Scandalul merdenelei din Piața Amzei, văzut de Le Monde ca o revoltă socială
Sub titlul sugestiv „La merdenea, feuilleté au fromage, symbole de la lutte contre la gentrification de Bucarest” („Merdeneaua, plăcinta cu brânză, simbol al luptei împotriva gentrificării Bucureștiului”), publicația franceză relatează traseul unei polemici pornite în mediul online, care a evoluat într-un adevărat fenomen urban de solidaritate.
Scandalul merdenelei a ajuns în presa franceză Foto: Facebook
Totul a plecat de la o filmare distribuită pe 21 august de Edmond Niculușcă, inițiatorul braseriei franceze Mița Biciclista, aflată chiar în vecinătatea Patiseriei Amzei. În încercarea de a promova produsele franțuzești cu unt, Niculușcă a făcut referire la o „specie” de consumatori care ar aprecia margarina folosită de „Nea Mihai” și care nu ar fi descoperit niciodată gustul nobil al croissantului veritabil. În susținerea discursului său, el a apelat și la maxima gastronomului Jean-Anthelme Brillat-Savarin: „Spune-mi ce mănânci, îți voi spune cine ești”.
Efectul a fost contrar așteptărilor: postarea a stârnit un val de critici, ironii și meme-uri, iar autorul a fost etichetat ironic drept „franțuzit” – termen ce desemnează o adoptare artificială a manierelor din Hexagon. Cu toate că Niculușcă a eliminat videoclipul și și-a cerut scuze public, mișcarea a continuat în stradă. Sute de clienți au stat la rând mai mult de 60 de minute pentru a cumpăra merdenele fierbinți de la Nea Mihai, mulți fotografiindu-se demonstrativ cu gustarea în fața stabilimentului rival. Fenomenul a pătruns rapid și pe scenele mari, artista Loredana Groza împărțind merdenele publicului în timpul unui concert susținut pe Arena Națională.
Dincolo de gastronomie: falia socială și realitatea economică
Jurnaliștii de la „Le Monde” notează că reacția virulentă a publicului ascunde o iritare mult mai adâncă provocată de condescendență și ierarhizare socială. În viziunea antropologului Monica Stroe, hrana depășește sfera nevoilor biologice de bază, având capacitatea de a activa afecte și de a contura apartenențe identitare.
Specialista subliniază că prezența numeroasă în fața Patiseriei Amzei a funcționat ca o exprimare de natură civică și politică, înlesnită de faptul că alte demersuri din anii precedenți au lăsat în urmă dezamăgiri. Merdeneaua a devenit astfel o redută simbolică împotriva dispariției opțiunilor alimentare ieftine din zonele centrale ale orașului, aflate în plin proces de scumpire.
Disproporția financiară dintre cele două opțiuni culinare explică în bună măsură revolta. La Mița Biciclista, un corn cu unt atinge 3 euro, iar un pain au chocolat ajunge la 5 euro, în vreme ce merdeneaua lui Nea Mihai se vinde cu 1,50 euro. Raportate la venitul minim brut de circa 850 de euro pe lună din România, aceste diferențe reflectă, după cum explică Monica Stroe, sentimentul de insecuritate pe care clasa de mijloc îl resimte într-o perioadă marcată de presiuni economice.
Nostalgie, rețetă dobrogeană și amestec urban
Un alt aspect remarcat de presa străină este valoarea sentimentală a merdenelei. Preparatul, al cărui nume provine din cuvântul turcesc „merdane” (sucitor) și care aparține tradiției balcanice de panificație, reprezintă un veritabil gust al copilăriei, strâns legat de perioada comunistă și de anii de tranziție post-decembristă.
Figura centrală a acestei rezistențe locale este Nea Mihai, ajuns la 65 de ani, care coace neîntrerupt merdenele încă de la începutul deceniului 1990, respectând o formulă dobrogeană. Punctul de vânzare ocupă un spațiu modest la parterul unui imobil, unde clienții primesc produsele printr-o fereastră îngustă și le consumă fie mergând, fie sprijiniți de mesele înalte de pe trotuar.
Spațiul din Piața Amzei reușește să adune laolaltă segmente variate ale societății. Antropologul Bogdan Iancu arată că în acel perimetru se întâlnesc și mănâncă laolaltă elevi, studenți, pensionare, tineri la modă și persoane fără adăpost. Tocmai această eterogenitate fără bariere a conferit protestului o notă carnavalescă, distractivă și totodată contestatară, demonstrând că bucureștenii au apărat nu doar un foietaj cu brânză, ci un spațiu comunitar viu.
Explorează subiectele:
