De la Roșiori la Harvard și NATO: Povestea româncei care vrea să se întoarcă acasă
Lavinia Teodorescu, o tânără expertă în politici de apărare și securitate, cu un parcurs impresionant de la Roșiori de Vede, în Teleorman, până la absolvirea Universității Harvard și o carieră la NATO, oferă o perspectivă inspiratoare asupra perseverenței. Drumul său, marcat de decizii curajoase și un sprijin familial esențial, demonstrează că excelența nu are granițe. Deși a atins culmile succesului academic și profesional la nivel internațional, dorința Laviniei de a contribui la dezvoltarea României rămâne o prioritate constantă.
Născută în Roșiori de Vede, județul Teleorman, Lavinia Teodorescu este astăzi o expertă recunoscută, care îmbină experiența de la Harvard cu activitatea sa în cadrul NATO. Însă povestea ei a început cu provocări timpurii și o serie de decizii care aveau să-i modeleze traiectoria. De la refuzul de a merge la grădiniță și până la ambiția de a studia la cele mai înalte niveluri, Lavinia a demonstrat o determinare ieșită din comun.
Lavinia Teodorescu, absolventă a Universtiții Harvard. FOTO: Arhiva personală
Decizia de a pleca: De la refuzul grădiniței la ambiția pentru București
Primii ani de viață ai Laviniei au fost împărțiți între Roșiori și satul bunicilor, Călmățuiul de Sus. La trei ani, a refuzat categoric să meargă la grădiniță, o decizie pe care a menținut-o timp de doi ani și jumătate, indiferent de eforturile părinților de a o convinge.
„Eu am refuzat să merg la grădiniță, inițial. Au încercat părinții mei să mă ducă la 3 ani și, după vreo 2-3 zile în care eu am refuzat să mrerg și nu, nu, nu, nu făceam, au schimbat grupa la grădiniță, au tot încercat, dar nu a mers. Au încercat să mă ducă și la bunici, la țară, acolo, la grădiniță. Nici acolo nu mergea prea bine. Așa că, pentru primii 2 ani de grădiniță, 2 ani și jumătate, eu nu am mers acolo. Și am trăit, de fapt, între Călmățuiul de Sus și Roșiori.”
La aproape șase ani, Lavinia a hotărât singură că e momentul să înceapă grădinița, marcând astfel o constantă în viața sa: asumarea deciziilor importante. În școala primară, pasiunea pentru matematică a devenit evidentă. Nu era obsedată de a fi prima, dar negocia cu părinții să lucreze mai mult la matematică, în detrimentul temelor la română.
„Aveam aceste deal-uri cu părinții mei, în care, dacă îmi citeau ei tema de la română, eu făceam mai multe exerciții la matematică. Adică, cumva, mai aruncam din tema la română pentru tema la matematică. Întotdeauna nu am fost niciodată primul copil din clasă. Cred că abia prin școala gimnazială am început să mă remarc mai mult, dar înainte de asta întotdeauna am simțit că... aici niciodată nu am avut această nevoie nici de a fi prima. Adică eram destul de bună, dar nu prima.”
Primele succese academice au venit la Olimpiada de Matematică. În clasa a V-a, s-a calificat la faza națională, un rezultat surprinzător pentru profesorul ei, care îi spusese „vedeți să nu luați ultimele, totuși”. Această experiență i-a deschis ochii către o lume educațională mai competitivă, dominată de elevi de la Liceul Teoretic Internațional de Informatică București (ICHB), unde performanța era la ordinea zilei.
"Ori liceul ăsta, ori niciun alt liceu": sacrificiul bunicii
În clasa a VII-a, Lavinia le-a anunțat părinților decizia irevocabilă de a face liceul în București, la ICHB, în ciuda reticenței lor și a imposibilității de a se muta cu ea. A fost un moment de fermitate din partea unei adolescente de 13-14 ani: "ori liceul ăsta, ori niciun alt liceu".
Soluția a venit de la bunica sa, o femeie de peste 70 de ani, care a lăsat viața de la țară pentru a se muta în Capitală și a-i fi alături nepoatei. Acest gest de sacrificiu a reprezentat una dintre cele mai importante forme de sprijin din viața Laviniei.
„Am avut foarte mare noroc cu bunica mea. Eu sunt singurul copil, dar părinții mei au job-uri normale, clasice. Ei nu se puteau muta la București dacă voiam eu să mă mut. Și una dintre problemele lor cele mai mari era: «Cum aș locui eu în București?» Evident, ca orice părinte, unele dintre cele mai mari griji ale lor erau alcoolul, să nu încep să beau, să nu încep să fac nu știu ce și așa mai departe. Și bunica mea a spus că se va muta ea cu mine.”
Admiterea la ICHB nu a fost ușoară. Lavinia a picat inițial examenul de engleză, materie insuficient studiată în Roșiori de Vede. Aflată în fața unui refuz, a cerut o audiență la director și a obținut o a doua șansă. Timp de trei luni, a studiat engleza opt ore pe zi, iar la reluarea examenului a obținut nota 9,90, deschizându-și astfel drumul spre București.
De la „provincie” la Harvard: adaptare și redefinire
Odată ajunsă la ICHB, Lavinia a observat o diferență culturală. Elevii din afara Capitalei erau etichetați drept „provincia”, însă Lavinia a refuzat să accepte această mentalitate. Experiența sa la olimpiade îi demonstrase că performanța nu era limitată geografic. Mai târziu, avea să constate că toți elevii admiși la Harvard din anul său proveneau din provincie, nu din București.
În liceu, Lavinia a făcut o altă schimbare majoră: a insistat să treacă de la matematică la chimie, deși fusese repartizată pe profilul de matematică. A intrat într-o clasă cu elevi deja medaliați la chimie, simțindu-se la început cea mai slab pregătită.
Tot în liceu, a cultivat o pasiune secretă: dansul. Directorul liceului nu vedea cu ochi buni amestecul dintre performanța academică și activitățile extracurriculare, dar Lavinia a refuzat să renunțe, amenințând chiar că se va transfera la un liceu concurent. Până la urmă, i s-a permis să continue, cu condiția să nu afle nimeni, și a participat la festivaluri internaționale de dans în Germania, Belgia și Republica Moldova.
Aceste experiențe internaționale au fost decisive. Lavinia a înțeles importanța unei culturi diverse și a început să se gândească serios la studii universitare în afara României. Inițial atrasă de chimie, a început să-și manifeste interesul pentru politică și relații internaționale, influențată și de protestele împotriva OUG 13 din România. Însă, venind dintr-un mediu STEM, trecerea la științe socio-umane era percepută ca un eșec. Sistemul universitar american, cu flexibilitatea sa de a explora diverse domenii înainte de a alege o specializare ("undecided"), i s-a părut soluția ideală.
Drumul spinos spre America: SAT, taxe și un ajutor nesperat
Pregătirea pentru universitățile americane a durat aproximativ un an și jumătate, implicând nu doar performanțe academice, ci și activități extracurriculare care să demonstreze excelență, inovație și implicare socială. Examenul SAT, un test de viteză și strategie, i s-a părut mai simplu la matematică decât olimpiadele românești, dar necesita o abordare diferită. Lavinia a obținut un scor impresionant de 1.500 din 1.600 la SAT, precum și 800 și 790 din 800 la testele de matematică avansată și chimie (SAT Subject Tests, acum eliminate). La testul TOEFL, a obținut aproximativ 105 din 120, depășind pragul relevant de 100.
Costurile aplicării au fost însă o provocare majoră. Fiecare examen costa zeci de dolari, la fel și trimiterea rezultatelor, iar taxele de aplicare ale universităților se adunau rapid la mii de dolari. Familia Laviniei nu dispunea de aceste sume, forțând-o să-și restrângă lista de 20 de universități la doar opt.
Un prieten apropiat, însă, a intervenit, oferindu-i un împrumut pentru a putea aplica la mai multe instituții. Inițial a refuzat, dar a acceptat în cele din urmă, ajungând să aplice la 21 de universități, dintre care 20 în Statele Unite și una în Singapore. Ironia sorții face ca Harvard să nu fi fost inițial pe lista ei, considerând admiterea acolo un pariu cu șanse prea mici.
Eseul despre Liviu Dragnea și confirmarea de la Harvard
În cele din urmă, Lavinia a aplicat și la Harvard. Pentru eseul de admitere, a ales un subiect controversat: protestele împotriva OUG 13 din România și impactul lor politic. Mentorii și profesorii au sfătuit-o să renunțe la acest subiect politic, considerându-l prea riscant și departe de profilul său de chimie și matematică. Însă Lavinia a refuzat să se abată de la convingerile sale.
„Mi-au spus totuși mentorii și profesorii să nu aplic cu acest eseu. «Nu aplica, pentru că, în general, politica este unul dintre subiectele pe care nu ar trebui să le abordezi, alături de religie și alte câteva.» Și am stat să mă gândesc dacă să-l trimit sau nu. Și după am realizat că este un aspect foarte important pentru mine. Este ceva ce definește parcursul meu și ce vreau să fac în continuare.”
Decizia a fost fermă: dacă Harvard nu o accepta din cauza unui eseu politic, atunci nu era locul potrivit pentru ea. Mesajul de acceptare la interviul de la Harvard, primit ulterior, a fost inițial confundat cu o glumă. Interviul a decurs bine, însă la întoarcerea în liceu, Lavinia a descoperit două note de 5 la matematică, puse de o profesoară care crezuse că mințise în legătură cu interviul.
Rezultatul final a venit online, târziu în noapte, ora României: „Congratulations”. Lavinia a izbucnit în plâns de bucurie, iar ulterior, scrisoarea oficială, însoțită de tricoul Harvard și stegulețe, a ajuns prin poștă la Roșiori de Vede.
„La finalul zilei, să fiu acceptată... Dar momentul a fost exact așa, cam ca în filme. Am primit... ieșeau rezultatele la ora 5:00 după-amiază, ora Americii, ceea ce înseamnă 00:00, de fapt. Ei îmi spun după 5, deci iese la 1 noaptea rezultatul. Și eram acasă și am deschis scrisoarea, emoționată, și scria că în... «Congratulations» și așa mai departe. Și am început să plâng, am sărit prin casă, a fost un moment foarte emoțional.”
Primul șoc cultural la Harvard și adaptarea la viața de campus
Prima experiență a Laviniei în America, la sosirea la Harvard, a fost un șoc cultural. A aterizat la Boston cu trei bagaje mari, totalizând 70 de kilograme, și a fost nevoită să ia metroul până la campus din motive bugetare. Pe scările stației de metrou, fără ajutor, a izbucnit în plâns, realizând că acum trebuia să se descurce singură.
„Prima dată când am venit în America. Prima... era prima dată în America când m-am dus la facultate. Am plâns pe scări înainte să ajung. Am aterizat în Boston și din Boston trebuia să iau metrou, nu-mi permiteam să iau Uber atunci. Așa că trebuia să iau metrou și nu erau scări rulante și aveam două bagaje mari și un bagaj mic și nu m-a ajutat nimeni. Cred că asta a fost primul meu șoc cultural în America.”
La Harvard, cazarea în campus este obligatorie, indiferent de statutul social, promovând o comunitate diversă. Studenții aveau spații comune pentru socializare, unde Lavinia a întâlnit-o, printre alții, și pe Malia Obama, fiica fostului președinte american. Înainte de începerea cursurilor, Lavinia a participat la un program de lucru în campus, unde a spălat toalete pentru 500 de dolari, o sumă considerabilă pentru un student. Ea a considerat că, deși o oportunitate financiară, era un aspect negativ de imagine pentru universitate, deoarece majoritatea studenților implicați proveneau din Europa de Est și Africa.
Schimbări academice și o pauză necesară
Din punct de vedere academic, Lavinia s-a adaptat rapid la nivelul de la Harvard, însă integrarea culturală și dorul de casă au reprezentat provocări. O colegă de apartament chiar s-a plâns că Lavinia vorbea română la telefon cu părinții ei, crezând că o bârfește. După primul semestru, întoarcerea acasă pentru vacanța de iarnă a amplificat sentimentul de alienare la revenirea în Boston, în plină iarnă. A simțit că își dorește să se întoarcă definitiv în România.
