Teren gratuit pentru tineri: O lege de 23 de ani, ignorată chiar și electoral

În anul 2003, autoritățile române au conștientizat riscul depopulării masive, în special în mediul rural, unde locuia aproximativ jumătate din populație. Lipsa infrastructurii, condițiile precare și absența locurilor de muncă determinau mulți tineri să ia în considerare plecarea din țară. În acest context, Legea 15/2003 a fost concepută pentru a oferi un sprijin tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani, permițându-le să primească gratuit teren din domeniul privat al administrațiilor locale pentru construirea unei locuințe.

Un mic „cartier” de case pe parcele gratuite a apărut în Cluj. FOTO: Remus Florescu

Un mic „cartier” de case pe parcele gratuite a apărut în Cluj. FOTO: Remus Florescu

Această lege permite primăriilor să aloce, la cerere, loturi de teren de diverse dimensiuni: între 150-300 de metri pătrați în municipii și sectoarele Bucureștiului, 250-400 de metri pătrați în orașe și 250-1.000 de metri pătrați în comune și satele aparținătoare. Cheia aplicării este însă cuvântul „pot”, ceea ce indică faptul că implementarea legii este la latitudinea și depinde de voința politică a administrațiilor locale.

Absența statisticilor la nivel național

La 23 de ani de la adoptare, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației nu deține o statistică centralizată privind numărul terenurilor acordate tinerilor. Deși normele metodologice de aplicare a Legii 15/2003 stipulează că primarii ar trebui să comunice lunar, prin intermediul prefectului, stadiul aplicării legii către Ministerul Administrației și Internelor (actualul MDLPA), aceste date lipsesc. Ministerul a sugerat că singura modalitate de a obține aceste informații este prin solicitarea directă de la fiecare primărie.

Situația nu este mult mai clară nici la nivelul prefecturilor. Din cele șase prefecturi chestionate (București, Cluj, Iași, Timiș, Brașov și Constanța), doar primele trei au putut oferi date parțiale.

Primarul din Aiton, Nicolae Făgădar, a găsit soluții. FOTO: Remus Florescu

Primarul din Aiton, Nicolae Făgădar, a găsit soluții. FOTO: Remus Florescu

Județul Cluj pare, la prima vedere, un campion al alocărilor. Prefectura a comunicat o suprafață totală de teren atribuită de 616.995 metri pătrați din 2003 până în prezent, echivalentul a aproximativ 1.233 de parcele de 500 mp. Însă, realitatea este mai nuanțată. În Cluj-Napoca, o hotărâre din mai 2004 a primarului Gheorghe Funar prevedea alocarea de loturi pentru 1.489 de tineri în zona Dealul Lombului. Majoritatea acestora nu au primit efectiv terenul, iar câțiva au reușit doar după ani de procese. Potrivit unui reportaj PressOne din 2005, administrația locală din Cluj-Napoca raportase la acea vreme atribuirea a doar șapte terenuri în decursul ultimilor zece ani. Motivele invocate de surse din Primărie includ costurile enorme de viabilizare a suprafeței mari vizate și alunecările de teren din 2016, care necesită investiții suplimentare. Peste 8.000 de cereri au fost înregistrate la nivel de județ.

În București, Prefectura a indicat că doar în Sectorul 2 s-au acordat 7.577 metri pătrați, ceea ce ar însemna circa 25 de beneficiari pentru parcele de 300 mp. Celelalte 7.678 de solicitări din toate sectoarele sunt respinse sau „în curs de soluționare”. Primăriile de sector au raportat că, la data de 31 iulie 2026, nu dispun de teren intravilan pentru acest scop.

Voința politică, impedimentul major

Nicolae Făgădar, primarul comunei Aiton din Cluj, a explicat că legea nu obligă primăriile să acorde terenuri, ci acestea o fac "în măsura în care sunt identificate suprafețe disponibile". Prin urmare, decizia de a aloca terenuri tinerilor necesită o voință politică clară.

Această observație a fost formulată încă din 2008 de deputatul Bogdan Cantaragiu, într-o interpelare parlamentară:

Din constatările mele, majoritatea primarilor nu se înghesuie să aplice această lege, culmea nici măcar din rațiuni electorale. Primarii cu care am intrat în contact sau a căror activitate am urmărit-o preferă – în mare măsură – să scoată la licitație astfel de suprafețe.

Deputatul sublinia că, deși suprafețele de teren disponibile, în special în mediul rural, sunt considerabile, primarii preferă să obțină venituri din licitații. La Aiton, de exemplu, taxa anuală pentru un teren de 1.000 de metri pătrați este de doar 157 de lei, sumă similară cu un impozit pe o proprietate privată. Cu toate acestea, primarul Făgădar susține că avantajul este mult mai mare: "Locuitorii noi înseamnă, de fapt, plusvaloare pentru comună", aducând alte taxe și impozite (pe casă, mașină) și revitalizând economia locală.

Condiții de eligibilitate și drepturi de folosință

Legea stipulează că tinerii beneficiază de un drept de folosință gratuită pe durata existenței clădirii, fără a deveni proprietari imediat. Această prevedere este menită să sprijine "tinerii fără posibilități" să rămână în localitate, conform explicațiilor primarului din Aiton. Pe lângă vârstă (18-35 ani), beneficiarii trebuie să aibă domiciliul pe raza localității unde solicită terenul și să nu fi deținut anterior o locuință sau un teren construibil, nici în acea localitate, nici în alta. Consiliile Locale pot impune și dovada unei sume de bani necesare pentru a începe construcția, deoarece beneficiarii trebuie să demareze lucrările într-un an de la obținerea documentației, altfel riscând să piardă terenul.

Jucu este o altă comună clujeană unde s-au alocat terenuri gratuite. FOTO: Remus Florescu

Jucu este o altă comună clujeană unde s-au alocat terenuri gratuite. FOTO: Remus Florescu

După finalizarea locuinței, Consiliul Local poate decide vânzarea directă a terenului către proprietarul casei, dar acest proces nu este automat și necesită o hotărâre a CL, iar prețul este stabilit prin expertiză tehnică. Achiziția terenului oferă proprietarului deplină autonomie asupra imobilului și facilitează vânzarea sau obținerea de credite. Pe de altă parte, dacă beneficiarul nu intenționează să vândă sau să ipotecheze, menținerea dreptului de folosință gratuită poate fi mai avantajoasă financiar, în funcție de prețul solicitat și de condițiile de vânzare.

Exemple de succes: Unde legea funcționează

Deși aplicarea legii este, în general, deficitară, există și exemple pozitive în țară. Comuna Aiton, din județul Cluj, a demonstrat o voință politică de a găsi soluții. După succesul primului „cartier” nou de locuințe, primăria a identificat două hectare de teren intravilan, foste magazii ale CAP-ului, în satul Rediu. Deși amplasarea nu este ideală, terenul a fost acordat gratuit, contribuind la repopularea localității.

Un alt caz notabil este Valu lui Traian, o comună limitrofă Constanței. La doar câteva luni după adoptarea legii, primăria a demarat un program pentru tineri, aprobând inițial 250 de loturi. Procesul a continuat constant, cu liste noi de beneficiari aprobate periodic în anii 2020 și 2021. Această abordare a dus la apariția unor cartiere întregi de tineri, obligând administrația să investească constant în extinderea rețelelor de utilități (apă, curent, gaze) și asfaltare.

De asemenea, Primăria comunei Nicolae Bălcescu, tot din Constanța, a demarat în 2020 procedurile pentru acordarea a 65 de loturi. Primarul Dumitru Timofte a subliniat importanța actelor legale pentru tineri. Datorită numărului mare de solicitări, a fost implementat un sistem de punctaj, unde familiile cu copii numeroși (15 puncte pentru trei sau mai mulți) erau avantajate, în timp ce persoanele necăsătorite obțineau zero puncte.

Comuna Jucu, din județul Cluj, cunoscută pentru fabricile Bosch și De'Longhi, reprezintă un alt exemplu. Viceprimarul Ioan Bucur declara în 2006 că au fost oferite locuri de casă tinerilor și că au fost trase utilități, cu 100 de dosare depuse la acea vreme. El menționa că tinerii nu pleacă din comună, ba chiar vin și din alte orașe. Consiliul Local Jucu continuă să emită hotărâri pentru acordarea de terenuri în satele sale, precum Jucu de Sus, Gădălin și Jucu-Herghelie.

Există inițiative de succes și în orașe mari, cum ar fi Sibiu (430 de parcele alocate), Oradea (aproximativ 400 de parcele construite până în 2011) sau Chitila, în Ilfov (10 hectare pregătite pentru tineri). Aceste exemple rămân, totuși, mai degrabă excepții. Ele subliniază că ingredientul esențial pentru reușita aplicării Legii 15/2003 este voința politică a decidenților locali, care înțeleg că, dincolo de renunțarea la veniturile pe termen scurt din vânzarea terenurilor, beneficiile pe termen lung pentru comunitate sunt semnificativ mai mari.

Explorează subiectele:

Teren gratuit Legea 15/2003 Depopulare rurală


Citește și:

populare
astăzi

1 Magyar critică decizia României de a opri Cernavodă: „Noi nu i-am ascultat”

2 Uite o informație interesantă! / Rută strategică secretă a Rusiei și Iranului

3 Acces preferențial la UNTOLD / Familii de șefi ai Jandarmeriei Cluj, cu ecusoane MAI în zone VIP

4 Universitatea Craiova / Milioane de euro garantate în cupele europene, indiferent de play-off

5 Ultimii bani din prima didactică stârnesc revoltă: Profesori nemulțumiți de restricții