Eșec la Cotroceni pe legea salarizării: România, la un pas de a pierde 770 milioane euro

Discuțiile de la Cotroceni, conduse de președintele Nicușor Dan, au reunit liderii principalelor partide politice – PSD, PNL, USR și UDMR – într-o tentativă de a debloca reforma salarizării bugetarilor. Aceste negocieri au fost precedate de o serie de întâlniri ale Administrației Prezidențiale cu federațiile sindicale din Educație, care și-au exprimat ferm dezacordul față de proiectul actual. **Sindicatele resping proiectul și cer recalculări** Liderii sindicali din învățământ au respins actuala formă a proiectului de lege, susținând că aceasta nu respectă promisiunile făcute în timpul grevei profesorilor din 2023. Simion Hăncescu, liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), a descris proiectul drept "o cacealma". Principalele nemulțumiri ale sindicaliștilor vizează modul de calcul al noilor grile de salarizare, acuzând o supraestimare a impactului bugetar al revendicărilor profesorilor. În acest context, sindicatele solicită refacerea calculelor în colaborare cu Banca Mondială, instituție care a participat încă din 2022 la evaluarea funcțiilor din sectorul public și la pregătirea reformei. De asemenea, profesorii acuză Ministerul Educației că ar fi transmis date incorecte privind normele didactice din universități, incluzând norme parțiale sau inexistente. **Pozițiile partidelor: De la miza financiară la costul social** Partidele politice au abordat negocierile cu perspective divergente. Partidul Social Democrat (PSD) a anunțat, înainte de întâlnirea de la Cotroceni, că nu poate susține proiectul în forma sa actuală. Social-democrații cer modificări ale grilelor pentru sectoarele Educație și Sănătate, avansând chiar varianta unei aplicări etapizate a noilor salarii pentru a distribui impactul bugetar pe mai mulți ani. Florin Manole, fost ministru al muncii, a solicitat salarii mai mari pentru profesorii debutanți și menținerea principalelor sporuri din sistemul medical. Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a cerut clarificări privind sursele de finanțare. Kelemen Hunor a avertizat că proiectul "nu are cum să iasă bine" dacă va ajunge în Parlament fără un acord politic solid și fără o definire clară a modului în care vor fi acoperite costurile noilor grile salariale. Pe de altă parte, Partidul Național Liberal (PNL) a pus accentul pe urgența financiară. Siegfried Mureșan a subliniat că miza imediată o reprezintă cele 770 de milioane de euro din PNRR, iar termenul de adoptare este extrem de scurt. "Mai avem mai puțin de trei săptămâni până la termenul-limită pentru adoptarea Legii salarizării, jalon în PNRR. Dacă nu îndeplinim jalonul până la 31 august, România va pierde 770 de milioane de euro", a explicat acesta. **O reformă amânată timp de patru ani, negociată în trei săptămâni** Politologul Sergiu Mișcoiu atrage atenția că impasul actual este rezultatul unui eșec mult mai vechi. Reforma salarizării bugetare a demarat încă din 2022, când funcțiile din administrația publică au fost evaluate cu sprijinul Băncii Mondiale. Consultările cu familiile ocupaționale au început în 2023, însă procesul a fost perturbat de greva din Educație. Discuțiile au fost reluate în 2024 și 2025, iar termenul final negociat cu Comisia Europeană pentru implementarea întregii reforme este 31 august 2026. Conform formei prezentate public de Guvern în luna mai, proiectul prevedea eliminarea a 87 dintre cele 151 de sporuri existente, integrarea unei părți dintre acestea în salariul de bază și introducerea unor mecanisme de recompensare a performanței. Guvernul asigura că veniturile existente vor fi protejate și că aproximativ 56% dintre angajații publici ar urma să beneficieze de creșteri. Analistul Sergiu Mișcoiu critică lipsa de acțiune în anii anteriori:

Acest act ar fi trebuit, în primul rând, să fie adoptat pe perioada lungă a celor 4 ani de până acum, în special în perioada 2022-2025. De multe ori, acest proiect putea fi supus consultării publice, putea fi discutat. Trebuiau identificate blocajele, se putea negocia, se puteau întreba negociatorii și așa mai departe. Se consumau toate aceste probleme într-o perioadă mai lungă și, până la urmă, se ajungea la o variantă mulțumitoare pentru o parte semnificativă dintre actori. Nu poți să-i mulțumești pe toți, dar totuși poți să te asiguri că o lege devine eficientă după adoptare, atunci când și actorii implicați în punerea ei în practică o pun efectiv în practică. Sergiu Mișcoiu

În loc de o dezbatere amplă, partidele au ajuns acum să negocieze nu doar conținutul legii, ci și costul politic al fiecărei modificări, într-un interval mult prea scurt pentru o analiză reală. **Riscul inechităților și jocul politic** O lege adoptată în grabă poate rezolva unele probleme, dar poate crea altele noi. Sergiu Mișcoiu avertizează că, fără o negociere socială serioasă, noua grilă ar putea genera o ierarhie salarială chiar mai dezechilibrată decât cea pe care încearcă să o corecteze.

Riscul acum este acela de a ajunge la un proiect care să facă, în același timp, greșeli din punct de vedere al rezultatelor pe care le atinge. Putem avea o ierarhie total bulversată în ceea ce privește salarizarea, putem avea inechități mai mari decât aveam anterior, după cum putem avea și o lege care să fie în sensul restabilirii unei ordini firești sociale și al unei puneri într-o schemă de valorizare apropiată de ceea ce contează într-o societate sănătoasă, sănătatea, educația și așa mai departe. Pentru a ajunge la aceasta, ar trebui să avem o negociere socială întinsă pe cel puțin șase luni, dacă nu nouă luni. Nu e cazul acum și este limpede că fiecare partid își joacă propria carte. Sergiu Mișcoiu

În opinia politologului, PNL și USR sunt dispuse să avanseze cu proiectul, acceptând amendamente minore, dar fără a renunța la structura de bază. PSD se află într-o poziție dificilă, deoarece orice susținere a unor măsuri percepute ca restrictive ar contraveni mesajului său social tradițional.

PNL și USR joacă cartea intransigenței, merg înainte cu proiectul de lege. Deși arată că pot să facă anumite amendamente, nucleul dur este acolo. Partidul Social Democrat consideră că, dacă cedează pe acest proiect, va ajunge cu totul în zona de vizor și cred că nu va mai apăra categorii sociale ample, făcând un joc pe care îl știm ca fiind specific Partidului Social Democrat, acela de a nu-și asuma responsabilitatea în momente-cheie. Sergiu Mișcoiu

De aceea, presiunea pierderii celor 770 de milioane de euro nu este suficientă pentru a forța rapid un acord. Implicarea președintelui în negocieri a fost justificată, crede Mișcoiu, însă intervenția de la Cotroceni survine după alte tentative de mediere eșuate, ceea ce a diminuat din greutatea politică a mesajului prezidențial.

De aceea, negocierile acestea au eșuat în prima fază. Faptul că președintele a încercat să facă aceste negocieri este un lucru bun. Faptul că aceste negocieri au venit în urma unor tentative eșuate, și nu în premieră, este un lucru care a afectat soarta lor. Credibilitatea mesajului prezidențial nu mai este cea care era. Sergiu Mișcoiu

**Dilema PSD și impactul pe termen lung** Presiunea asupra PSD vine și din partea sindicatelor. Social-democrații au susținut în mod tradițional un discurs centrat pe protecția drepturilor sociale, iar sindicatele le cer acum să demonstreze că nu renunță la această poziționare.

PSD a fost pus în vedere de către sindicate că va exista o reacție din partea acestora în măsura în care Partidul Social Democrat, cel care, istoric vorbind, apăra interesele colective apărate și de sindicate și se plasa într-o logică a drepturilor sociale, va susține o asemenea formulă. Sigur că nu a făcut întotdeauna față cu brio acestei misiuni pe care și-a asumat-o, dar măcar era apropiat de această zonă. Cedările în acest moment, din partea social-democraților, vor fi imediat taxate de sindicate, care înțeleg foarte bine că PSD-ul, în momentul critic, este concurat de aur, inclusiv în zona aceasta a mesajului social. Orice mișcare greșită ar împinge PSD-ul într-o zonă de dizolvare politică. Sergiu Mișcoiu

Pentru PSD, problema principală este cine va suporta costul politic al legii salarizării. Dacă partidul acceptă o variantă considerată nefavorabilă profesorilor sau angajaților din sănătate, sindicatele au un argument puternic împotriva sa. Dacă se opune, poate fi acuzat că pune în pericol jalonul PNRR și banii europeni. O altă miză a negocierilor o reprezintă evoluția efectivă a veniturilor bugetarilor, inclusiv în contextul alegerilor din 2028.

Nu cred că nimic rămâne fixat așa. Sunt lucruri dinamice și sunt amendate de-a lungul timpului. Suntem însă în fața unei situații în care partidele știu că își asumă totuși un anumit obiectiv în fața finanțatorilor și că, în acest mod, nu vor putea abdica chiar atât de ușor de la acesta. Pentru categoriile de populație trebuie spus că înghețarea salariilor în anumite tranșe și neindexarea acestora, așa cum se practică de fapt în consensul social european, adică indexarea cu rata inflației sau cu o rată care seamănă cu rata inflației, înseamnă, de fapt, scăderea puterii de cumpărare. Venituri mai mici înseamnă, în viața de zi cu zi, mai puțină putere de cumpărare. Sergiu Mișcoiu

Război total pe legea salarizării bugetarilor. Sindicatele amenință cu plângeri la Bruxelles și blocarea tranșelor din PNRR Florin Manole (PSD), declarații în cazul cutremurător al azilelor din Bihor: „Pot spune că oameni importanți din județ știau ceea ce se întâmpla acolo”

Explorează subiectele:

legea salarizării PNRR Sergiu Mișcoiu

Distribuie Distribuie Comentarii