Ruta arctică spre Europa transformă comerțul mondial și favorizează Rusia
La sfârșitul lunii august, două cargouri de dimensiuni medii au plecat din porturile asiatice Qingdao și Busan. Vasele „Dubai Tower” și „PanStar Acro” s-au orientat către Marea Britanie, având ca destinație terminalele din Teesport și Felixstowe, înainte de a descărca în alte porturi din nordul continentului european. Ambele au ales să parcurgă drumul prin apele Arcticii.
Nava sud-coreană PanStar Acro Foto: AFP
Această dublă cursă evidențiază o mutație seismică în logistica mondială, semnalată de publicația spaniolă El País. Influența economică și maritimă se deplasează spre emisfera nordică, slăbind poziția canalelor sudice și oferindu-i regimului condus de Vladimir Putin un atu nesperat.
Până nu demult, o linie comercială permanentă prin regiunea polară părea o fantezie, Marea Barents fiind blocată de banchiză chiar și în contextul primelor semnale ale schimbărilor climatice. În prezent, armatorul chinez Sea Legend plănuiește curse săptămânale regulate între cele două continente, în timp ce transportatorii din Coreea de Sud derulează deja voiaje-pilot.
Specialiștii estimează că apele nordice pot fi tranzitate fără opreliști între trei și patru luni pe an, cu precădere în intervalul august-octombrie. Ruta Maritimă a Nordului scurtează timpii de navigație cu aproape 40% față de Canalul Suez, potrivit lui Kjell Stokvik, director la Centrul pentru Logistică din Nordul Îndepărtat (Kirkenes, Norvegia). În comparație cu ocolul complet al Africii prin dreptul Capului Bunei Speranțe, economiile de timp devin și mai spectaculoase, urmând să crească pe măsură ce rutele transpolare vor deveni operaționale.
„Dacă secolul XX a fost secolul strâmtorii Malacca, secolul XXI va fi secolul strâmtorii Bering”, remarcă fosta șefă a diplomației spaniole, Arancha González Laya, decan al Școlii de Afaceri Internaționale Sciences Po din Paris, în lucrarea sa „Solos en el Mundo”. Fostul ministru consideră că suntem martorii uneia dintre cele mai ample redistribuiri a fluxurilor de transport din istorie.
Criza din Orientul Mijlociu împinge mărfurile spre Cercul Polar
Contextul geopolitic actual avantajează noul culoar. Incursiunile rebelilor houthi în Marea Roșie au făcut din Suez o cale nesigură, iar presiunea militară asupra Strâmtorii Ormuz accentuează îngrijorările marilor companii de transport. Drumul arctic permite o rotație accelerată a navelor, exclude pericolul unor ambuscade armate și limitează consumul de carburant. În plus, costul polițelor de asigurare pentru zona polară, deși foarte ridicat, devine competitiv pe fondul scumpirilor din Orientul Mijlociu.
Totuși, noul coridor polar generează costuri ecologice severe. Ruta a devenit accesibilă doar pe fondul degradării climatice și al încălzirii oceanelor, spărgătoarele de gheață fiind necesare abia spre sfârșitul lunii octombrie. Activitatea navelor-container pune în pericol fauna locală și amenință apele din care depinde industria pescuitului, avertizează profesorul Javier Arnaut de la Universitatea din Groenlanda-Ilisimatusarfik.
Rusia controlează accesul și încasează taxele
Pe lângă riscurile de mediu, ruta aduce o problemă geopolitică majoră: dependența de Moscova. În timp ce traversarea Strâmtorii Ormuz este disputată între Iran și SUA, autorizațiile pentru apele nordice sunt gestionate exclusiv de corporația de stat Rosatom. Kremlinul capitalizează această situație prin taxe consistente, într-o perioadă în care veniturile bugetare îi sunt vitale. La polul opus, Egiptul suferă pierderi substanțiale din cauza scăderii traficului prin Suez.
În plus, ruta prezintă limitări comerciale intrinseci, după cum subliniază Jordi Torrent, secretar general al MEDPorts:
„Din Shanghai spre nord, orice navă care alege ruta arctică ajunge mai repede în Europa decât prin Canalul Suez. Dar va exista mereu un dezavantaj: nu există puncte în care navele să poată face escale intermediare. De la Asia până la Algeciras, în Spania, navele pot face escală în patru sau cinci porturi, inclusiv Singapore, Dubai, Egipt, Malta. În schimb, nu există nimic atunci când treci prin Arctica, iar aceasta este o limitare structurală.” — Jordi Torrent, secretar general al Asociației MEDPorts
Până acum, porturi spaniole precum Valencia, Barcelona și Algeciras au prosperat datorită navelor redirecționate pe la sudul Africii, dar ocolirea Europei de Sud pe la Pol ar putea diminua acest rol strategic.
Dimensiunea traficului prin Arctica este încă la început: s-au consemnat 103 traversări dus-întors anul trecut — cu șase mai multe decât în 2024 și cu 60 peste cele din 2022, potrivit bazei de date din Kirkenes. Cele mai multe convoaie au fost chineze și ruse. Comparația cu Canalul Suez, tranzitat de peste 24.000 de vapoare în 2024, arată că bătălia volumelor este abia la debut.
Mobilizare militară și răspunsul Uniunii Europene
Deschiderea rutelor polare stârnește reacții militare rapide. Washingtonul a readus în atenție interesul pentru Groenlanda și a demarat achiziția a peste 50 de spărgătoare de gheață asamblate în Finlanda, în vreme ce Canada a anunțat comanda a șase astfel de vase. Profesorul Arnaut amintește că drepturile Groenlandei asupra Pasajului de Nord-Vest conferă insulei o greutate strategică incontestabilă.
Bruxelles-ul încearcă să-și contureze o poziție clară. Deși are ca avanposturi state precum Danemarca, Suedia și Finlanda, Uniunea Europeană este adesea criticată pentru reacția lentă în raport cu mișcările făcute de Moscova, Beijing și Washington.
Pentru a stabili o direcție unitară, autoritățile de la Helsinki au inițiat un summit de securitate arctică pe 13 și 14 septembrie la Rovaniemi, în Laponia. Premierul Petteri Orpo a subliniat că securitatea europeană este indisolubil legată de stabilitatea regiunii polare. Michael Bravo, de la Institutul Scott de Cercetări Polare din Cambridge, pledează pentru o implicare europeană constructivă, în timp ce Alla Pozdnakova, profesor la Institutul de Drept Maritim din Oslo, avertizează asupra creșterii tensiunilor și a riscului imens de accidente ecologice provocate de navele de mare tonaj.
Arctica funcționează totodată ca instrument de presiune în mâinile Kremlinului, explică Vasco Sánchez Rodrigues de la Universitatea Cardiff: taxele pot fi manipulate arbitrar, iar strâmtoarea poate fi închisă unilateral, fiind folosită în același timp pentru livrările rusești de hidrocarburi și tranzitul militar.
Visul Moscovei de a domina coridoarele polare are o vechime de patru secole, accesul său maritim clasic fiind strâmtorat istoric de controlul exercitat de Turcia în Marea Neagră și de țările riverane Mării Baltice. Datorită schimbărilor climatice, Vladimir Putin a reușit să-și atingă obiectivul de a transforma Arctica într-un canal operațional, consolidând parteneriatul strategic cu Beijingul într-o zonă comercială complet reconfigurată.
Explorează subiectele:
