Motivul surprinzător pentru care o profesoară refuză să mai revină în școli
ChatGPT, noua provocare pentru profesori Foto: Shuterstock
Deși recunoaște că a iubit munca la catedră și că îi lipsește atmosfera din clasă, Daniela Oliveira exclude categoric o revenire în sistemul clasic de învățământ. Într-o postare publicată pe Facebook, cadrul didactic a explicat că adevăratul motiv care o ține la distanță de școală este dependența elevilor de instrumente precum ChatGPT. Cu ajutorul acestora, copiii își rezolvă eseurile, temele și chiar testele, ocolind complet procesul real de învățare.
Cum transformă ChatGPT profesorii în „polițiști”
Profesoara consideră că ar avea resursele necesare pentru a gestiona provocările tradiționale ale meseriei, fie că este vorba despre comportamentul dificil al unor adolescenți, reconectarea lor cu școala sau relația tensionată cu părinții. Însă realitatea actuală din învățământ a devenit mult mai complicată din cauza tehnologiei, care subminează eforturile dascălilor.
„Dar știți ce mă sperie? AI-ul. Asta mă sperie cel mai tare. Mă imaginez predând condiționalul și dându-le o temă să repete modelele acasă, prin niște exerciții care mi se par utile ca să memoreze structurile. Apoi ei merg acasă, pun exercițiile în chat și AI-ul le rezolvă. Toată clasa vine cu tema făcută. Eu verific tema, toți o au perfectă. Îi ascult oral pe unul sau doi și nu știu. Mă prind că e făcută cu AI-ul” - Daniela Oliveira
În fața unei astfel de situații, cadrul didactic spune că ar încerca să le explice copiilor că își fac singuri un deserviciu atunci când evită efortul intelectual. Cu toate acestea, este convinsă că explicațiile sale ar fi ignorate la prima evaluare: „Ei ar da din cap că da, au înțeles, iar când vine testul, unul pune subiectele în chat, le rezolvă și copiază iar toată clasa”.
Mai mult, nici măcar supravegherea strictă în timpul orelor nu mai reprezintă o garanție a corectitudinii. „Oricât de atentă aș fi, tot vor copia la test. Ei știu cum, iar eu nu sunt antrenată să fiu polițistă. Mă voi plimba oricum prin clasă încolo și-ncoace, dar tot vor reuși”, punctează aceasta. Situația se repetă identic și în cazul eseurilor argumentative, unde elevii nu își mai exersează gândirea critică, ci generează textul cerut în doar un minut: „Apoi le voi da, în altă zi, să facă un eseu argumentativ pe cine știe ce temă. Ei vor merge acasă, îl vor pune în chat și vor avea eseul într-un minut. Și de aici... eu... nu mai știu”.
Această vânătoare continuă de fraude riscă să distrugă exact farmecul predării și relația deschisă dintre dascăl și elevi, înlocuind metodele interactive cu o suspiciune permanentă. „Îmi imaginez orele în care eu, profesoara faină, plină de umor, care cântă cu toată clasa «Dreamer» de Ozzy Osbourne ca să învățăm ceva și «Wish You Were Here» de Pink Floyd ca să învățăm unreal past, m-aș transforma într-o polițistă tristă, care vânează AI-ul”, adaugă Daniela Oliveira.
Revolta elevilor care încă învață pe bune
Fenomenul nu este doar o ipoteză, ci o realitate confirmată chiar de copiii cu care profesoara lucrează în prezent în mediul online. Aceștia îi relatează frecvent cum colegii lor de gimnaziu sau de liceu folosesc inteligența artificială pentru a trișa la diverse materii. „Uneori, elevii mei de acum îmi mai spun câte ceva din școala de azi. Elevi de clasa a VI-a, a VII-a, de toate vârstele: Ha, ha, azi am avut test la biologie, am pus testul în chat și l-am făcut. Sau la fizică, la chimie, mai știu eu la ce...”, povestește cadrul didactic.
Această practică generează o profundă frustrare în rândul elevilor conștiincioși, care depun efort pentru a învăța, dar primesc aceleași note ca cei care apelează la scurtături tehnologice.
„Unii elevi care chiar învață sunt revoltați și dezamăgiți. Îmi spun: «Eu învăț, iar ăla vine cu tema făcută cu chatul și ia aceeași notă.» Îi înțeleg. E foarte frustrant. La examene se face diferența, știu, dar atunci profesorii vor fi iar vinovați, știu...” - Daniela Oliveira
Privind spre viitor, profesoara se declară extrem de pesimistă cu privire la calitatea educației și la bagajul de cunoștințe cu care noile generații vor părăsi băncile școlii.
„Eu chiar nu pricep cum de mai există vreun dram de speranță în ce privește educația. Ce masă imensă de copii neștiutori vor ieși din școlile lumii... Nu vreau să-mi imaginez. Unii vor învăța mereu și își vor urma drumul drept în viață, dar alții vor fi victimele vesele ale AI-ului: fentatori ai sistemului pe parcursul școlii, ale căror goluri imense vor ieși la suprafață tocmai când vor avea cea mai mare nevoie să nu le aibă” - Daniela Oliveira
Amenințarea cu pușca de vânătoare, mai ușor de gestionat decât tehnologia
Retragerea Danielei Oliveira din învățământul clasic este cu atât mai surprinzătoare cu cât, de-a lungul carierei sale la catedră, a demonstrat că poate gestiona situații-limită. Ea își amintește că a avut doar două episoade cu elevi agresivi, dintre care unul extrem de grav, cărora le-a făcut însă față cu succes.
„N-am avut decât de două ori în viață probleme cu elevi agresivi. În al treilea an de predare, am avut un elev care m-a amenințat că vine cu pușca de vânătoare la școală și mă împușcă dacă îl las corigent. Iată că sunt vie și l-am lăsat corigent, pentru că merita. Al doilea îmi strica mereu orele. Vorbea peste mine, era deranjant. Era un copil foarte inteligent, care avea nevoie de atenție. I-am făcut față și, culmea, la vreo zece ani după terminarea liceului, mi-a scris, și-a cerut scuze și mi-a spus multe lucruri frumoase” - Daniela Oliveira
Dincolo de aceste incidente izolate, experiența ei la clasă a fost una pozitivă, marcată de activități extrașcolare și de legături strânse cu elevii, unii dintre ei vizitând-o ulterior chiar și în Portugalia. „În rest, a fost, în mare, o perioadă foarte frumoasă să lucrez cu copiii la clasă. Am făcut enorm de multe lucruri cu ei și în afara școlii și am stabilit relații pe viață cu mulți. Unii chiar m-au vizitat în Portugalia”, a completat ea.
Astăzi însă, povara adusă de inteligența artificială pare imposibil de dus pentru un singur dascăl, motiv pentru care decizia ei de a nu mai reveni în școală este definitivă: „De asta n-aș mai intra în învățământ, deși mi-e dor de clasă. Simt că devine deja prea mult pentru un singur om, pentru un profesor. Aș scăpa, poate, de cuțitul elevului. Poate nu mi-aș lua șuturi în fund. Dar de drăgălașul AI... nu garantez”.
Explorează subiectele:
