Sibiu: Pista de biciclete pe traseul mocăniței deschide drumul spre prima hidrocentrală

Comuna Sadu, din județul Sibiu, se pregătește să inaugureze o nouă pistă de biciclete, o investiție care are potențialul de a crea un circuit turistic integrat, valorificând repere istorice și naturale. Lucrările sunt aproape finalizate, ajungând la un procent de execuție de aproximativ 95 la sută, conform primarului Valentin Ivan.

O pistă pe vechiul traseu al mocăniței

Noua pistă de biciclete, cu o lungime de aproximativ 4,4 kilometri, a fost amenajată în mare parte pe vechiul terasament al căii ferate forestiere pe care circula odinioară mocănița. Traseul este asfaltat, are o lățime de 2,8 metri și include două benzi, câte una pe sens, de 1,4 metri fiecare. Pista începe din localitatea Sadu, de pe strada Merilor, și se extinde până la drumul forestier Juvărț, conectându-se și cu drumul județean Sadu–Râu Sadului, în apropierea hub-ului turistic Valea Plaiului.

Investiția totală se ridică la aproximativ 4,4 milioane de lei, din care circa 2,495 milioane de lei sunt asigurate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Primarul Valentin Ivan a menționat că mai sunt de montat aproximativ 100 de metri liniari de parapet și de realizat acostamentele și marcajele rutiere.

Deși traseul respectă vechea cale ferată, elementele infrastructurii feroviare nu s-au mai păstrat, fiind acoperite de vegetație de-a lungul timpului sau afectate de traseul aducțiunii Sadu–Cisnădie.

Pista de biciclete reprezintă punctul de plecare pentru un circuit turistic mai amplu. De la capătul ei, pe drumul forestier Juvărț, se pot parcurge încă aproximativ șapte kilometri, drum bine întreținut, ideal pentru iubitorii de adrenalină. De asemenea, în zona de conexiune cu drumul județean, va exista o interconectare cu o altă pistă de biciclete, ce va lega Sadu de Râu Sadului. Un punct de atracție deosebit este porțiunea în care pista trece chiar deasupra Hidrocentralei Sadu I, oferind o panoramă spectaculoasă și o zonă de promenadă unică.

Hidrocentrala Sadu I și "Anul Luminii"

Unul dintre cele mai importante obiective la care duce noua pistă este Hidrocentrala Sadu I, cea mai veche hidrocentrală din România încă funcțională. Inaugurată la 19 decembrie 1896, centrala va împlini 130 de ani în 2026. Această dată este considerată începutul electrificării orașului Sibiu și o premieră în istoria energeticii românești.

Proiectul a fost realizat de inginerul german Oskar von Miller, un pionier în transportul energiei electrice pe distanțe lungi. Energia produsă pe râul Sadu era transmisă printr-o linie electrică de aproximativ 17 kilometri către Sibiu și alimenta, de asemenea, localitățile Sadu și Cisnădie.

Inginerul Constantin Morțun sublinia în 1978, într-un articol din revista „Energetica”, că: „Toate aceste instalații au fost puse în funcțiune la 19 decembrie 1896, dată care trebuie considerată începutul electrificării orașului Sibiu.”

Autoritățile locale au în plan să marcheze în 2026 „Anul Luminii” printr-o serie de evenimente dedicate istoriei electrificării. Primarul Valentin Ivan confirmă că vor continua proiectele și programele aferente acestei agende speciale. Turiștii pot vizita Hidrocentrala Sadu I pe baza unei proceduri de acreditare, iar accesul este, în general, permis după o scurtă așteptare necesară îndeplinirii formalităților.

Amintirile mocăniței de pe Valea Sadului

Calea ferată forestieră de pe Valea Sadului, construită de o societate italiană înainte de Al Doilea Război Mondial pentru exploatarea lemnului, a funcționat timp de mai multe decenii, până în anii '60. Aceasta era folosită atât pentru transportul buștenilor și al altor materiale, cât și pentru cel al oamenilor.

Un reportaj din 1968, publicat în ziarul „Tribuna Sibiului” sub titlul „Fețele Văii Sadului”, evoca perioada în care mocănița urca din Tălmaciu spre munți:

Dacă, nu cu mulţi ani în urmă, plecai din Sibiu în primele ore ale dimineţii, puteai prinde la Tălmaci trenul forestier care urca pe Valea Sadului până la Dudaş. «Mocăniţa» se aventura într-un urcuş temerar, incredibil furişată sub streşini de piatră, susţinută pe un cot avantajos al râului, strânsă între trufia masivă a stâncilor. Apa învolburată a Sadului limpezea, într-o spumă alb-arămie, puritatea vegetală a locului, maculată pentru o clipă de reziduurile carbonifere. Liniştea ciudată şi misterioasă a văii era sfâşiată de frământarea pistoanelor cu o respiraţie prea scurtă, ca un copil pus la muncă prea grea. Cu răbdare («dacă te grăbeşti, ia-o pe jos!») şi mult zgomot (hrănit de ecouri prelungite), acest tren anacronic şi sublim în dârzenia lui împlinea o funcţie vitală pentru viitorul economic al Văii Sadului.

Reportajul, semnat de Titu Popescu și George Stoicescu, descria un transport riscant, lipsit de siguranță, din cauza vagoanelor slabe și a unui sistem rudimentar de frânare. Totuși, aproape șapte decenii, mocănița a asigurat transportul buștenilor, o resursă prețioasă pentru gaterurile din Tălmaciu.

Aproape 70 de ani, transportul buştenilor — hrana preţioasă a gaterelor din Tălmaciu — s-a făcut cu această piesă de muzeu. Transport riscant, analfabet în privinţa securităţii muncii. Din pricina construcţiei slabe a vagoanelor şi a sistemului rudimentar de frânare (al cărui efect practic era de 30 la sută faţă de necesităţile reale), se întâmpla să scape spre vale vagoane devenite dintr-o dată ghiulele nimicitoare. Poate şi acest precar mijloc de transport «mixt» (pentru materiale şi oameni) sporea senzaţia de copleşitor şi teamă în faţa prea împietriţilor munţi, către care urcai cu o sfială apostolească.

În 1968, trenul nu mai circula, dar vechiul terasament era încă vizibil. Autorii reportajului deplângeau dispariția mocăniței, sugerând că menținerea ei, măcar pentru turism, ar fi putut adăuga un farmec aparte văii:

Vechiul terasament al trenului mic, gâtuit între praguri stâncoase, perpetuează o nostalgie a turiştilor după pitorescul ferat de aici. Oare nu s-ar fi putut menţine, măcar pentru frumuseţea sa aparte, armonizată cu solemnitatea decorului, acest mijloc al interesului turistic? Prezenţă arhaică înţeleasă ca atare, ar fi oferit un farmec în plus acestei văi, am spune insuficient cunoscută încă şi prea puţin frecventată.

Acest deziderat al anilor '60 prinde contur acum, la aproape șase decenii distanță, prin reconversia terasamentului într-o rută turistică modernă.

Calea ferată industrială Sadu Sibiu în anii 40. Arhiva de Fotografie, Colecția Renascendis

Un trend european adoptat timid de România

Transformarea vechilor căi ferate dezafectate în piste de biciclete și trasee verzi este un trend bine stabilit în Europa. Asociația Europeană Greenways, fondată în 1998 și reunind membri din 17 state, estimează că aproximativ 20.000 de kilometri din cele circa 30.000 de kilometri de rute verzi din Europa au fost amenajați pe foste linii de cale ferată. Aceasta reprezintă însă doar 20 la sută din totalul liniilor feroviare scoase din uz, indicând un potențial semnificativ pentru dezvoltări viitoare.

Exemple notabile includ Spania, unde aproximativ 3.500 de kilometri de foste căi ferate au fost transformate în trasee verzi, și Belgia, cu rețeaua RAVeL, care include circa 700 de kilometri de astfel de rute dedicate pietonilor și bicicliștilor. Portugalia a creat peste 500 de kilometri de „Ecopistas” din vechi linii, cu un accent pe conservarea patrimoniului feroviar, inclusiv a gărilor istorice decorate cu azulejos.

Vechile terasamente feroviare sunt ideale pentru aceste amenajări datorită pantelor reduse, continuității traseelor și faptului că traversează adesea zone pitorești, văi și păduri, greu accesibile altfel.

În România, după 1990, aproape 1.000 de kilometri de căi ferate cu ecartament normal și îngust (linii forestiere, miniere sau industriale) au fost dezafectați, dar multe dintre ele au rămas fără o nouă utilizare. În ultimii ani, au apărut propuneri pentru reconversia acestora în piste de biciclete și trasee turistice.

Printre cele mai spectaculoase este fosta cale ferată Deva–Brad, care traversează Munții Metaliferi, cu 11 viaducte, peste 30 de poduri și patru tuneluri. În 2021, autoritățile locale au cerut preluarea traseului pentru o pistă de biciclete, însă proiectul nu a fost implementat. În Bihor, un tronson de 40 de kilometri al fostei căi ferate Oradea Est–Vașcău a fost propus pentru reconversie în 2025, deși au existat controverse legate de posibila reactivare a circulației feroviare.

Un exemplu de succes este porțiunea dintre Sarmizegetusa și Bouțari, de aproximativ 12 kilometri, a fostei căi ferate Hațeg–Caransebeș, inclusă acum în traseul de drumeție Via Transilvanica. Pe de altă parte, alte trasee impresionante, cum ar fi fosta cale ferată minieră Hunedoara–Ghelari, care include un tunel de aproape 800 de metri și traversează Ținutul Pădurenilor, rămân neamenajate, chiar dacă sunt frecventate de drumeți.

Explorează subiectele:

Sadu Pista de biciclete Hidrocentrala Sadu I

Distribuie Distribuie Comentarii