Ungaria îi taxează pe milionari, experții de la Oxford și Copenhaga cer același lucru la București: „Doar munca e supra-impozitată în România”

Ungurii au decis să-și taxeze milionarii, în timp ce România continuă să taxeze crunt salariile. Politologul Vladimir Borțun și economistul Cornel Ban analizează soluțiile pentru reducerea deficitului cronic al României.

Averile bogaților vor fi taxate în Ungaria. FOTO: Unsplash

Noul premier al Ungariei, Péter Magyar, a anunțat că se va trece la impozitarea marilor averi. Guvernul de la Budapesta pregătește în acest sens o lege cu dedicație pentru oligarhii care au beneficiat de pe urma regimului lui Viktor Orbán. Acum, Magyar vorbește despre un semn de „justiție socială” și susține că Ungaria va adopta un impozit anual de 1% pentru persoanele cu active de peste un miliard de forinți (n.r. - aproximativ 2.570.000 de euro sau echivalentul a 14.800.000 de lei), aplicat bunurilor de lux și averilor deținute în străinătate.

Potrivit The Guardian, economistul Zoltán Pogátsa susține că impozitul pe avere este necesar pentru a asigura responsabilitatea și pentru a returna banii publici în vistieria națională.

România preferă să supra-impoziteze munca

România se află într-o situație mult mai dificilă din punct de vedere economic, cu un deficit record, dar și cu o inflație de 3 ori mai mare decât cea a Ungariei și se împrumută mult mai scump decât o fac vecinii din Vest.

„Adevărul” abordează acest subiect controversat cu un politologul Vladimir Borțun, de la Universitatea Oxford, și cu economistul Cornel Ban, profesor la Copenhagen Business School și cercetător la Universitatea Boston.

Vladimir Borțun consideră că măsura este binevenită, cu atât mai mult cu cât și Ungaria traversează o perioadă destul de complicată. Deși economia țării vecine nu se confruntă cu aceleași probleme ca România, banii care ar urma să ajungă la bugetul național vor ajuta țara. România ar trebui să adopte rapid măsuri similare, consideră el.

Ungaria se aliniază noului trend, România își menajează milionarii

„Esența problemei este următoarea: Ungaria nu face altceva acum decât să se alinieze unei realități pe care restul regiunii, mă refer la țări ca Polonia, Cehia și Croația, a înțeles-o deja. Corectarea acestui dezechilibru dintre taxarea muncii și taxarea capitalului este crucială, mai ales într-o țară ca a noastră, unde deficitul bugetar este cronic nu din cauza cheltuielilor, ci a incapacității de colectare echitabilă”, spune Vladimir Borțun.

Vladimir Borțun este cercetător și predă la Universitatea Oxford

În opinia sa, Péter Magyar a deprins lecția istoriei și a înțeles că regimul populist al lui Orbán a venit la putere pe fondul nemulțumirilor populare cauzate de măsurile de austeritate adoptate în timpul crizei din 2007-2010. Ungaria a recurs atunci la măsuri de austeritate dureroase, care au scăzut mult puterea de cumpărare a populației. Nemulțumiți de creșterea taxelor și având percepția că decontează criza, în timp ce marile companii și oamenii de afaceri prosperi sunt menajați, ungurii au votat atunci masiv cu Viktor Orbán, tocmai pentru a se răzbuna pe o clasă politică superficială, care i-a neîndreptățit.

„Ideea că Péter Magyar și partidul său Tisza au înțeles lecția ascensiunii lui Orbán din 2010 este o observație politică extrem de fină. Atunci, electoratul ungar a taxat dur măsurile de austeritate care i-au lovit pe oamenii de rând, lăsând oligarhii neatinși – o greșeală pe care Péter Magyar vrea evident să o evite, oferind o alternativă viabilă și durabilă la populismul de dreapta, axată pe echitate socială”, mai spune Vladimir Borțun.

Aceeași opinie o are și economistul Cornel Ban. De altfel, el a realizat anterior un studiu pentru Fundația Friedrich Ebert, alături de Cristian Pop, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

„Chiar și înainte de ajustare, România sub-taxează capitalul și supra-taxează munca. Conform oricărui raport al Comisiei Europene, în ce privește taxarea muncii pe angajat suntem pe locul 9 în UE27, iar la taxarea capitalului pe locul 25 sau 26 din 27, în funcție de an. Introducerea unei impozitări progresive aplicate veniturilor globalizate devine necesară pentru a reechilibra distribuția poverii ajustării fiscale. Actuala configurație fiscală, cu un decalaj de 25 de puncte procentuale între taxarea muncii și a capitalului și cea mai mare asimetrie din UE27 după Letonia, face ca povara consolidării fiscale să cadă pe muncă. Acest lucru se realizează prin înghețări salariale, tăieri de pensii și creșteri de TVA, în timp ce veniturile din capital rămân aproape neafectate”, susține Ban.

Ar permite reducerea presiunii asupra muncii și consumului

Cornel Ban recomandă fără rezerve României impozitarea averilor foarte mari. El avansează și un procent cu care ar trebui taxate averile de peste două milioane din România.

„Impozitarea moderată a averilor mari extinde baza fiscală fără a afecta majoritatea populației și permite reducerea presiunii asupra muncii și consumului. În același timp, această măsură limitează acumularea intergenerațională excesivă și finanțează bunuri publice precum educația și sănătatea, care susțin creșterea economică. În acest model, impozitarea averii nu penalizează succesul economic, ci asigură sustenabilitatea fiscală și echilibrul social pe termen lung. România nu aplică în prezent un impozit general pe moșteniri. Impozitarea averii financiare de peste 2 milioane de euro vizează partea extrem superioară a distribuției averii, unde activele generează venituri recurente semnificative fără a fi impozitate în mod proporțional cu capacitatea economică reală”, susține Ban.

Cornel Ban e unul dintre cei mai citați economiști. FOTO: Arhivă personală

Averea financiară include depozite bancare, portofolii de acțiuni și obligațiuni și fonduri de investiții și alte instrumente financiare nete de datorii. În opinia sa, conform concluziilor studiului, „introducerea unei cote moderate – de exemplu, 0,5% anual peste pragul de 2 milioane de euro – nu afectează capitalul productiv în mod direct. Această taxă reprezintă o fracțiune mică din randamentele tipice ale acestor active, care în mod normal au o valoare de 4-8% anual pe termen lung”, susține economistul român.

Românii săraci și clasa medie nu ar fi afectate, consideră Cornel Ban. „Pragul de 2 milioane de euro limitează măsura la aproximativ 1–2% din populație, excluzând clasa medie și majoritatea antreprenorilor mici și mijlocii. Din acest motiv, impactul asupra consumului și investițiilor agregate este redus, dar impactul asupra veniturilor fiscale este stabil și previzibil. În plus, această formă de impozitare contribuie la echilibrarea structurii fiscale, permițând o presiune mai mică asupra muncii. Această măsură vizează exclusiv partea superioară a distribuției averii și rămâne sub nivelurile aplicate în unele economii nordice”, punctează Cornel Ban.

Milionarii din Norvegia și Elveția plătesc taxe

Cornel Ban susține că există precedente directe în economiile europene dezvoltate. El dă exemplele Norvegiei, Elveției și Spaniei. Primele două sunt printre cele mai bogate țări din Europa și din lume și au un sistem fiscal în care milionarii sunt obligați să plătească anumite taxe. România nu ar trebui decât să urmeze aceste exemple, crede economistul.

„Norvegia aplică un impozit anual pe avere (wealth tax) de aproximativ 0,7% la nivel municipal și 0,3% la nivel național (aproximativ 1,0% cumulat) pentru averile nete peste un prag de aproximativ 1,7 milioane coroane norvegiene pentru persoane singure (echivalent cu aproximativ 150.000 euro, pragul fiind mai ridicat pentru gospodării). Acest impozit se aplică activelor financiare, inclusiv acțiuni, obligațiuni, depozite și alte active nete, după deducerea datoriilor. Elveția aplică un impozit anual pe avere la nivel cantonal, cu cote care variază în funcție de canton, dar care ajung frecvent între 0,3% și 1,0% din averea netă, măsura fiind o componentă stabilă a veniturilor publice locale. Spania aplică un impozit pe avere (Impuesto sobre el Patrimonio) cu cote progresive între 0,2% și 3,5%, cu scutiri până la un prag ridicat (în general de aproximativ 700.000 de euro, plus scutirea locuinței principale până la 300.000 de euro)”, sunt exemplele date de Cornel Ban.