De ce Rusia nu reușește să rupă frontul ucrainean: O revoluție tactică ignorată de NATO?
Frontul ucrainean continuă să reziste atacurilor rusești, în ciuda superiorității covârșitoare a Moscovei în ceea ce privește resursele umane și echipamentele. Orice tentativă de avans teritorial se lovește de o realitate brutală: un câmp de luptă unde aproape orice mișcare este imediat detectată și lovită. În viziunea generalului Dorin Toma, această situație nu este un simplu rezultat al echilibrului de forțe, ci reflectă o transformare profundă a dinamicii războiului modern, o schimbare care a redefinit în special nivelul tactic al confruntării.
Cum rezistă Ucraina războiului. Foto: Inquam/O. Ganea
Analiza generalului Toma distinge trei niveluri ale războiului: strategic, operativ și tactic. În timp ce primele două continuă, în mare parte, logica loviturilor în adâncime, deja consacrată în Al Doilea Război Mondial, schimbarea fundamentală se produce pe linia de contact directă a frontului.
Loviturile în adâncime: spectaculozitate fără revoluție doctrinară
Atacurile asupra infrastructurii economice și militare, adesea mediatizate intens, domină percepția publică asupra conflictului. Ucraina vizează industria petrolieră și capacitățile de apărare rusești, în timp ce Rusia atacă infrastructura energetică ucraineană, țintind și obiective civile pentru a slăbi reziliența societății.
Atenția noastră este atrasă de acțiunile executate de ambii beligeranți la nivel strategic și operativ, loviturile în adâncime pe care le execută armata ucraineană și armata rusă. Și din cauză că sunt spectaculoase, iar efectele lor sunt foarte mult mediatizate. La nivel strategic, vorbim de loviturile Ucrainei asupra infrastructurii economice, industriei petroliere sau capacităților industriei de apărare, sau de loviturile Rusiei asupra infrastructurii energetice și economice a Ucrainei, lovind inclusiv ținte civile pentru a slăbi reziliența și moralul populației civile. Generalul Dorin Toma
Din punct de vedere doctrinar, însă, aceste acțiuni nu reprezintă o revoluție. Schimbarea majoră constă în mijloacele de execuție și în viteza cu care informațiile despre o țintă pot fi transformate într-o acțiune militară.
Dacă analizăm strict doctrinar, de la al Doilea Război Mondial încoace, atacurile executate în adâncime au devenit o regulă. S-a folosit inițial aviația de bombardament strategic, ulterior au apărut și rachetele de croazieră, iar sistemul Tomahawk poate este cel mai bun exemplu în acest sens. Rușii au dezvoltat rachetele balistice Iskander, iar în ultimii ani au apărut rachetele hipersonice, toate folosite cu același scop: executarea de lovituri în adâncime. Generalul Dorin Toma
La nivel operativ, continuitatea este și mai pronunțată. Sisteme precum ATACMS, HIMARS, Tornado-S sau dronele Lancet, deși diverse ca mijloace, servesc aceleiași logici de lovire a obiectivelor situate în spatele liniei imediate a frontului.
Noutatea reală se regăsește în rapiditatea cu care țintele pot fi identificate și în integrarea informațiilor din surse variate, de la sateliți la drone de recunoaștere, procesate ulterior cu ajutorul inteligenței artificiale.
La nivel operativ, pe lângă utilizarea aviației, un bun exemplu sunt rachetele ATACMS lansate de sistemul HIMARS, în timp ce rușii folosesc sistemele ghidate Tornado-S sau dronele Lancet. După cum putem observa, doctrinar nu s-a schimbat mare lucru. S-a realizat o mai bună integrare, a crescut capacitatea de a descoperi și identifica țintele folosind mijloace de culegere de informații, de la sateliți până la drone de recunoaștere, și de a prelucra aceste date folosind inteligența artificială. Generalul Dorin Toma
Cantitatea și "democratizarea" războiului
Această evoluție scoate la iveală o contradicție a războiului modern: tehnologia a devenit suficient de accesibilă pentru a permite producția și utilizarea pe scară largă a sistemelor relativ ieftine. Acest lucru ridică semne de întrebare asupra modelului occidental, care privilegiază un număr redus de platforme extrem de sofisticate.
Ucraina este un exemplu elocvent al acestei tendințe. Dronele și rachetele cu costuri reduse sunt folosite în număr mare pentru a ataca infrastructura, logistica și capacitățile militare ale adversarului. Acest lucru nu diminuează valoarea tehnologiei avansate, ci subliniază importanța raportului cost-eficiență și a capacității de producție în masă.
S-a democratizat cumva spațiul de luptă pentru că tehnologia a devenit mult mai accesibilă și mai ieftină, iar Ucraina demonstrează acest lucru în fiecare zi. Pentru astfel de lovituri în adâncime, cu scopul de a produce pagube economiilor sau pentru a izola Crimeea și a bloca fluxurile logistice, ambii combatanți folosesc astăzi drone sau rachete de croazieră mult mai ieftine. De exemplu, Ucraina și-a dezvoltat propria rachetă de croazieră. Ceea ce ne arată că, în primul rând, cantitatea contează. În ultimele decenii, am trăit cu senzația că este suficient să ai sisteme super tehnologizate, în cantități reduse, pentru a face diferența. Se demonstrează, încă o dată, că nu este chiar așa. Generalul Dorin Toma
Această logică explică și eșecul ambelor părți de a obține superioritatea aeriană, o condiție esențială pentru o campanie ofensivă clasică decisivă.
Fie că vorbim de proiectul antibalistic Freya, pe care ucrainenii îl dezvoltă în ritm accelerat, în parteneriat cu companii din industria de apărare europeană, pentru a produce interceptori mult mai ieftini decât cei pentru sistemele Patriot, fie că vorbim de dronele interceptoare sau alte sisteme antiaeriene care distrug dronele rusești sau rachetele de croazieră, observăm că este aproape imposibilă obținerea superiorității aeriene. Americanii și israelienii au fost capabili să controleze spațiul aerian al Iranului în timp scurt, însă acolo avantajul tehnologic era uriaș. Generalul Dorin Toma
Fără controlul spațiului aerian, orice concentrare de trupe și echipamente devine extrem de vulnerabilă, o piedică majoră pentru o ofensivă de tip clasic. Însă problema fundamentală, subliniază generalul Toma, se situează la un nivel și mai jos, cel tactic.
Revoluția reală: linia de contact
Adevărata schimbare de paradigmă în războiul din Ucraina nu este reprezentată de rachetele hipersonice sau de atacurile spectaculoase asupra infrastructurii, ci de transformările de pe aliniamentul de contact. Acolo unde soldații încearcă să avanseze, impactul dronelor, al inteligenței artificiale și al sistemelor de război electronic a fost decisiv.
Deși este foarte puțin cunoscută publicului, este puțin mediatizată, schimbarea doctrinară fundamentală, cred eu, s-a produs la nivel tactic, pe aliniamentul de contact. Iar dronele, inteligența artificială și sistemele de război electronic au produs această schimbare de paradigmă. Din nefericire, se pare că în armatele NATO nu se conștientizează pe deplin acest lucru. Generalul Dorin Toma
Această situație ridică întrebări critice pentru armatele care nu își adaptează doctrina, riscând să rămână blocate în formule ineficiente într-un război fundamental diferit.
Lecțiile istoriei: De la tranșee la Blitzkrieg și mai departe
Generalul Toma compară contextul actual cu cel al Primului Război Mondial, când mitraliera și sârma ghimpată au transformat Frontul de Vest într-un sistem defensiv aproape impenetrabil, până la apariția tancurilor și a aviației de bombardament.
Astfel de momente, când noua tehnologie cerea imperios adaptarea doctrinară, au mai fost în istorie. În Primul Război Mondial, mitraliera și sârma ghimpată au blocat frontul de vest pentru 4 ani. Însă, spre sfârșitul războiului a apărut tancul, iar aviația, care inițial era folosită doar pentru culegerea de informații și dirijarea focului artileriei, a început să execute misiuni de bombardament. Generalul Dorin Toma
Diferența crucială dintre Franța și Germania în perioada interbelică a constat în modul în care au interpretat aceste schimbări tehnologice.
Este interesant cum în perioada interbelică, armata franceză a considerat că nu este necesară o adaptare doctrinară fundamentală, iar aceste noi sisteme de armament au primit doar misiunea de a sprijini infanteria. În schimb, armata germană a dezvoltat o nouă doctrină revoluționară în jurul acestor noi tehnologii, creând binomul avion de atac și tanc: Blitzkrieg-ul, cu efectele pe care le cunoaștem cu toții. A durat ceva timp până când aliații, pe timp de război, s-au adaptat doctrinar. Generalul Dorin Toma
Aceeași dificultate de adaptare se observă și astăzi. Armatele occidentale continuă să investească masiv în platforme grele, în timp ce tehnologiile care schimbă radical câmpul de luptă nu primesc aceeași prioritate, o abordare care ar putea avea consecințe dramatice.
Din motive care îmi scapă, astăzi se produce exact aceeași eroare. Probabil pentru comandanții educați în academiile militare clasice este relativ dificil să se adapteze noilor realități ale câmpului de luptă. Pentru tinerii ofițeri și subofițeri această adaptare este mult mai ușoară. Din nefericire, programele de înzestrare dezvoltate accelerat astăzi pentru a cheltui fondurile puse la dispoziție de guverne se concentrează pe aceste vechi sisteme și platforme de armament grele, și mai puțin pe achiziția și implementarea noilor tehnologii, probabil cu consecințe dramatice pe termen mediu și lung. Generalul Dorin Toma
Spre un „Drone Blitzkrieg”
În viziunea generalului Toma, este imperativă abandonarea ideii că dronele sunt doar instrumente auxiliare. Ele ar trebui să devină nucleul unei noi concepții de luptă, alături de sistemele de război electronic, inițiind un „Drone Blitzkrieg”.
Armatele occidentale privesc dronele aeriene, terestre sau maritime și sistemele de război electronic ca pe niște simple capabilități care trebuie să sprijine infanteria și tancurile. Este complet greșit. Trebuie dezvoltată o nouă doctrină construită în jurul acestor platforme autonome care acționează în toate mediile, un veritabil «Drone Blitzkrieg», în care valurile masive de sisteme autonome împreună cu sisteme de război electronic nu doar sprijină, ci execută acțiunea principală de străpungere și paralizare a inamicului. Fostul comandant al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO
Aceasta ar însemna o inversare a ierarhiei tradiționale, unde sistemele autonome ar crea condițiile necesare pentru avansul trupelor.
Un front „transparent” pe zeci de kilometri
Ofensiva clasică este extrem de dificilă deoarece surpriza, un element fundamental al oricărei străpungeri, a devenit aproape imposibil de realizat. Câmpul de luptă este complet transparent pe o adâncime de peste 20 de kilometri de ambele părți ale liniei de contact.
Câmpul de luptă, pe o adâncime de peste 20 km de o parte și de alta a aliniamentului de contact, este complet transparent. Iliya Sekirin, expert militar și fost operator de drone ucrainean, subliniază că dronele produc astăzi 95% din pierderile de oameni și echipamente de pe front, fie prin atac direct, fie prin ghidarea cu precizie chirurgicală a focului artileriei. Se consideră că pentru a obține același efect distructiv ca cel produs de o singură dronă sunt necesare nu mai puțin de 20 de proiectile de artilerie. Generalul Dorin Toma
Această evaluare are implicații semnificative nu doar la nivel tactic, ci și logistic. O armată ar trebui să transporte cantități uriașe de muniție și să mențină în funcțiune platforme complexe pentru a obține efecte pe care un sistem mult mai ieftin le poate produce în anumite situații.
Vă dați seama care este impactul, de exemplu, la nivel logistic. În loc să transporți și să aprovizionezi unitățile de artilerie cu mii de proiectile, este mult mai eficient să construiești și să folosești drone. Iar pentru lansarea acelor proiectile de artilerie ai nevoie de platforme complexe deservite de mii de soldați. În schimb, este mult mai ușor să pregătești operatori pentru drone pe care poți să îi protejezi mai eficient în buncăre, deși aceștia au devenit, în mod evident, principala țintă pe câmpul de luptă. Generalul Dorin Toma
Rolul schimbat al infanteristului și provocările logistice
Într-un astfel de mediu, chiar și rolul soldatului s-a modificat. Infanteristul nu mai este privit doar prin prisma capacității de a ocupa teren. În apărare, supraviețuirea a devenit principala misiune într-un mediu în care aprovizionarea și evacuarea sunt extrem de dificile.
Am subliniat permanent cât de importantă este echiparea și dotarea soldatului, a infanteristului, cu armament modern, aparatură optică, mijloace de mascare performante și ținută individuală adaptată. Astăzi, principala misiune a infanteristului pe aliniamentul de contact, în special când se află în apărare, a devenit supraviețuirea. Acesta rămâne în tranșee luni de zile fără a fi înlocuit, indiferent de condițiile meteo. Este extrem de dificil să mai fie aprovizionat cu muniție, mâncare sau apă. Din acest motiv, acum au început să fie folosiți pe scară largă roboții tereștri pentru astfel de aprovizionări logistice. Generalul Dorin Toma
Situația răniților este la fel de critică. Mobilitatea redusă și riscul atacurilor cu drone kamikaze prelungesc radical timpul de evacuare, depășind cu mult standardul NATO de o oră de la producerea rănii.
Dacă soldatul este rănit, din cauza transparenței totale și a dronelor kamikaze care vânează orice vehicul, el poate aștepta să fie evacuat chiar și 10 ore. Asta în ciuda standardului NATO care ne spune că este obligatoriu ca un militar să fie evacuat în prima oră de la producerea rănii. Ceea ce presupune, în realitate, ca militarul să fie în măsură să își acorde singur asistența medicală sau ca primul ajutor acordat de un camarad să fie atât de eficient încât să îl țină în viață timp de 10 ore, până când evacuarea devine posibilă. Generalul Dorin Toma
Apropierea de front a devenit o operațiune militară extrem de riscantă, o consecință directă a transparenței câmpului de luptă.
Micile grupuri de asalt și blocajul ofensivei
În aceste condiții, trebuie înțeles și efortul Rusiei de a avansa. Grupurile mici de infanterie reușesc să evite parțial detectarea imediată și să pătrundă în anumite sectoare. Însă problema fundamentală apare după obținerea unui câștig inițial.
Fără superioritate aeriană, fără posibilitatea de a concentra în siguranță oameni și tehnică, și într-un câmp de luptă supravegheat permanent de drone, orice infiltrare necesită o consolidare rapidă sub foc. Aici se blochează ofensiva.
În aceste condiții de uzură extremă, infanteria rusă încearcă cu disperare, folosind grupuri de asalt foarte mici, formate din doar câțiva militari, să se infiltreze pentru a realiza anumite câștiguri strict de nivel tactic pe care, însă, se demonstrează că este aproape imposibil să le mențină pe termen lung. Generalul Dorin Toma
Astfel, superioritatea numerică a Rusiei nu este anulată, dar își pierde capacitatea de a fi transformată într-o manevră ofensivă clasică. Chiar și cu mai mulți oameni și echipamente, detectarea rapidă a oricărei concentrări și incapacitatea de a aproviziona, evacua și proteja trupele care pătrund fac ca avantajul cantitativ să devină mult mai greu de exploatat.
Un război de uzură, nu de străpungere decisivă
Această realitate explică caracterul de război de uzură pe care l-a căpătat conflictul. Loviturile în adâncime pot slăbi infrastructura și economia adversarului, dar nu pot compensa imposibilitatea de a obține o victorie decisivă la nivel tactic.
De aceea, se poate observa că de ambele părți, loviturile în adâncime, atacurile masive cu rachete sau drone au devenit esențiale pentru a slăbi capacitatea economică și militară de a sprijini războiul, reziliența și moralul populației civile. La nivel tactic, cel puțin deocamdată, sub cupola transparenței totale de pe câmpul de luptă, este foarte dificil, dacă nu imposibil, să se execute o acțiune ofensivă clasică, decisivă, care să ducă la încetarea ostilităților sau la încheierea, chiar și temporar, a unui acord de încetare a focului. Generalul Dorin Toma
Problema Rusiei, prin urmare, nu este doar o lipsă de resurse, ci mai degrabă dificultatea de a transforma aceste resurse într-o forță de manevră capabilă să rupă sistemul defensiv ucrainean. Atât timp cât câmpul de luptă rămâne transparent, superioritatea numerică nu poate garanta victoria.
Explorează subiectele:
