Adevărul despre semnele care ar anunța o iarnă grea: ce spun meteorologii
Scăderea temperaturilor readuce în discuție vechile credințe populare conform cărora comportamentul animalelor poate prezice asprimea sezonului rece. Deși tradiția interpretează proviziile rozătoarelor sau apariția păianjenilor în locuințe drept avertismente pentru o iarnă severă, meteorologii și experții în natură demontează aceste mituri, arătând că prognozele științifice indică, momentan, o altă realitate.
Semne din natură care, potrivit credințelor populare, ar putea prevesti o iarnă grea. Foto: Liana Dudnik
Folclorul meteorologic abundă în repere menite să anticipeze o iarnă grea, însă chiar și publicațiile dedicate acestor tradiții admit că astfel de indicii nu au o bază științifică. De la rozătoare și păsări până la insecte, natura oferă numeroase spectacole toamna, care sunt însă adesea interpretate greșit drept previziuni pe termen lung.
Mitul veverițelor și al omizilor „woolly bear”
Comportamentul veverițelor reprezintă unul dintre cele mai populare repere din natură. Aceste animale își fac provizii, adunând și ascunzând semințe și nuci pentru lunile în care hrana devine inaccesibilă. Dacă încep această activitate mai devreme decât în mod obișnuit, tradiția spune că urmează un anotimp lung și geros. Mai mult, conform unui mit circulat în Marea Britanie și citat de Mirror.co.uk , exemplarele care par mai grase ori care strâng cantități foarte mari de mâncare s-ar pregăti, de fapt, pentru temperaturi extrem de scăzute.
O altă credință veche vizează omida cunoscută în limba engleză sub numele de „woolly bear”, caracterizată prin benzi corporale de diferite culori. Folclorul leagă direct dimensiunea acestor dungi de asprimea iernii: o bandă maronie mai îngustă este asociată cu un ger năprasnic, în timp ce o dungă mai lată ar prevesti un sezon rece mai blând.
Explicația științifică pentru păianjenii din case și migrația păsărilor
Tot în perioada premergătoare frigului, păianjenii devin mult mai vizibili în interiorul locuințelor, iar pânzele mai mari sunt adesea văzute ca un semn al schimbării de sezon sau al unei ierni grele. În realitate, fenomenul nu poate anticipa evoluția temperaturilor din lunile următoare, ci ține strict de ciclul biologic al arahnidelor. Toamna, masculii anumitor specii ating maturitatea și devin mai activi în căutarea femelelor, pătrunzând astfel în case, în timp ce pânzele de mari dimensiuni sunt pur și simplu rezultatul activității acestor exemplare adulte.
În mod similar, plecarea păsărilor spre sud a fost istoric asociată cu instalarea frigului. Deși este adevărat că păsările reacționează la modificările presiunii atmosferice și la alți factori de mediu, o migrație timpurie nu garantează o iarnă mai aspră decât în mod normal. Acest proces este dictat de un cumul de condiții, în special de ciclurile sezoniere și de disponibilitatea hranei.
Iarna meteorologică versus iarna astronomică
În timp ce credințele despre veverițe, omizi și păianjeni rămân simple curiozități care nu pot substitui prognozele oficiale privind ninsorile și temperaturile, specialiștii operează cu delimitări clare ale sezonului rece. Potrivit publicației Mirror , în Marea Britanie există o distincție netă între începutul meteorologic și cel astronomic al anotimpului.
Astfel, iarna meteorologică debutează la 1 decembrie și se finalizează la sfârșitul lunii februarie, deoarece meteorologii utilizează luni calendaristice complete pentru a putea compara eficient datele climatice. Pe de altă parte, iarna astronomică este determinată de poziția Pământului în raport cu Soarele: aceasta începe odată cu solstițiul de iarnă, în jurul datei de 21 decembrie, și se încheie în martie, în preajma echinocțiului de primăvară.
Explorează subiectele:
