Misterul celor doi Sfinți Dimitrie: de ce îi sărbătorim unul după altul în octombrie
Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir (st.) și Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului Foto: Colaj - Arhiepiscopia Romanului și Bacăului/ Ziarul Lumina
Deși sunt prăznuiți unul după altul în calendarul ortodox, cei doi sfinți nu trebuie confundați. În timp ce 26 octombrie este o sărbătoare cu cruce roșie dedicată unui martir din perioada Imperiului Roman, ziua de 27 octombrie îl onorează pe un sihastru cunoscut pentru viața sa retrasă și plină de rugăciune. Pentru români, ambele date reprezintă un prilej de apropiere, speranță și participare la Sfânta Liturghie, dar și momentul în care cei ce poartă numele de Dumitru, Dumitra, Dimitrie, Dumitrița sau alte derivate își serbează onomastica.
Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir: de la închisorile romane la statutul de protector al Tesalonicului
Sărbătorit pe 26 octombrie, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în a doua parte a secolului al III-lea și a pierit ca martir la începutul secolului al IV-lea, în timpul persecuțiilor anticreștine. Deși deținea o funcție de seamă în Imperiul Roman, el a refuzat să își ascundă credința, fapt ce a dus la încarcerarea sa din ordinul împăratului Maximian.
Tradiția bisericească menționează că, înainte de a fi ucis, Dimitrie l-a binecuvântat pe Nestor, un tânăr creștin care se pregătea să lupte împotriva temutului gladiator Lie. Episodul este detaliat în articolul „Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”:
„Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte și îi va spune: «Du-te și pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi». Prin rugăciunele Sfântului Dimitrie, Nestor reușește să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împaratul Maximian poruncește ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu sulițele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli” - Arhiepiscopia Romanului și Bacăului .
După moartea mucenicului, relatările din Viețile Sfinților vorbesc despre numeroase minuni. Slujitorul său loial, pe nume Lup, a luat inelul și haina stăpânului, îmbibate în sânge, iar prin atingerea lor mulți bolnavi din Tesalonic s-au vindecat, în timp ce oamenii chinuiți de duhuri necurate au fost eliberați. Un alt caz celebru este cel al lui Leontie, un demnitar din regiunea Iliricului. Răpus de o boală gravă, acesta s-a vindecat după ce s-a rugat în micul lăcaș ridicat peste mormântul sfântului. Drept mulțumire, Leontie a decis construirea unei biserici mai mari, iar în timpul săpăturilor au fost găsite moaștele sfântului, care izvorau un mir plăcut mirositor, folosit de mulțime pentru tămăduire.
De-a lungul timpului, Sfântul Dimitrie a devenit simbolul speranței și ocrotitorul Tesalonicului. Tradiția ortodoxă îi atribuie salvarea cetății de la o foamete devastatoare, după ce s-ar fi arătat în vis unor corăbieri ce transportau grâu, îndrumându-i spre oraș. De asemenea, este considerat un apărător în fața războaielor și un sprijin pentru cei căzuți în robie sau aflați în pericol. Într-un moment în care Tesalonicul era asediat, un credincios a avut o vedenie în care sfântul implora îndurare pentru localnici, iar la scurt timp invadatorii s-au retras.
Astăzi, moaștele sale se odihnesc chiar în Tesalonic, Grecia, într-o raclă de argint plasată sub un baldachin de marmură, în biserica ridicată pe locul martiriului său. Conform unei documentări AGERPRES, osemintele fuseseră duse în Occident, ajungând în Italia, la abația San Lorenzo in Campo. În urma unor demersuri speciale, capul sfântului a fost returnat la Tesalonic în 1978, urmat în 1980 de restul moaștelor, lăcașul redevenind un centru major de pelerinaj.
Focurile de Sâmedru și încheierea anului pastoral la români
În cultura tradițională din România, ziua de 26 octombrie poartă numele de Sâmedru și semnalează sosirea iernii, punând capăt sezonului agricol și pastoral. În satele de altădată, era momentul bilanțurilor: ciobanii și proprietarii de turme își încheiau socotelile, împărțeau oile și stabileau noile înțelegeri pentru anul viitor.
Totodată, oamenii urmăreau semnele naturii pentru a ghici cum va fi iarna, își pregăteau gospodăriile pentru frig și îi pomeneau pe cei decedați. Un obicei central, păstrat diferit de la o zonă la alta, era aprinderea focurilor de Sâmedru. Comunitățile se adunau în jurul flăcărilor, cărora li se atribuia un rol purificator, de protecție a casei și de atragere a sănătății și belșugului. Deși aceste practici s-au estompat în prezent, sărbătoarea rămâne un prilej de reuniune familială, rugăciune și păstrare a legăturilor cu cei dragi.
Sfântul Dimitrie cel Nou: povestea sihastrului devenit ocrotitorul Capitalei
Pe 27 octombrie, atenția credincioșilor se mută asupra Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, numit și Dimitrie Basarabov. Născut în satul bulgăresc Basarbovo (menționat în unele texte bisericești românești drept „Basarabov” sau „Basarabi”), lângă Ruse, el a ales o existență opusă celei a omonimului său din Tesalonic, dedicându-se postului, smereniei și pustniciei în preajma râului Lom.
Hagiografia sa reține un episod grăitor pentru blândețea și pocăința sa: după ce a strivit din neatenție un cuib de păsări, pustnicul a fost atât de marcat încât a umblat trei ani cu piciorul respectiv desculț, indiferent de vreme. Modul în care moaștele sale au fost descoperite în albia râului Lom, la secole după trecerea sa la cele veșnice, este relatat pe larg de sursele bisericești:
„Cunoscând dinainte ziua morții sale, s-a întins între două lespezi de piatră și și-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu. Au trecut ani mulți și lumea uitase de existența acestui pustnic, până într-o zi când – la trei veacuri după moartea Sfântului – o inundație a făcut ca apele râului să urce până la peșteră. Curentul a ridicat lespezile de piatră și a purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat. După alți 100 de ani, Sfântul îi apăru în vis unei fetițe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinților ei s-o ducă la malul râului, pentru a-și afla tămăduirea. De cum s-a aflat această vestire, o mare mulțime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoțit familia fetiței până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumină misterioasă și credeau că este o comoară. S-au pus pe săpat și, de îndată, au descoperit trupul sfântului, întreg și strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetița s-a vindecat pe loc” - basilica.ro .
Așezate inițial în biserica din satul natal, moaștele au atras rapid mulțimi de credincioși datorită minunilor săvârșite. Impresionat, domnitorul Țării Românești a trimis slujitori și preoți pentru a aduce trupul sfântului la București. Însă, conform basilica.ro, în apropiere de Ruse, lângă o fântână, boii care trăgeau carul s-au oprit și au refuzat să mai înainteze.
„Văzând această minune, cei trimiși s-au sfătuit și au hotărât să înjuge la car doi junci tineri neînvățați, ca să vadă încotro vrea Sfântul să meargă. Și așa s-a întors Sfântul la Basarabi în mijlocul satului și a rămas acolo. Trimișii domnitorului s-au întors la București și au povestit cele petrecute, după care domnitorul a trimis alți oameni și puse să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat” - basilica.ro.
Moaștele aveau să ajungă totuși în Capitală în anul 1774, pe fondul războiului ruso-turc. Potrivit datelor istorice preluate de Primăria Capitalei și de instituțiile bisericești, generalul rus Petru Salnikov (menționat și ca Saltikov) a preluat racla cu intenția de a o duce în Rusia, ferind-o astfel de o posibilă profanare din partea trupelor otomane. Ajuns însă în București, planurile s-au schimbat, după cum notează basilica.ro: „un creștin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, i-a cerut acestuia să lase românilor moaștele Sfântului, spre mângâiere, după toate durerile pricinuite de război. Generalul Saltikov a fost de acord. Trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost așezat în biserica cea mare a Mitropoliei de la București”.
Programul pelerinajului de pe Dealul Patriarhiei în 2026
De mai bine de două secole, Catedrala Patriarhală din București adăpostește racla Sfântului Dimitrie cel Nou, locul devenind epicentrul unuia dintre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din țară. An de an, oameni din România și din străinătate urcă Dealul Patriarhiei pentru a căuta liniște, a se ruga pentru sănătate și a-i cere ajutorul sfântului considerat un model de răbdare.
Conform anunțului oficial făcut de Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor, evenimentele liturgice dedicate hramului din anul 2026 sunt organizate în intervalul 18–28 octombrie. Pentru ultimele trei zile ale sărbătorii, calendarul slujbelor este următorul:
Luni, 26 octombrie 2026:
• 09:30 – 12:00 – Sfânta Liturghie, oficiată la Altarul de Vară.
• 12:00 – 13:00 – Proclamarea Sărbătorii Soborului Sfinților Martiri Militari.
• 17:00 – 21:00 – Slujba Privegherii dedicată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, la Altarul de Vară.
Marți, 27 octombrie 2026:
• 09:30 – 12:30 – Sfânta Liturghie arhierească, oficiată la Altarul de Vară de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de ierarhii Sfântului Sinod și un sobor de preoți și diaconi.
• 17:00 – 21:30 – Slujba Privegherii în cinstea Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Țării Românești, și a Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, la Altarul de Vară.
Miercuri, 28 octombrie 2026:
• 09:30 – 12:30 – Sfânta Liturghie, săvârșită în interiorul Catedralei Patriarhale.
• 16:00 – 18:30 – Slujba Vecerniei și Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în Catedrala Patriarhală.
Reprezentanții Patriarhiei precizează că Sfintele Moaște vor fi readuse în Catedrala Patriarhală abia după ce ultimul pelerin prezent va reuși să se închine.
Explorează subiectele:
