesibilității, voucherele de vacanță nu pot rezolva alte probleme structurale ale sectorului de turism intern. Prețurile, chiar și cu eforturile industriei de a deveni competitivă, rămân ridicate. Raportul calitate/preț este adesea contestat de turiști, iar oferta este considerată insuficient diversificată, deși există eforturi constante, cum ar fi creșterea numărului de unități de cazare în regim all-inclusive.

Explorează subiectele:

Vouchere de vacanță Turism România Eurostat

Distribuie Distribuie Comentarii