Pandemia de COVID-19, care a mutat cursurile online, i-a oferit șansa de a îngheța studiile pentru un an și jumătate și de a se întoarce acasă. Această pauză s-a dovedit esențială, permițându-i să se regăsească și să revină la Harvard cu o perspectivă reînnoită. Întoarcerea a coincis și cu o schimbare majoră de direcție academică.
Inițial înscrisă la chimie, Lavinia a explorat diverse domenii, de la guvernare și științe politice comparative, la folclor și mitologie, fotografie și studii arabe. Sistemul american de "liberal arts" i-a oferit flexibilitatea de a încerca și de a schimba specializarea, spre deosebire de rigiditatea sistemului românesc. A renunțat la chimie, apoi la folclor, apoi la studiile arabe, ajungând în cele din urmă la științe politice clasice, cu o specializare în Rusia, Europa de Est și Asia Centrală.
Harvard: O altfel de competiție și diversitate
La Harvard, Lavinia a descoperit un mediu cu mult mai puțină competiție directă între studenți comparativ cu liceul. Evaluarea se făcea individual, pe munca proprie, și multe activități academice implicau lucrul în echipă. A realizat că studenții de la Harvard nu erau neapărat "cei mai buni academic", ci "cei mai buni la ceva", excelența manifestându-se în diverse forme.
„Foarte mulți oameni care ajung la Harvard nu sunt neapărat cei mai buni academic, ei sunt cei mai buni la ceva. Cred că asta este o diferență între cum vede România de foarte multe ori aceste facultăți versus cum sunt ele, de fapt. Nu toată lumea de la Harvard este cel mai bun academic, însă toată lumea este cel mai bun la ceva.”
Lavinia a înțeles, de asemenea, controversa din jurul "affirmative action" (acțiunii afirmative), o practică prin care universitățile americane luau în considerare diversitatea în procesul de admitere. Ea a subliniat că un student dintr-un mediu dezavantajat, fără părinți absolvenți de facultate, trebuie să muncească mult mai mult pentru a atinge același scor cu un student privilegiat, ai cărui părinți cunosc deja sistemul și îi pot ghida copilul încă din adolescență. Acești studenți dezavantajați, adesea, își asumă responsabilități familiale suplimentare, ceea ce le justifică o ponderare diferită în procesul de admitere.
Colecție de fotografii din România expusă la Universitatea Harvard. FOTO
De la studii politice la NATO: apărarea, o prioritate personală
După absolvirea Harvardului, Lavinia și-a orientat cariera spre apărare, o alegere influențată semnificativ de războiul din Ucraina. Pentru ea, securitatea națională este fundamentală pentru orice altă dezvoltare a României.
„Eu, de când a început războiul din Ucraina, am fost destul de pasionată de a lucra în apărare. Consider că apărarea este un domeniu fundamental pentru România. Și fără apărare nu putem să ne vedem de viață academic, financiar și din altă... nu avem cum. Dacă nu avem apărarea sigură, nu ne putem ocupa de alte lucruri. Și de asta este important pentru mine să lucrez la NATO.”
A aplicat online la mai multe stagii NATO, în Turcia, Belgia și Statele Unite, trecând prin toate etapele procesului de selecție. Primul său post a fost în Virginia, la Comandamentul Aliat pentru Transformare, unde a lucrat la dezvoltarea viitoarelor capabilități militare ale Alianței. Ulterior, s-a mutat la Bruxelles pentru a explora și latura politică a organizației. În paralel, este expertă în politici de apărare și securitate la Centrul AGORA pentru Democrație, un think tank românesc.
România, destinația finală
În ciuda succesului și experienței acumulate în străinătate, Lavinia Teodorescu nu consideră că plecarea ei este definitivă. Dimpotrivă, România rămâne destinația pe termen lung. A purtat discuții cu oficiali din Delegația României la NATO și din Ministerul Apărării Naționale, însă a identificat o problemă majoră pentru civilii care ar dori să se întoarcă și să lucreze în sistem: lipsa oportunităților de avansare profesională.
Deși momentan preferă să acumuleze experiență în afara țării, Lavinia este hotărâtă să revină în România dacă va găsi o poziție care să-i permită să aibă un impact real. Dorința ei este clară: să se întoarcă acasă și să contribuie la dezvoltarea țării sale.
Explorează subiectele:
