În cartea „Nadia și Securitatea“ (apărută la Editura Epica Fiction & History, în 2021, recent lansată și la Londra), istoricul Stejărel Olaru relatează un episod mai puțin cunoscut din viața Zânei de la Montreal: tentativa de răpire a campioanei, pusă la cale la Constanța.

Era septembrie 1977. Protagoniști au fost doi indivizi certați cu legea, doi infractori de drept comun, Simion Doană și Nicolae Nica. Visându-se gangsteri, aceștia au plănuit, în gura mare, să o răpească pe Nadia Comăneci pentru a își obține o monedă de răscumpărare.

Pușcăriașii au făcut însă planurile în celulă, acolo unde și pereții au urechi. Doană și Nica au fost pârâți, iar de planul lor s-a ales praful. A fost, însă, un motiv pentru Securitate să întărească paza Nadiei, uitând însă să-i pună și ajutoare, nu doar gardieni.

Nadia, ascunsă în cazemată

Complotatorii Simion Doană și Nicolae Nica se aflau în septembrie 1977 în arestul Miliției Constanța, pentru fapte de alt gen.

Planul a fost ca unul dintre ei, Nica, să o aștepte pe Nadia, care avea pe atunci 16 ani neîmpliniți, la ieșirea de la școală sau din sala de gimnastică.

Drept acoperire, Nica avea un buchet mare de flori pe care să i-l ofere Nadiei, camuflând astfel pistolul sau cuțitul cu care avea să o amenințe.

Nadia urma să fie urcată într-o dubă cu care să fie dusă la Constanța și ascunsă într-o cazemată de pe malul mării, până răpitorii obțineau fie o recompensă în valută, fie plecarea peste graniță.

Planul a fost dejucat de un deținut, care era informator al organelor statului.

Acesta a fost doar un episod din teama obsesivă a Securității despre răpirea Nadiei Comâneci. Până la urmă, Securitatea a făcut-o pe Nadia să plece singură.

Dar profitând și de gândul răzleț al unor naivi, Securitatea a țesut o urzeală care arunca îndoiala asupra oricui se apropia de Nadia – fie că erau iubirile tinereții sau relațiile de mai târziu, începând cu gimnaștii Kurt Szilier (emigrat în Germania) și Kurt Thomas (primul campion mondial american la gimnastică artistică).

Nadia Comăneci a trăit în această teroare până la evadarea de la finele lui noiembrie 1989, când a fugit în Ungaria, ajutată de doi români cu cetățenie americană.