Polarizarea politică divizează familiile: Drama unui fiu cu mama „postac AUR”
Un tânăr a descoperit recent că mama sa, venită din străinătate pentru a-l vizita, se implicase activ într-un grup de WhatsApp al partidului AUR, unde primea instrucțiuni de distribuire a conținutului pe rețelele sociale. Această situație, relatată pe Reddit și devenită rapid virală, ilustrează o realitate tot mai prezentă în societatea românească: modul în care diferențele politice erodează relațiile personale, transformând discuțiile în conflicte și polarizând familiile. Sociologul Antonio Amuza analizează motivele pentru care opiniile politice au ajuns să fragmenteze legături strânse, subliniind că fenomenul este mult mai extins decât pare.
Dezbaterea dintre Nicușor Dan și George Simion. FOTO: AFP
Povestea unui fiu și a unei mame captive în mrejele politice
Situația tensionată a ieșit la iveală în timpul unei călătorii cu mașina. Tânărul știa că mama sa, în trecut, menționase ocazional partidul AUR și îl apărase de critici. Însă, el nu bănuia că femeia devenise parte dintr-un grup de WhatsApp dedicat simpatizanților AUR, unde aceștia primeau directive clare despre conținutul de distribuit și mesajele de promovat pe rețelele sociale. Pentru implicarea lor, membrii erau recompensați cu diplome și insigne ale partidului. Discuția din mașină a degenerat rapid. Încercările tânărului de a-i aminti mamei sale despre declarațiile controversate ale lui Călin Georgescu, inclusiv teoriile despre Zamolxe și Munții Carpați, au rămas fără ecou. Paradoxal, cu doar câteva luni înainte, înaintea turului doi al alegerilor prezidențiale, mama sa fusese de acord cu fiul că o variantă pro-rusă nu ar trebui să ajungă la putere. Mai mult, îl sunase să-l felicite după victoria lui Nicușor Dan. Tânărul a descris experiența sa detaliat:
„Am venit câteva zile în concediu pe acasă. Am plănuit concediul în așa fel încât să vină și mama din străinătate ca să ne putem vedea. Eu știam deja că mai menționase de AUR în trecut, era ceva cum că lumea îl critica degeaba pe Simion că avea cămașa șifonată la un eveniment, dar n-am băgat de seamă. În mașină îmi arăta că e în ceva grup de WhatsApp cu alți membri AUR. Din ce am văzut în grabă, își instruiau membrii, care erau pe echipe, ce să reposteze pe rețelele de socializare. Parcă am început să amețesc. O întreb după câteva minute de liniște ce primește pentru prostiile astea. Îmi zice că diplome și insigne AUR. După care începe să povestească că Georgescu chiar spune unele lucruri interesante. I-am menționat cum aberează că noi îl avem pe Zamolxe în Munții Carpați și a început să râdă. Ca și context, înainte de turul 2 la prezidențiale i-am explicat cât de rău ar putea arăta viitorul dacă ar fi ieșit unul din ăștia doi președinte, și ea mi-a dat dreptate, că e bine să nu iasă rușul. După ce a câștigat Nicușor m-a sunat să mă felicite (pe atunci eram îmbătat cu speranțe).”
— Tânărul care a povestit întâmplarea pe Reddit
Acum, tânărul se confruntă cu dificultatea de a comunica cu mama sa și se întreabă câți alți români se află într-o situație similară.
Societatea românească, tot mai polarizată
Sociologul Antonio Amuza consideră că fenomenul conflictelor generate de diferențele politice este adânc înrădăcinat în societatea românească. Românii s-au obișnuit să se fragmenteze în tabere, iar divergențele de opinie sunt adesea interpretate ca atacuri personale.
„Nu cred că a trecut mai mult de un an de la momentul în care românii, în ansamblu, s-au certat cu privire la Gheboasă. Deci nu ne mai certăm cu fotbalul, dar ne certăm în continuare pe diverse subiecte frivole. Ne împărțim în tabere și cred că asta e o dominantă a societății în ansamblu, faptul că diverse subiecte polarizează atât de tare societatea. Nu cred că e greu de observat pentru nimeni faptul că societatea noastră, în ansamblu, suferă după o oarecare lipsă de coeziune. Genul acesta de exercițiu critic, al dezbaterii, este tot mai firav în activitatea noastră de zi cu zi, pentru că nu suntem expuși la alte idei decât la cele cu care rezonăm.”
— Antonio Amuza, sociolog
Amuza subliniază că acest lucru înseamnă o lipsă de exercițiu în a asculta perspective contradictorii fără a percepe acest lucru ca o agresiune.
„Dacă mă contrazici, înseamnă că ești împotriva mea”
Problema se manifestă chiar și în rândul tinerilor, explică sociologul. El a relatat un episod în care un invitat la facultate a fost respins de un student doar pentru că îi criticase ideile.
„Le-am adus la un moment dat un director de creație foarte exotic, un rocker, un tip inteligent, care a început să le povestească despre lucrurile care funcționează în publicitatea românească și le-a zis: «Haide să discutăm critic despre subiectul ăsta». La pauză a venit un student să îmi spună: «Nu-l mai aduceți, că a zis că ne critică». Nu avem o experiență anterioară, nu suntem antrenați în a dezbate lucrurile și a discuta critic diverse idei. Suntem obișnuiți, iar platformele întrețin asta, cu validări continue. Ne batem pe umăr reciproc să fim toți încolonați în spatele aceleiași idei, iar dacă nu facem asta, suntem împotriva trendurilor.”
— Antonio Amuza, sociolog
Fenomenul este amplificat în mediul online, unde similaritatea de opinie creează sentimentul de apartenență, iar divergențele duc adesea la respingerea persoanei, nu a argumentului.
Cum ajunge politica să divizeze familiile
O cercetare realizată de Antonio Amuza printre studenții săi a relevat că multe conflicte dintre părinți și copii au izbucnit în perioada anulării alegerilor prezidențiale. Atunci, tinerii și părinții s-au trezit adesea pe poziții opuse în dispute politice intens personalizate. Sociologul face o paralelă cu teoria lui George Gerbner, care susține că expunerea repetată la aceleași mesaje media poate altera percepția individuală a realității.
„Foarte multe dintre narativele construite acolo sunt elaborate de așa natură încât întrețin această luptă între tabere, în care unii sunt portretizați ca extremiști, alții ca salvatori, indiferent care ar fi ideologia sau facțiunea politică a unora sau a celorlalți. Dacă mergem pe teoria lui Gerbner, media reușește cumva să întrețină o falie deja ruptă la nivel social, între noi și cei apropiați nouă. E greu de spus de unde pornește această ruptură, mai degrabă presa o întreține.”
— Antonio Amuza, sociolog
Legitimitatea afectivă: De ce comunicatele oficiale nu mai conving
Antonio Amuza introduce conceptul de „legitimitate afectivă”, explicând că în societatea actuală, oamenii nu mai acceptă automat informațiile venite din partea instituțiilor de stat. Ceea ce contează cel mai mult este credibilitatea și încrederea în persoana sau sursa care transmite informația.
„Pretenția că oamenii ascultă mesajele respective, le înțeleg și se încolonează în spatele acestui adevăr legitim instituțional este clar că ajunge să fie foarte falsă. Legitimitatea se câștigă afectiv, cu alte cuvinte contează mai mult ce se întâmplă atât în presă, cât și în social media. Suntem în camerele astea de ecou, care întrețin o oarecare ruptură socială între unii și ceilalți. Oamenii cresc în structuri de bule, fiecare cu feed-ul lui, cu preferințele lui, și practic cu opinia alimentată de același tip de conținut.”
— Antonio Amuza, sociolog
Astfel, întrebarea centrală nu mai este „ce spune statul?”, ci „cine îmi spune mie adevărul?”. Amuza exemplifică acest lucru prin apelul premierului la economisirea energiei și cazul recent al unei ambulanțe, ambele situații în care mesajele oficiale au fost întâmpinate cu suspiciune de o parte a publicului. „Vedem povestea cu ambulanța de zilele trecute. Și acolo ni se spune: Informați-vă din surse sigure și vă spunem noi cum stau lucrurile. Lucrurile nu stau așa, pentru că legitimitatea asta se construiește mai degrabă emoțional. Cine este cel care îmi furnizează adevărul meu apropo de platformă? Aici este întrebarea”, a adăugat sociologul.
Conflictul nu este doar intergenerațional
Deși povestea de pe Reddit ar putea fi interpretată simplist ca un conflict între generații – părinți care votează diferit de copii –, Antonio Amuza avertizează că realitatea este mult mai nuanțată.
„Când vine vorba despre susținerea politică a ideologiilor și toate dezbaterile în logica acestei crize politice care există în România, pretenția că lucrurile sunt explicate exclusiv din cauze demografice cred că este prea mare. Avem oameni de toate vârstele care spun că votează AUR, avem oameni de toate vârstele care îl vor pe Georgescu președinte înapoi în cursa electorală. Mie mi-e greu să spun, ca sociolog, uitându-mă pe datele astea, că există un pol suveranist, extremist, în societatea noastră, care arată într-un anumit fel.”
— Antonio Amuza, sociolog
Așadar, ruptura poate surveni între persoane de aceeași vârstă, între soți, între frați sau între prieteni. Diferența politică devine problematică atunci când începe să definească valoarea personală a celuilalt.
Rolul statului în radicalizarea societății
Pentru Amuza, o parte a problemei actuale provine și din modul în care instituțiile au gestionat crizele recente. Atunci când statul se poziționează ca deținător al adevărului absolut, așteptând ca cetățenii să-l accepte necondiționat, riscă să provoace o reacție adversă într-o societate unde încrederea în instituții este deja scăzută.
„Eu cred că tipul ăsta de radicalizare a societății se întâmplă și în urma unor greșeli ale statului. Multe dintre ele vin din pretenția că statul deține adevărul. E o logică orwelliană, pentru că se vorbește despre ce e fake news, ce sunt date reale, și că ar trebui, în felul ăsta, noi toți să luăm lumină dinspre stat. Exact asta este ceea ce deranjează o societate deja profund suspicioasă în legătură cu orice vine din partea instituțiilor. Când ne uităm pe barometrele sociale, 90% dintre români nu au încredere în politicieni. Automat că se creează acest paradox.”
— Antonio Amuza, sociolog
Explorează subiectele:
