Țara arde și Guvernul se piaptănă
Uitandu-ma la stirile despre impozitarea bacsisului nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. E penibil, amuzant sau tragic?
Deci, dupa cum ne-au explicat dl Ponta si dl Teodorovici (la un moment dat si domnia sa amuzat de ce scotea pe gura), mecanismul ar trebui sa fie cam asa: vine ospatarul la serviciu si scrie la caietel cati bani are in buzunar. Vine clientul, mananca, cere nota, plateste si, daca e multumit, da si bacsis. Chelnerul mai face un bon pentru bacsis. Daca in timpul zilei vine organul de control si gaseste mai multi bani decat cei declarati – evaziune.
Patronul decide daca banii adunati din bacsisurile fiscalizate merg la angajati, si atunci sunt impozitati ca venit, sau sunt pastrati de el si impozitati ca profit, ceea ce, dupa cum voi explica, mi se pare cu adevarat scandalos.
Eu am cateva intrebari, asa la prima vedere:
1. Concret cum va face ospatarul? Inainte de a aduce nota va intreaba cat bacsis vrea sa lase clientul ca sa aduca bonurile? Sau se lamureste la plata si ii zice clientului sa mai stea nitel ca sa mai faca un bon? Inteleg de la ministrul Finantelor ca nu ar mai trebui sa-mi aduca bonul la masa. De ce nu? Nu scrie peste tot ca pana la iesirea din unitate trebuie sa pastrez bonul asupra mea? Si daca nu mi-l aduce, de unde sa stiu eu, contribuabil partener al ANAF, nu-i asa, ce a declarat la casa chelnerul?
2. Daca vine organul de control si chelnerul nu vrea sa spuna cati bani are asupra lui in buzunar, in lenjerie, in pantof, unde o fi ascuns el bacsisul nedeclarat, cum poate fi obligat sa o faca?
Potrivit art 165 din CPP, perchezitia corporala poate fi facuta de catre „organele judiciare sau orice autoritate cu atributii in asigurarea ordinii si securitatii publice procedeaza la efectuarea acesteia” daca „exista o suspiciune rezonabila ca (…) vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului in cauza”.
Deci inspectorii ANAF nu pot face perchezitie corporala. Se duc cu Politia dupa ei si, atentie, cu politiste pentru ca nu poti fi perchezitionat decat de o persoana de acelasi sex. Si nici nu prea vad cum poate exista suspiciunea rezonabila inainte de a face perchezitia, daca nu cumva e vorba de un flagrant si atunci intram in alta zona. Asa ca ori prinzi chelnerul bagand bacsisul in buzunar fara sa elibereze bon fiscal, ori te rogi frumos de el sa se spovedeasca.
3. Bacsisul este, de fapt, un cadou. O forma de manifestare a multumirii clientului pentru ca a fost bine servit, cu amabilitate, cu promtitudine, cum vreti. Nu este obligatoriu, nu poate fi pretins. Ce treaba are statul cu cadoul pe care il fac eu? Daca dau cuiva un buchet de flori cadou, ANAF ia o floare impozit?
4. Posibilitatea data patronului sa decida daca pastreaza bacsisul ca profit sau il da angajatului ca venit imi incalca mie, client, vointa cu care am dat acesti bani. Eu nu i-am dat patronului, ci ospatarului care m-a servit din cele mai diferite motive, pentru ca mi-a zambit in timp ce imi punea farfuria in fata, de exemplu.
Iata insa ca statul imi incalca sau da posibilitatea sa-mi fie incalcate vointa si dreptul de a dispune cum doresc de banii mei. Bacsisul meu poate ajunge fara voia mea, impotriva ei chiar, la patron. In aceste conditii, nici nu ma mir ca reprezentatilor industriei turismului le convine aceasta reglementare.
5. Ce facem la casele de marcat ale marilor magazine unde multi clienti nu mai iau restul sub un leu? Se bate inca un bon fiscal pentru bacsisul de 9 bani, de exemplu? Si daca nu, de ce vanzatorul poate lua si chelnerul nu poate? E o chestiune de principiu, nu de suma.
6. Ce facem cu mancarea livrata acasa? Cel care o aduce vine cu bonul fiscal deja emis. Nu are casa de marcat la el. Ma intreaba la telefon cand fac comanda cat voi lasa bacsis? Nici nu am de unde sa stiu, poate ma enevez ca dureaza prea mult livrarea si nu mai vreau sa ii dau nimic. Sau ia banii si se duce cu ei cuminte la sediu si bate un bon? Dar daca eu vreau bonul, ca sa joc la loteria fiscala de exemplu, trebuie sa vina inapoi sa mi-l aduca, nu?
As vrea sa fiu bine inteleasa, nu apar sub nicio forma evaziunea, insa reglementarea Guvernului mi se pare in primul rand la limita nefezabilului, un fel de aflare in treaba, si o forma de incalcare a vointei mele de client.
Apoi, eu vad ca Guvernul se bucura la bacsisuri, prin excelenta sume mici. Dar nu il vad la fel de interesat de marea evaziune, de restantele marilor companii de stat, de sumele care trebuie confiscate in urma hotararilor judecatoresti in dosarele de coruptie.
Da, in SUA, de exemplu, bacsisul are rubrica speciala pe bon. Dar acolo Fiscul e de o duritate extrema si pana sa ajunga la chelneri a ras tot. Exista si vorba ca de doua lucruri nu scapi: de moarte si de Fisc. Cand voi vedea aceeasi intransigenta la nivelul marii evaziuni, in ordine, ca sa nu ne plictisim, ne ocupam si de bacsisuri.
Cand ANAF nu se indura sa se atinga de cele 310 de milioane de euro pe care ar trebui sa le confiste de la corupti, cum sa nu ti se para ridicol ca alearga dupa bacsisul chelnerului care macar a muncit pentru banii aceia, nu i-a furat?
Cand potrivit jurnalistului Stelian Negrea familia sefului ANAF „foloseste firme din paradisuri fiscale pentru a-si diminua cuantumul taxelor si impozitelor catre statul roman”, acuzatie la care Gelu Diaconu nu a raspuns pana acum, cum sa nu ti se para ridicola vanatoarea de bacsisuri?
Adica tara arde si baba nu numai ca se piaptana, dar are pretentia sa o si consideram tanara si frumoasa.
