Obiceiuri la romii căldărari sau spoitori: căsătoria la 10 ani, invocarea ploii, lăutari la capul mortului
Reprezentanții Muzeului Dimitrie Gusti, care derulează un proiect de promovare a patrimoniului cultural imaterial al minorității rome, ne povestesc despre tradițiile romilor.
Reprezentarea Păpărugii
Căsătoria, din copilărie
Căsătoria la căldărari, în a doua jumătate a secolului trecut, avea loc la vârste de căsătorie, respectiv fetele se măritau la 10-12 ani. Avea loc înțelegerea între părinți, urma logodna și se pregătea nunta. În vremea practicării nomadismului, nunțile se desfășurau pe islazul unei comune.
Pe locul ales se ridicau corturile și avea loc petrecerea care ținea câteva zile. Aceste nunți erau o atracție pentru români, mai ales datorită muzicii. Dacă fetele purtau părul împletit în trei cozi, femeile aveau părul împletit doar în două cozi și purtau basma.
În prezent, se mențin căsătoriile de la vârste fragede, dar vârsta medie a crescut cu câțiva ani datorită campaniilor de informare și conștientizare a efectelor negative ale căsătoriilor la vârste mici, derulate de mediatori sanitari și reprezentanți ai romilor.
Păpăruga, invocarea ploii
Păpăruga este un ritual de invocare a ploii la căldărari. Se obișnuia ca fetele necăsătorite să își pună frunze de păpărugă în jurul brâului și să cânte: „Păpărudă rudă / Vino de ne udă / Cu găleata plină“.
Bairamul
Bairamul era considerată cea mai importantă sărbătoare a spoitorilor. Ea se ținea la o săptămână după Paști și consta în sacrificarea mieilor pentru sănătate, urmată de o masă rituală, la care sunt invitați rude, vecini, chiar și trecători.
În general, se taie mai mulți miei, în funcție și de posibilitățile materiale. Nu se organizează masa în fiecare curte, ci pe grupuri. Spoitorii țin și Paștile ortodox. Ei merg la biserică în noaptea de Înviere, unde dau un miel de pomană.
Lăutari la capul mortului
Există obiceiul, ca și la români, la moartea spoitorilor, să se aducă lăutari. Acest lucru se întâmplă în majoritatea cazurilor, existând excepții când familia nu dorește ca jalea să fie foarte mare, întrucât se consideră că muzica de la înmormântare sporește durerea rudelor pentru pierderea tânărului decedat.
Un specific este acela că groapa nu este săpată niciodată de către rude. Mai mult, potrivit unor interlocutori, groparii sunt întotdeauna români care sunt plătiți, situație valabilă mai ales în ultimii 20-30 de ani. De altfel, și pentru prepararea mâncărurilor pentru masa de pomană sunt angajate femei românce.
Proiectul predefinit ROM(a)NOR Interferences este implementat de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” cu sprijinul financiar al Granturilor SEE 2014 - 2021 prin Programul RO-Cultura.
Deși romii sunt o minoritate istorică în România, distanța socială dintre ei și români continuă să se mențină, stereotipurile și prejudecățile rămânând principalii vectori care îi descriu în mentalul populației majoritare. Pornind de la aceste considerente, ne propunem revitalizarea moștenirii lor culturale“, spun r eprezentanții Muzeului Dimitrie Gusti.
Prima dovadă a prezenței romilor în țara noastră datează din anul 1385.
Sursa: adevarul.ro
