Dunărea, sub minimul istoric: O criză climatică recurentă, avertizată de strategii guvernamentale
Criza actuală de pe Dunăre, aproape fără precedent, este un indicator sumbru al impactului schimbărilor climatice, un fenomen care, conform specialiștilor, ar putea deveni unul recurent. Roxana Bojariu, coordonatoare a Grupului de cercetare privind variabilitatea și schimbarea climatică din Departamentul de climatologie al ANM, a subliniat că această diminuare a debitului, deși severă, fusese deja anticipată de strategiile naționale încă de acum doi ani, odată cu adoptarea Strategiei Naționale privind Adaptarea la Schimbările Climatice (SNASC) pentru perioada 2024-2030, cu o proiecție până în 2050.
Criza reducerii debitului Dunării ar putea deveni un fenomen recurent. FOTO: Apele Române
Bojariu a detaliat modul în care încălzirea globală poate accelera secarea fluviului:
Din păcate, diminuarea resursei de apă din zonele latitudinilor medii ale Europei, deci inclusiv în bazinul Dunării, în lunile de vară ar putea fi accelerată de încălzirea globală. În aceste condiții, secetele hidrologice ar putea afecta din ce în ce mai mult bazinul Dunării în verile din anii și deceniile următoare. Depinde și de cât reușim să reducem din emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din arderile de combustibili fosili. Dacă reușim să reducem consistent aceste emisii, atunci vom încetini creșterea temperaturii medii globale și frecvența, intensitatea și durata valurilor de căldură, a condițiilor de secetă și a celor ce favorizează incendiile de vegetație. Nu degeaba Uniunea Europeană este lider în acțiunea climatică: rata de încălzire a Europei este dublă față de media globală, cu toate consecințele ce decurg de aici frecvența, intensitatea și durata valurilor de căldură, a secetelor dar și intensitate crescută a precipitațiilor, ce nu încarcă însă eficient rezerva de apă din sol.
Roxana Bojariu
Cauza reală a secetei, contrazicând teoriile conspirației
În contextul crizei, au apărut numeroase teorii ale conspirației, sugerând că „băieții deștepți strâng apa în propriile lacuri” sau că „Ucraina a dragat prea mult pe Canalul Bîstroe”. Climatologul Bojariu a respins categoric aceste afirmații, precizând că nu au niciun fundament științific.
Afirmațiile respective nu au nicio bază științifică. Cauza reală a secetei hidrologice este legată de cupolele de căldură ce au impactat mare parte din Europa și au favorizat seceta. În cazul special al Dunării, efectele vin mai ales din condițiile de secetă extremă din bazinul superior și mijlociu al Dunării, alimentat mai ales din zona Alpilor de Est, Alpilor Dinarici și o parte a arcului carpatic.
Roxana Bojariu
Sfârșitul secării Dunării, imposibil de estimat
Conform cercetătoarei, este extrem de dificil să se estimeze în prezent cât timp va persista fenomenul de secare a Dunării. Deși există prognoze de precipitații pentru bazinul fluviului în zilele următoare, ele sunt considerate insuficiente pentru a rezolva situația critică.
Este dificil de prognozat. Sunt prognozate precipitații în bazinul Dunării în următoarele zile, în acest sfârșit de săptămână, de exemplu, dar este puțin probabil ca ele să rezolve situația de secetă extremă. În plus, ploi mai substanțiale, ce ar putea să cadă în bazinul superior și mijlociu al Dunării, vor avea nevoie de mai multe zile ca să poată ajungă la intrarea Dunării în România.
Roxana Bojariu
Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor a confirmat aceste temeri, actualizând prognozele pentru Dunăre. Debitul la intrarea în România, la Baziaș, a înregistrat o scădere continuă, atingând o valoare estimată de 1.350 de metri cubi pe secundă. Acest nivel este sub minimul istoric de 1.400 de metri cubi pe secundă, înregistrat în anul 1985. Situația este dramatică, având în vedere că media multianuală pentru luna august este de 3.900 de metri cubi pe secundă. De asemenea, la Porțile de Fier, debitele sunt în scădere, iar evoluția în aval depinde de condițiile hidrologice din amonte și de operațiunile de intervenție.
Avertismentele strategiei guvernamentale din 2024
Criza energetică actuală, manifestată prin oprirea Unității 1 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă din cauza debitului insuficient al Dunării, precum și valul de căldură persistent, confirmă avertismentele incluse în Strategia Națională de Adaptare la Schimbările Climatice, adoptată în 2024. Documentul sublinia că temperaturile ridicate și lipsa apei pot diminua eficiența centralelor energetice, pot afecta infrastructura critică și pot genera dezechilibre majore în sistemul energetic național. Aceste probleme sunt acum vizibile în toată amploarea lor: debitul Dunării a coborât sub minimul istoric din 1985, iar în anumite zone, fluviul a fost înlocuit de întinderi de nisip, inclusiv în proximitatea centralei de la Cernavodă.
Strategia, care pornește de la premisa că schimbările climatice vor influența direct funcționarea sistemului energetic, avertiza că infrastructura energetică necesită adaptare, deoarece fenomenele meteorologice extreme vor deveni tot mai frecvente. Pentru perioada de vară (iunie-august), modelele climatice globale și regionale analizate indică o reducere a cantităților medii lunare de precipitații atât în intervalul 2021-2030, cât și în perioada 2031-2050. Regiunile cele mai afectate sunt Dobrogea, Bărăganul și vestul țării, zone deja vulnerabile la secetă.
Un alt efect important anticipat de strategie este reducerea stratului de zăpadă, crucial pentru alimentarea râurilor în sezonul cald. Documentul indică faptul că "ansamblul de modele climatice regionale indică o continuare și amplificare generală a scăderii grosimii medii a stratului de zăpadă", iar această diminuare este "mai puternică în luna februarie". Consecințele asupra resurselor de apă sunt clare: debitele medii sezoniere vor crește iarna, dar vor scădea în celelalte anotimpuri, în special vara. Pe termen lung, debitele medii multianuale ar putea scădea cu până la 15% la nivel național și chiar cu până la 40% în unele bazine hidrografice din sudul României, exercitând o presiune considerabilă asupra alimentării cu apă și a producției de energie în perioadele de secetă.
Documentul stabilește o legătură explicită între aceste evoluții și sectorul energetic, precizând că "impactul schimbărilor climatice asupra resurselor de apă au efect important asupra sectoarelor cheie vulnerabile precum producerea de energie din surse hidro și nucleare". Strategia detaliază mecanismul:
Creșterea temperaturilor apei, schimbările în modelele de precipitații cu efecte precum scăderea debitelor și apariția secetei, precum și frecvența fenomenelor meteorologice extreme afectează resursa de apă necesară funcționării în condiții optime a acestor două sectoare ale sistemului energetic.
Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice
Această vulnerabilitate este confirmată de oprirea controlată a Unității 1 de la Cernavodă pe 28 iulie, din cauza debitului insuficient al Dunării pentru răcirea reactorului. Cele două unități ale centralei, cu o capacitate de 700 de megawați electrici fiecare, acoperă aproximativ 20% din totalul producției cu unități dispecerizabile din România. Situația este atât de critică încât autoritățile au declarat stare de alertă la nivel național pentru întreaga lună august.
Deși strategia identifică cu precizie riscurile care afectează astăzi România – seceta, reducerea debitelor râurilor, vulnerabilitatea centralelor hidro și nucleare, dependența de sursele regenerabile variabile și necesitatea dezvoltării stocării energiei – documentul rămâne, în mare parte, la nivelul unor direcții generale și obiective pe termen lung, fără un calendar clar de implementare, termene concrete sau investiții asumate pentru reducerea acestor vulnerabilități. Printre măsurile propuse se numără dezvoltarea sistemelor de stocare a energiei, stimularea instalării de baterii la consumatorii casnici și industriali, modernizarea rețelelor de transport și distribuție, dezvoltarea producției descentralizate și încurajarea eficienței energetice.
Explorează subiectele:
