Una din 30 de persoane se rătăcește frecvent, chiar și în locuri familiare
Experții estimează că dezorientarea topografică de dezvoltare (DTD) ar putea afecta o persoană din 30, o condiție ce face dificilă orientarea chiar și în locuri extrem de cunoscute. Cei care suferă de DTD relatează că se rătăcesc frecvent, de cel puțin câteva ori pe săptămână, o problemă pe care o experimentează încă din copilărie. Această afecțiune nu este cauzată de o leziune cerebrală, o boală neurologică sau o tulburare psihiatrică. Conform cercetătorilor, ea reprezintă pur și simplu modul în care sistemul lor intern de orientare a funcționat dintotdeauna, așa cum a subliniat The Conversation .
Majoritatea oamenilor își dezvoltă o „hartă cognitivă”, o reprezentare mentală a spațiului care le permite să se orienteze. Însă, persoanele cu „atopie” – o formă specifică de DTD – nu reușesc să construiască această imagine de ansamblu, chiar dacă pot recunoaște puncte de reper familiare. Această particularitate face ca, în cazul unei modificări a unui traseu obișnuit, să le fie extrem de dificil să înțeleagă legăturile dintre locuri și să găsească rute alternative. Unul dintre participanții la cercetare a descris această experiență, afirmând: „În mintea mea sunt mereu într-un singur loc, așa că nu îmi pot imagina cum arată mediul din jurul meu”.
Inițial, studiile privind DTD s-au concentrat pe cazuri extreme, unde dezorientarea afecta profund viața indivizilor, determinându-i să caute ajutor specializat. Astăzi, se știe că există o gamă largă de manifestări ale DTD. Formele mai ușoare pot trece neobservate de-a lungul întregii vieți, fiind adesea atribuite pur și simplu lipsei de „talent la orientare” a unei persoane. De-a lungul ultimului deceniu, termenul DTD și-a extins definiția pentru a include o varietate de probleme de orientare, ceea ce a generat însă dificultăți în precizie și în înțelegerea corectă și sprijinirea persoanelor afectate.
Atunci când orientarea cotidiană devine o provocare majoră, indivizii cu atopie pot dezvolta comportamente specifice, precum respectarea rigidă a anumitor trasee, evitarea ieșirilor din casă sau dependența excesivă de dispozitivele GPS. Din păcate, aceste comportamente pot fi interpretate greșit ca neglijență, anxietate sau chiar inteligență scăzută – presupuneri complet nefondate, dar care pot avea efecte negative semnificative asupra stării emoționale și sociale a acestor persoane. Fără un sprijin adecvat, persoanele cu atopie pot pierde rapid independența. De exemplu, o participantă la un studiu a declarat că nu se deplasa singură nicăieri și depindea de soțul ei pentru orice deplasare mai departe de câteva străzi de locuință.
Este important de reținut că atopie și dezorientarea topografică de dezvoltare nu sunt afecțiuni degenerative, iar abilitatea de orientare poate fi îmbunătățită prin antrenament. Cercetările arată că dependența constantă de GPS poate afecta negativ memoria spațială, în timp ce programele de antrenament virtual s-au dovedit eficiente în îmbunătățirea capacităților de orientare.
Explorează subiectele:

