Nemulțumire generalizată: Jumătate dintre români ar pleca, educația și democrația sub semnul întrebării
Aproape jumătate dintre români consideră că educația publică s-a deteriorat Foto: arhivă
Studiul, efectuat de Centrul de Formare APSAP pe un eșantion de 3.591 de respondenți, a scos la iveală o serie de percepții negative asupra direcției în care se îndreaptă România.
Dorința de emigrare, în creștere, pe fondul declinului democratic
O constatare șocantă a cercetării este că 50% dintre românii chestionați ar alege să plece din țară, fie definitiv, fie temporar, dacă ar avea această posibilitate. Procentul este chiar mai mare în rândul tinerilor cu vârste între 18 și 25 de ani, unde ajunge la 57,1%. Doar 3% dintre respondenți declară că nu ar pleca, fiind complet mulțumiți de viața din România.
Această dorință de emigrare este dublată de o percepție generală de declin democratic. Peste jumătate dintre participanți (51,4%) consideră că democrația este într-un declin vizibil, se îndreaptă spre autoritarism sau este deja doar aparentă. Alți 39,9% admit că sistemul funcționează, însă se confruntă cu probleme semnificative. Doar 8,7% apreciază că democrația funcționează bine și respectă pe deplin principiile democratice.
Lipsa de implicare civică amplifică această percepție: 54,5% dintre români participă rar sau niciodată la proteste, petiții sau dezbateri publice, în timp ce 32,9% o fac ocazional și doar 12,6% se implică destul de des sau foarte des.
Bogdan-Costin Fârșirotu, președintele Fundației Centrul de Formare APSAP, avertizează că „Democrația nu se repară prin neîncredere privată și comentarii între prieteni. Dacă vedem declinul, dar participăm rar, lăsăm instituțiile fără presiunea sănătoasă care le obligă să se corecteze”.
Radiografia sistemului de educație publică: Neactualizat și irelevant
Aproape jumătate dintre respondenți (46,7%) consideră că educația publică s-a deteriorat, ușor sau semnificativ, în ultimii patru ani. Doar 26,8% văd o îmbunătățire, iar 26,5% susțin că situația a rămas neschimbată.
Percepția diferă în funcție de vârstă: în grupa 18-25 de ani, 32,1% observă o deteriorare, în timp ce 31,8% constată o îmbunătățire și 36,2% nu văd schimbări. Însă, la persoanele cu vârste între 50 și 55 de ani, proporția celor care percep o deteriorare a educației atinge 54,5%.
Cea mai mare problemă indicată de 36,5% dintre respondenți este lipsa unei programe actualizate și relevante pentru piața muncii. Urmează nevoia unor reforme clare (12,9%) și pregătirea profesorilor (12,8%). Aceste date sunt coroborate cu statistici Eurostat care arată că, în 2025, România a avut cea mai mare rată din Uniunea Europeană a părăsirii timpurii a educației și formării (15,5%), comparativ cu o medie europeană de 9,1%.
„Educația nu se prăbușește într-o zi. Se uzează lent, prin programe rămase în urmă, profesori lăsați singuri și absolvenți care descoperă că diploma nu ține loc de competență. Când relevanța dispare, piața muncii trimite nota de plată”, explică Bogdan-Costin Fârșirotu.
Deficiențe în formarea profesională continuă și angajare
Studiul semnalează și probleme în privința formării profesionale continue. Codul Muncii impune angajatorilor să asigure participarea salariaților la programe de formare profesională cel puțin o dată la doi ani (pentru companiile cu peste 21 de angajați) sau la trei ani (pentru cele cu sub 21 de salariați). De asemenea, angajatorii cu mai mult de 20 de salariați au obligația de a întocmi anual planuri de formare profesională. Cu toate acestea, Codul Muncii nu prevede o amendă distinctă pentru nerespectarea acestei obligații, iar salariatul trebuie să solicite individual concediul plătit de până la 10 zile lucrătoare pentru formare profesională.
În România, controlul găsește repede hârtia lipsă sau informația neafișată: dacă nu afișezi CUI-ul societății la loc vizibil, vine controlul și te amendează. Dar dacă de zece ani nu ai trimis niciun angajat la nicio formă de pregătire profesională, nu vine nimeni să te întrebe nimic. Competența nu are chitanță la vedere, dar lipsa ei se vede în fiecare serviciu prost. Bogdan-Costin Fârșirotu
Președintele Fundației Centrul de Formare APSAP subliniază că această problemă se reflectă și în modul de ocupare a unor funcții în mediul privat.
Doar în România poți angaja o persoană pe orice funcție, fiind ținut doar de condiția de studii și, eventual, de o dispoziție legală conexă sau de un aviz din partea unei instituții, nicidecum de o obligație directă de pregătire. Un exemplu concret: în mediul privat, un absolvent de conservator poate fi angajat ca referent resurse umane sau contabil fără măcar o zi de pregătire de specialitate și fără ca vreun articol de lege să oblige angajatorul să-l formeze printr-un curs de formare specializată. Bogdan-Costin Fârșirotu
Vulnerabilități cibernetice și percepția digitalizării
58% dintre respondenți consideră instituțiile publice ca fiind nepregătite pentru atacuri cibernetice, în timp ce 30,2% le văd moderat pregătite. Doar 1,8% le consideră foarte bine pregătite, iar 9,9% nu știu să răspundă.
Această percepție este susținută și de date colectate înainte de 15 iulie 2026, când 57,9% din 3.434 de răspunsuri indicau deja lipsa de pregătire a instituțiilor. Un incident concret a avut loc pe 14 iulie 2026, când un atac ransomware a paralizat sistemele Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Investigația a fost preluată de Directoratul Național de Securitate Cibernetică. Activitatea de carte funciară a fost afectată aproape o lună, iar la repornirea etapizată a sistemului e-Terra, pe 11 și 12 august, așteptau procesarea aproximativ 94.000 de cereri.
Interesant este că 49,7% dintre participanții care lucrează în sectorul public consideră propriile instituții nepregătite pentru astfel de atacuri. Mai mult, 85,5% dintre cei care percep vulnerabilitatea cibernetică a statului cred că digitalizarea acestuia a fost orientată preponderent către colectarea taxelor.
„Securitatea cibernetică nu este un proiect IT și nu se rezolvă cu o achiziție. Este continuitatea serviciului public. Serverul fără proceduri testate și fără oameni instruiți rămâne doar o cutie scumpă”, adaugă Fârșirotu.
România și Uniunea Europeană: Sprijin larg, incertitudine geopolitică
Pe fondul acestor provocări interne, apartenența la Uniunea Europeană rămâne un punct de stabilitate pentru majoritatea românilor. Un procent covârșitor de 81,1% dintre participanții la studiu susțin menținerea României în Uniunea Europeană, în timp ce doar 4,8% ar opta pentru ieșirea din blocul comunitar. 14,1% nu știu sau nu au răspuns.
Totuși, în ceea ce privește capacitatea României de a gestiona un conflict militar în regiune, 57,3% dintre respondenți consideră țara destul de nepregătită sau complet nepregătită. Mai mult, 39,1% dintre români declară că nu știu dacă poziția geopolitică actuală a României este una corectă.
Un paradox al statului român
Studiul detaliază o serie de probleme sistemice, de la educația cu o programă învechită și lipsa de aplicare a obligațiilor de formare profesională, la vulnerabilități cibernetice și un declin perceput al democrației, toate culminând cu o participare civică redusă. Aceste aspecte conturează o imagine a unui stat în care serviciile publice sunt sub așteptări, iar încrederea cetățenilor este în scădere.
„Paradoxul României este simplu și dureros: plătim din ce în ce mai mult pentru a ne cumpăra separat ceea ce ar trebui să primim funcțional. Dacă statul nu schimbă acest raport, va continua să colecteze contribuții și să piardă încredere”, concluzionează Bogdan Fârșirotu, președintele Fundației Centrul de Formare APSAP.
Explorează subiectele:
