Secretele hasidismului: între mituri globale și rădăcini adânci în România

Recunoscuți imediat prin ținuta sobră și fidelitatea față de tradițiile străvechi, evreii hasidici fascinează și stârnesc controverse deopotrivă. În spatele miturilor care le înconjoară comunitățile se ascunde însă o istorie spirituală complexă, marcată de curente mistice, dezbateri socio-economice aprinse în Israelul contemporan și legături profunde, adesea nebănuite, cu spațiul istoric românesc.

Cu hainele lor lungi și întunecate, bărbile impunătoare, perciunii buclați și căciulile tradiționale din blană, membrii curentului hasidic nu trec neobservați nicăieri în lume. Izolarea autoimpusă și stilul de viață strict ghidat de preceptele religioase au alimentat de-a lungul deceniilor numeroase prejudecăți, speculații economice și fantezii conspiraționiste. Realitatea acestei ramuri a iudaismului ultraortodox reflectă însă o îmbinare între misticism, disciplină comunitară și provocări moderne de integrare civică.

O mișcare născută din mistică, cântec și bucurie

Curentul hasidic a luat naștere în secolul al XVIII-lea în rândul comunităților așkenaze din Polonia și Ucraina de astăzi. Inițiatorul său, rabinul Israel ben Eliezer – supranumit Baal Shem Tov („Stăpânul Bunului Nume”) –, a reformat abordarea religioasă a epocii. Spre deosebire de elita rabinică tradițională, axată exclusiv pe un studiu teoretic riguros și adesea inaccesibil maselor, Baal Shem Tov a promovat o spiritualitate deschisă oricărui credincios. Această cale punea accentul pe apropierea sinceră de Dumnezeu prin rugăciune fierbinte, cântec, dans și celebrarea bucuriei vieții.

Puternic ancorat în învățăturile Cabalei, hasidismul susține că divinitatea se manifestă în fiecare acțiune din viața cotidiană. În viața de zi cu zi, membrii comunităților continuă să vorbească idiș, limbă istorică germanică îmbogățită cu elemente ebraice, aramaice, slave și romanice.

Fiecare comunitate este structurată în jurul unei „curți” sau dinastii conduse de un rebbe. Considerat un țadik („om drept”), acest lider carismatic funcționează ca un călăuzitor spiritual și arbitru moral suprem pentru discipolii săi. Statutul și autoritatea se transmit adesea pe linie ereditară, dând naștere unor dinastii celebre precum Chabad-Lubavitch, Breslov sau Satmar.

Tradițiile vestimentare și viața de familie

Elementele vizuale definesc identitatea hasidică, păstrând moda est-europeană din secolele XVIII-XIX ca simbol al modestiei (tzniut) și fidelității religioase. Bărbații respectă porunca biblică din Leviticul 19:27, lăsându-și bărbi și zulufi la tâmple, cunoscuți ca peyot. Garderoba lor zilnică include redingota neagră (rekel), înlocuită la sărbători și de Sabat cu haina din mătase sau fibre fine (bekishe).

Alte elemente distinctive masculine includ gartelul – un cordon de mătase purtat în timpul rugăciunilor pentru a delimita simbolic rațiunea și inima de pornirile trupești –, veșmântul interior talit katan prevăzut cu franjuri rituali (tzitzit) și impresionantul ștraimel, o căciulă cilindrică din blană purtată de bărbații căsătoriți la evenimente solemne.

Femeile respectă standarde vestimentare sobre, deși piesele pot fi croite elegant. Ele poartă rochii sau fuste sub nivelul genunchilor, pantalonii fiind complet excluși. Odată căsătorite, își acoperă părul în public cu o perucă specială numită sheitel, cu eșarfe sau bonete.

Familia ocupă un loc esențial în universul hasidic, rata natalității fiind ridicată în acord cu îndemnul biblic al procreării. Metodele de contracepție nu sunt permise în mod automat, fiind condiționate de circumstanțe particulare și aprobate exclusiv în urma consultării autorităților rabinice.

Harta globală: De la Brooklyn la Mea Shearim

După distrugerile masive suferite în timpul Holocaustului și represiunea din perioada stalinistă, centrele hasidice s-au mutat în afara Europei de Est. Astăzi, comunitățile cele mai dinamice trăiesc în Statele Unite și Israel.

În New York, cartierele din Brooklyn – în special Borough Park și Williamsburg – concentrează mari grupuri afiliate dinastiilor Belz, Sanz-Klausenburg sau Munkatch. La periferie se remarcă așezarea Kiryas Joel, dominată de comunitatea Satmar. În Israel, hasidicii s-au stabilit în Ierusalim (în cartiere istorice precum Mea Shearim), Bnei Brak, Ashdod și Netanya.

În Europa de Vest, prezențe notabile se găsesc la Londra (Stamford Hill) și în orașul belgian Anvers, unde numeroși credincioși din dinastiile Satmar și Belz își desfășoară activitatea în industria diamantelor. În Canada, mari concentrări urbane există la Montreal și Boisbriand.

Subvențiile, munca și tensiunile din Israel

Dedicarea bărbaților pentru studiul exclusiv al textelor religioase în seminarele teologice (kollelim) este o sursă recurentă de controverse sociale și politice, în special în Israel. Conform estimărilor pentru anul 2025, comunitatea ultraortodoxă (haredi) din Israel numără aproximativ 1,45 milioane de persoane, reprezentând 14,3% din populația statului.

Datele privind piața muncii conturează o asimetrie internă: femeile ultraortodoxe au o rată ridicată de ocupare (în jur de 80-81%), constituind adesea stâlpul financiar al gospodăriei, în timp ce bărbații înregistrează o rată de ocupare de numai 53-54%, lucrând frecvent mai puține ore săptămânale decât restul populației evreiești. Această situație a atras critici internaționale cu privire la sustenabilitatea politicilor sociale.

„Israelul ar trebui să elimine subvențiile acordate studenților din yeshiva pentru a reduce disparitățile socioeconomice din economie, a declarat Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) într-un raport publicat marți. Raportul arată că anumite grupuri, în special comunitatea Haredi (evreii ultraortodocși) și cetățenii arabi ai Israelului, sunt subreprezentate în sectorul în plină dezvoltare al tehnologiei avansate (high-tech) și înregistrează rate scăzute de ocupare a forței de muncă, un număr redus de ore lucrate și venituri salariale mai mici”.
— Raport OECD, citat de Reuters

Dezbaterile au escaladat în contextul conflictelor militare din regiune. La data de 25 iunie 2024, printr-o hotărâre de răsunet, Curtea Supremă din Israel a stabilit că scutirea generală de încorporare aplicată studenților din școlile religioase este lipsită de bază legală, interzicând totodată alocarea fondurilor publice pentru tinerii pasibili de recrutare, așa cum a relatat agenția Reuters .

Fabricații antisemite versus realitatea comunităților

De-a lungul istoriei, stilul de viață închis a transformat hasidismul într-o țintă predilectă a miturilor defăimătoare. Discursurile care susțin existența unei „oculte” care controlează finanțele globale își trag seva din texte fabricate, cel mai notoriu fiind „Protocoalele înțelepților Sionului”, conceput în Rusia țaristă în 1903 și demascat în repetate rânduri drept un fals, fapt documentat pe larg de Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite .

„Teoria conspirației și acuzațiile asociate acesteia s-au dovedit a fi cele mai puternice instrumente de propagandă a urii inventate vreodată. Acuzațiile, oricât de iraționale ar fi fost, au necesitat foarte puține dovezi pentru a fi susținute. Fie că acuzația era aceea că evreii ucideau copii creștini nevinovați, fie că aceștia ar fi încercat să otrăvească întreaga lume creștină, fie că se presupunea că dețineau controlul asupra guvernelor, instituțiilor financiare sau opiniei publice, că încercau să submineze puritatea rasială ori că promovau mișcări noi și subversive, acuzațiile erau aproape întotdeauna neadevărate sau, cel puțin, în cazurile în care exista și cel mai mic sâmbure de adevăr, erau exagerate cu mult peste orice proporție rezonabilă”.
— John Barbara Jayne, cercetător la Bangor University

În țările unde își au reședința, familiile hasidice achită taxe și accesează beneficii sociale (ajutoare medicale sau alimentare) conform acelorași reguli de venit valabile pentru toți cetățenii, fără privilegii etnice sau confesionale.

Tot la capitolul miturilor urbane intră și credința falsă că soții hasidici ar avea raporturi intime printr-o gaură decupată într-un cearșaf. În realitate, legile tradiționale ale iudaismului ortodox impun ca intimitatea conjugală să se consume prin contact direct, interzicând orice barieră textilă între parteneri.

Legăturile istorice cu România: Dinastii pornite din Moldova și Maramureș

O filă mai puțin explorată a hasidismului este legătura sa directă cu spațiul românesc. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, valurile de evrei așkenazi care fugeau de persecuțiile din estul Europei au fost primite în Moldova, unde domnitorii le-au acordat facilități pentru stimularea târgurilor și a comerțului regional. Regiuni precum Bucovina, Moldova, Transilvania și Maramureșul au devenit nuclee hasidice de importanță mondială.

Un rol central l-a jucat actualul județ Botoșani, cu centre efervescente în târgurile din Ștefănești, Săveni, Sulița și Dorohoi. Dinastia de Ștefănești a devenit renumită pentru rabinii cărora credincioșii le atribuiau puteri făcătoare de minuni. La rândul său, orașul Buhuși a găzduit o puternică curte rabinică.

În Transilvania și Maramureș s-au născut alte două curente majore pe plan internațional: dinastia Satmar, denumită după municipiul Satu Mare, și dinastia Siget, legată de Sighetu Marmației – orașul natal al laureatului Premiului Nobel, Elie Wiesel, format spiritual în acest univers hasidic. Până în prezent, mormintele marilor rabini din localitățile românești continuă să fie locuri de pelerinaj căutate anual de credincioși hasidici veniți din toate colțurile lumii.

Explorează subiectele:

hasidismevrei ultraortodocșiistoria evreilor

Distribuie Distribuie Comentarii