La sfârșitul spectacolului „Cursa cu șoareci“, care s-a jucat la 14 ianuarie pe scena Teatrului Național I. L. Caragiale din București, toți spectatorii au recitat versurile poeziei „Luceafărul“ a lui Mihai Eminescu.

Actorul Gavril Pătru a cerut publicului să recite împreună cu actorii primele versuri din poezia „Luceafărul“ a lui Mihai Eminescu, întrucât a doua zi, la 15 ianuarie, se împlineau 173 de ani de la nașterea poetului-nepereche.

Actorul a recitat primul vers, iar cei din sală au continuat „A fost odată ca-n poveşti/ A fost ca niciodată,/ Din rude mari împărăteşti/ O prea frumoasă fată“.

„Luceafărul” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu, începută încă din 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății studențești România Jună din Viena.

Spectacolul „Cursa de șoareci“ s-a jucat inițial la Londra, în 1952. În România, spectacolul poartă semnătura lui Erwin Șimșensohn, directorul Teatrului de Stat din Constanța.

Într-un conac al Angliei rurale, în plină furtună de zăpadă, mai mulți călători excentrici rămân înzăpeziți, rupți de civilizație și de lumea din jur. Însă ce pare la început doar o situație neplăcută, la îndemâna protecției consumatorilor, se transformă rapid într-o cursă a suspiciunilor, temerilor și adevărurilor tăinuite. Și-asta pentru că la radio, printre știrile despre starea drumurilor și puțin jazz, se strecoară un anunț neliniștitor. O crimă s-a petrecut în Londra, iar suspectul, ale cărui semnalmente se potrivesc oricui, chiar și neobișnuiților vizitatori, este în libertate. Printr-un ultim apel înainte de căderea liniilor telefonice, poliția anunță că va trimite un agent la pensiunea izolată. Oare vinovatul se află chiar printre oaspeți? Fiecare personaj devine suspect, iar fiecare răsturnare de situație – o lovitură de teatru, în această nouă punere în scenă a uneia dintre cele mai faimoase piese de teatru din lume.