Vacanța, o glumă amară: 61% dintre români, incapabili să plece în concediu
Pentru mai bine de jumătate dintre români, perspectiva unui concediu se reduce la un vis îndepărtat sau, adesea, la o ironie amară. Această realitate este cu precădere vizibilă în orașele mici și în zonele rurale din nordul și sudul țării, unde vacanța adevărată este un concept aproape necunoscut. Există copii care nu au depășit niciodată granițele comunei natale, iar singurele lor opțiuni de recreere sunt joaca în praf sau, mai nou, telefoanele mobile și tabletele primite de la rudele plecate la muncă în străinătate.
Statistica Eurostat, care arată că 61% dintre români nu își permit o săptămână de vacanță în afara localității de domiciliu, subliniază o problemă de anvergură la nivel european. Principalul motiv este sărăcia, accentuată de scumpirile recente, care au eliminat complet vacanțele din planurile de viitor ale oamenilor din România profundă.
În contrast cu cei care aleg destinații internaționale, mulți români din comunitățile defavorizate își petrec zilele libere, în cel mai bun caz, pe o pătură la iarbă verde, sub un copac, savurând o bere ieftină. Situația este și mai dificilă pentru pensionarii de peste 70 de ani, care, în loc să se bucure de vară, o transformă într-o oportunitate de a câștiga un ban în plus, muncind pe litoral.
La iarbă verde, singura distracție pe care și-o mai permit mulți români FOTO Cosmin Zamfirache
O întrebare de concediu, percepută ca o bătaie de joc
Discuțiile despre planuri de vacanță cu locuitori din nordul extrem al României relevă o realitate dură. Pentru unii, întrebarea despre concediu a fost primită cu amărăciune, fiind percepută ca o ironie sau o bătaie de joc.
Un botoșănean de peste 45 de ani, tată a trei copii, a reacționat vehement: „Să merg în excursie? Ferească Dumnezeu! Îți bați joc de mine? Am 3.500 de lei salariu și trei copii. Plătesc cheltuielile și abia îmi permit să cumpăr trei napolitane de la magazinele basarabene. Și atât. Excursie? Nu am mai fost la mare din armată, am făcut-o la Capu Midia”.
Alții au fost amuzați, dar cu o notă de tristețe. Un botoșănean mai tânăr a povestit: „Mă faci să râd! Ce să caut în excursie? Mergem la pădure, aici lângă, și gata. Nu mergem, că este scump. Și eu, și soția avem salariul minim pe economie. După program, în weekend, merg și fac muncă suplimentară pe unde apuc. Și, chiar și așa, abia ne descurcăm. Am fost la Suceava, la 40 de kilometri depărtare, la cetate și să le dăm copiilor ceva dulce în oraș. Am mâncat cartofi și parizer trei săptămâni după. Nu mi-a mai trebuit”.
Un alt localnic a subliniat disperarea financiară: „Vai de capul nostru, că nu știm cum să ne descurcăm în viața de zi cu zi. Căutăm să mergem în afară să câștigăm bani. Ultima dată am fost în concediu acum 4-5 ani”. La rândul său, un altul a concluzionat simplu: „De unde atâția bani, dom'le? După ce s-au tăiat salariile? Stau acasă, unde să meargă?”
„Sejur la țară”, la iaz sau la pădure
Vara, mulți români din aceste zone rămân acasă, în fața televizorului sau în fața blocului, sau aleg să meargă la țară. Acolo, cheltuielile sunt minime, iar răcoarea iazurilor din apropiere este gratuită. Această „vacanță” este adesea condiționată de ajutorul dat în gospodărie, o modalitate de a-și „câștiga” un pachet cu produse agricole, esențial pentru a economisi bani pe mâncare timp de o lună întreagă.
O botoșăneancă, mamă, a descris această realitate: „Când primesc concediu, direct la țară plec. Luăm copiii și stăm acolo o săptămână, două. Este aer curat, facem treabă să aducem mâncare acasă. Avem și un iezușor pe lângă. Mai pui o pătură, cu o pungă de pufuleți și cu un suc de la magazin și iaca «Mamaia», «Neptun». De unde bani? Credeți că nu mi-ar plăcea să duc fetele?”
Spațiile verzi și pădurile din jurul orașului reprezintă, de asemenea, singura destinație „turistică” accesibilă pentru mulți români cu venituri modeste.
Un cuplu de botoșăneni a explicat compromisul financiar: „La iaz și la pădure, cu o berică, mai un «sejur la țară». Altceva nu ne permitem. Să fiu sincer, aș putea, cu salariul meu și al soției, să plecăm la munte sau la mare, să zicem cinci zile. Dar ne dezechilibrăm atât de tare financiar după, încât nu merită. Suferim prea mult. Am făcut asta acum trei ani și nu știam de unde să mai scoatem cămașa”.
Munca sezonieră la peste 70 de ani
Pentru pensionari, speranța unei vacanțe sau a unei stațiuni este aproape inexistentă, în special în zonele sărace ale României, unde mulți trăiesc cu pensii infime.
O botoșăneancă de peste 70 de ani a mărturisit că vara ei înseamnă muncă: „La peste 70 de ani eu vara nu plec în concediu. Mă duc la muncă. Da, merg la Mamaia, sezonieră. Merg de trei ani de zile să muncesc, unde găsesc. Am lucrat și la o terasă, femeie de serviciu. Indiferent unde găsesc, vreau să muncesc, la vârsta mea. De Sfântul Gheorghe am împlinit 70 de ani”.
Un alt pensionar a rememorat vremuri demult apuse: „Ultima dată am fost la mare pe vremea lui Ceaușescu. Cu bilete de la fabrică. De atunci nici nu mi-am mai pus problema”.
În mediul rural, fermierii nici măcar nu își permit să se gândească la concedii. Chiar și cei care ar avea mijloace financiare ezită să își lase munca de peste an pe mâna altora, temându-se de riscuri. Ceilalți se zbat să supraviețuiască de pe o zi pe alta.
„Am fost de gura fetelor, că erau mai mici și nu puteam să le trimit singure la mare. Când m-am întors după o săptămână, era jale. În munca mea nu-ți permiți concedii”, a declarat un fermier.
Unii săteni nu au ieșit din comună de ani buni. „Am văzut marea când am fost în armată, la aplicații. Atât. În rest am animale, am treabă aici. Și nici nu este de unde. Dacă plec la plimbare, se năruie tot și n-avem ce mânca”, a explicat un localnic, în timp ce un altul a adăugat: „Sunt o groază de copii care nu au ieșit din comună. Majoritatea”.
Explorează subiectele:
