Secțiile de pediatrie, pline de enteroviroze: cum se opresc vărsăturile
Sfârșitul sezonului de vacanțe și redeschiderea grădinițelor au coincis cu o presiune uriașă asupra spitalelor de pediatrie. Dacă finalul verii a fost marcat covârșitor de probleme digestive, răcirea vremii a adus în prim-plan și afecțiunile respiratorii. În prezent, cele două tablouri clinice își împart în mod egal prezentările la camera de gardă, însă numărul enterovirozelor a fost neobișnuit de ridicat în acest an.
Anumite simptome îi sperie tare pe părinți Foto: Pixabay
Situația din unitățile medicale este ilustrată de dinamica observată la Unitatea de Primiri Urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgență Slatina, unde adolescenți chiar și de 14–16 ani au avut nevoie de asistență din cauza episoadelor acute de vărsături.
„Odată cu schimbarea temperaturilor, am trecut de la patologia digestivă la cea respiratorie. Avem încă un mix, de obicei până în luna noiembrie, după care se modifică exponențial raportul: patologia digestivă e din ce în ce mai rară și rămâne cea respiratorie. La acest moment, din numărul de prezentări, jumătate este patologie respiratorie, jumătate digestivă. În perioada aceasta, spre deosebire de ceilalți ani, patologia digestivă a fost într-un procent mult mai mare. (...) Foarte multe enteroviroze, foarte mulți copii, chiar înainte de începerea anului școlar. Cu vărsături, cu diaree, cu sau fără febră”
— dr. Cleopatra Nicolae, medic pediatru UPU SJU Slatina
Cum debutează boala și de ce este ocolit medicul de familie
Deși se manifestă prin disconfort abdominal, vărsături timp de una-două zile și scaune diareice în următoarele două-trei zile, debutul enterovirusurilor este adesea respirator. Virusurile pătrund pe cale aeriană, provocând la început nas înfundat, secreții, roșu în gât și eventual câteva pusee de febră moderată. Ulterior, infecția coboară în tractul digestiv. În valul recent, majoritatea formelor nu au dezvoltat febră ridicată care să nu răspundă la antitermice.
O problemă semnalată de cadrele medicale este supraaglomerarea nejustificată a spitalelor. Sub 5% dintre pacienții ajunși la UPU se consultă în prealabil cu medicul de familie. Vârful prezentărilor se înregistrează lunea, zi în care cabinetele de medicină de familie și policlinicicele de stat sunt deschise și funcționale.
Capcana deshidratării la sugari și copiii mici
Dacă la copiii de peste șase-șapte ani enteroviroza se remite adesea de la sine după vărsăturile inițiale, la sugari și preșcolari riscul de deshidratare este major. În plus, cei mici refuză adesea să bea lichide sau să mănânce chiar și după ce vărsăturile au încetat, prelungind starea de slăbiciune.
„Dacă nu se liniștesc cu vărsăturile după o perfuzie sau dacă este foarte mic și varsă de o zi, două deja la domiciliu sau avem analizele modificate, în sensul că e vorba de deshidratare destul de mare și nu ar fi suficientă o perfuzie, atunci noi recomandăm internarea. Și refuzurile pe partea aceasta sunt destul de puține. Părinții rămân în cazul în care chiar noi le recomandăm internarea. Mai sunt și părinți care stau acasă mai mult decât ar fi necesar, mai ales cu cei mici. Dacă se deshidratează, partea cu compensarea este ulterior un pic mai dificilă la cei foarte mici. Pericolul cel mai mare este la sugari sau copii de un an, doi, trei, până în șase-șapte ani. Apoi pericolul scade exponențial, pentru că de obicei nici simptomatologia nu mai este atât de severă. Varsă o zi, două, dar apoi se opresc, chiar și dacă nu primesc tratament. Acesta este mersul normal la enteroviroze”
— dr. Cleopatra Nicolae
Spitalizarea în cazurile severe durează până la 5 zile și devine obligatorie atunci când tratamentul de rehidratare acasă eșuează sau când părinții nu pot asigura supravegherea optimă.
„Se bazează doar pe ce facem noi, de obicei. Nu în toate cazurile avem feedback, doar dintre cei care revin în urgență. Mai ales într-o afecțiune digestivă care implică și diaree noi le recomandăm totuși să facă și probe de scaun, ce nu lucrăm în Urgență. Am putea să facem un test de rotavirus (test de clostridium facem mai puțin la copii, nu suspicionăm la copii destul de des infecția cu clostridium), dar nu avem scaun din care să lucrăm în momentul prezentării și nu putem să ținem copilul șase-șapte ore în Urgență doar ca să facă un scaun. Dintre cei care revin, vă spun sincer că aproape niciunul nu face în ambulator. Preferă să vină să te interneze și să le facă în spital”
— dr. Cleopatra Nicolae
Protocolul de acțiune acasă: regula repausului și a pașilor mici
Când copilul varsă repetat, primul pas esențial este repausul digestiv: nu i se oferă apă imediat după vărsătură, pentru a nu declanșa un nou reflex. Pentru calmarea stomacului și pregătirea lui înainte de administrarea unui antiemetic, medicii recomandă administrarea unor înghițituri mici de băutură carbogazoasă rece (precum Sprite sau cola, aceasta din urmă fiind indicată doar după vârsta de 7-8 ani), o linguriță la fiecare 15-20 de minute. Doar după ce stomacul s-a liniștit se oferă medicația prescrisă, pentru a preveni respingerea ei.
Reluarea alimentației trebuie să urmeze o strategie strictă, pe care cadrele medicale o explică adesea prin analogia cu hrănirea unei păsări mici.
„Noi le spunem părinților exact așa: imaginați-vă acum că este o vrăbiuță. Ciugulește. Puțin și des. Avem în aria de Primiri Urgențe și bilețele făcute, pe care le dăm părinților odată cu rețeta, cu regimul alimentar. Este mult mai bine așa, pentru că uneori sunt atât de panicați și atât de speriați încât uită. Și atunci le-am scris pe bilețele și le dăm, odată cu rețeta, și regimul alimentar. Regimul alimentar cuprinde: grisine, covrigi de Buzău, stixuri, biscuiți simpli, paste simple fierte, supă de rădăcinoase, la cei mai mici piureuri de rădăcinoase - morcov păstârnac, pătrunjel țelină -, măr copt în cuptor, banană coaptă în cuptor”
— dr. Cleopatra Nicolae
Izolarea este obligatorie pe perioada bolii
Medicii avertizează ferm că trimiterea copiilor bolnavi la grădiniță sau școală provoacă adevărate focare în clase. Deși după vindecare virusul nu se mai transmite, pe durata bolii organismul are nevoie de odihnă, iar regimul alimentar nu poate fi asigurat în colectivitate.
„Obligatoriu să stea acasă. În primul rând pentru că un copil care este bolnav nu are cum să funcționeze efectiv în colectivitate, este slăbit, are nevoie de un regim adecvat, nu poate să meargă la grădiniță și să mănânce la comun cu ceilalți copii. În primul rând este vorba de el. Doi, pentru că este o sursă de îmbolnăvire pentru ceilalți copii. Și din unu-doi copii bolnavi vom avea o clasă întreagă după aceea. Vin copii bolnavi din colectivități și părinții și spun că află de pe grupul de la grădiniță că mai sunt încă 5, 6, 7 cu aceleași simptome”
— dr. Cleopatra Nicolae
Explorează subiectele:
