Bacșiș adăugat pe POS fără acord: clienții, revoltați de "presiunea" la tip
Povestea a izbucnit după ce clientul, aflat la un local din Centrul Vechi împreună cu mai mulți colegi, a relatat experiența sa. Nota pentru opt băuturi, dintre care trei fuseseră comandate la pachet, se ridica la 119 lei. Acesta a declarat că nu obișnuiește să lase bacșiș și i-a comunicat acest lucru chelneriței în momentul în care aceasta i-a oferit POS-ul.
Conform relatării sale, după ce a menționat clar „niciun bacșiș, 0 lei”, a acceptat plata fără a putea vizualiza ecranul POS-ului din cauza luminii solare puternice. Ulterior, a constatat că la suma totală fusese adăugată o sumă de 23,8 lei.
Clientul a solicitat imediat returnarea banilor, însă angajata i-ar fi transmis că tranzacția nu mai poate fi modificată. Doar după intervenția unui superior și amenințarea cu apelul la poliție, suma a fost restituită. „Când ți se zice că nu primești bacșiș, atunci nu primești, nu e nimeni obligat să lase”, a transmis autorul postării care a declanșat dezbaterea.
Subiectul bacșișului a încins spiritele pe rețelele de socializare. Foto Shutterstock
Dezbatere publică extinsă: „E decizia omului ce face cu banii lui”
Incidentul a generat sute de reacții online, majoritatea participanților susținând că bacșișul ar trebui să rămână o decizie personală a clientului. Un internaut a comentat tranșant: „S-au adunat toți ospătarii să comenteze aici. E decizia omului ce face cu banii lui. Dacă nu îți convine cât câștigi și stai după bacșiș, învață, muncește, schimbă jobul, e simplu”. Un alt comentator a subliniat că „bacșișul se lasă pentru serviciul remarcabil. A întreba de bacșiș e exact opusul.”
Reacția la solicitarea directă de bacșiș
Mulți dintre cei care, în mod normal, oferă bacșiș, și-au exprimat dezaprobarea față de solicitarea directă a acestuia. Un participant a relatat cum atitudinea personalului îi influențează gestul:
Las bacșiș de cele mai multe ori, dar mă (...) pe atitudinea de superioritate a chelnerilor care consideră că ești obligat să lași. Bacșișul este un gest frumos, pe care îl faci când ai chef și pentru care chelnerul ar trebui să-ți pupe mâna, nu ceva ce ar trebui să fie așteptat obligatoriu de către chelner/curier etc.
Un participant
O altă persoană a recunoscut că și-a modificat complet comportamentul atunci când este întrebată explicit: „Eu las mereu bacșiș, mai puțin dacă cer direct, în momentul ăla orice bacșiș devine 0, las de regulă 10%, dar să cerșești bani efectiv e altceva.” În aceeași ordine de idei, un alt utilizator a menționat că, din principiu, nu lasă bacșiș dacă i se cere. „La Uber / Taxi, spre exemplu, plătesc cursa dublu atunci când ajung repede, în siguranță și fără comentarii”, a explicat acesta, adăugând că a lăsat o recenzie de o stea unui local unde a perceput solicitarea bacșișului drept „o cerșeală”.
Bacșișul și lanțul de aprovizionare: „Ne-am tâmpit de tot?”
Discuția s-a extins și dincolo de relația directă client-ospătar, punând sub semnul întrebării întregul proces de producție a unei mese. Un participant la dezbatere a adus în atenție rolul celorlalți angajați:
Deci toată treaba se face pe lângă cei care cultivă legumele/cresc animalele, apoi tot lanțul tehnologic, preluarea, procesarea, în care sunt inclusiv zeci de oameni, care muncesc efectiv și nu primesc bacșiș, apoi vine ospătarul cu o tavă pe care toți angajații din bucătărie au umplut-o, nu el, plimbă tava 10 metri și după aia cere bacșiș? Ne-am tâmpit de tot?
Un participant
Acesta a subliniat că nu contestă actul de a lăsa bacșiș atunci când este voluntar, dar consideră „extrem de penibil să te milogești dacă nu-l primești sau să umfli nota dacă ți se spune că nu.” Un alt internaut a amintit că în unele restaurante, bacșișul nu rămâne integral la ospătar, ci „se împarte cu bucătarul.”
Experiențe neplăcute cu bacșișul impus
Numeroși clienți au povestit situații similare cu bacșișul introdus automat sau cerut insistent. O participantă a relatat: „Am pățit și eu o dată o fază în care tipa a pus direct 10% tips pe bon, fără să mă întrebe măcar sau să-mi zică. Bine că am văzut înainte să plătesc și i-am zis să-l scoată”. Reacția angajatei, o privire „cu o scârbă” și lipsa unui salut ulterior, a făcut experiența și mai neplăcută. Un alt client a fost șocat de modul direct în care i-a fost cerut bacșișul la o pizzerie: „cât lași bacșiș? 20% sau mai mult?”.
Bacșișul: calitate a serviciului sau procent fix?
O altă latură a discuției a vizat criteriile în funcție de care ar trebui acordat bacșișul: valoarea notei sau calitatea serviciului. Un internaut a exprimat neînțelegerea sa: „Eu n-am înțeles niciodată chestia asta cu bacșișul în restaurante, să las bacșiș pentru că-mi aduce mâncarea din bucătărie la masă?”. El preferă să rotunjească nota în sus pentru un serviciu bun, dar refuză un procent prestabilit: „OK, las acolo bacșiș, rotunjesc în sus, dacă e 116 lei mâncarea, las 120. Dar să fiu obligat sau să mi se spună în procente e o mizerie.”
Același comentator face o distincție între ospătar și curier: „Înțeleg bacșișul la ăla care livrează mâncarea acasă, vine de departe, prin căldură sau frig, prin trafic, etc. Dar nu la ospătar. Au salariu.” O sugestie alternativă ar fi includerea bacșișului direct în prețul produselor: „Mai ok ar fi să pună direct bacșiș în produse. O cafea e 16 lei? Să o pună 18 și să dea direct 2 pentru ospătar și aia e.”
În final, un alt participant a rezumat esența disputei prin raportarea la proprietatea asupra banilor: „Ținând cont că sunt banii mei și omul m-a dus unde am avut nevoie, nu am întârziat și nu a cerut nimic în plus ori să bată vreun apropo, dispun de sumele proprii fix cum îmi convine.”
Explorează subiectele:
