Stațiunea Vidra, visul olimpic al lui Ceaușescu abandonat în Munții Lotrului. Ce s-a ales de hotelurile de pe malul lacului

Stațiunea montană Vidra a fost propusă ca parte a unui complex turistic menit să poată găzdui o ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Planurile ambițioase au fost abandonate, iar hotelurile ridicate pe malul Lacului Vidra s-au degradat după 1990.

Statațiunea Vidra din Munții Lotrului a rămas în uitare. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Șase decenii au trecut de la începerea, în 1966, a lucrărilor la amenajarea hidroenergetică Lotru–Ciunge t, iar hidrocentrala din Munții Lotrului, cu o putere instalată de 510 MW, a rămas cea mai mare amenajare hidroenergetică de pe râurile interioare ale României.

Coloniile muncitorești transformate în stațiuni

Lacul Vidra din Munții Lotrului, principala sursă de alimentare a complexului hidroenergetic, este, de asemenea, unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare din România. A fost amenajat la începutul anilor ’70, la aproape 1.300 de metri altitudine, ajungând la o suprafață de aproape 1.000 de hectare și la o lungime de nouă kilometri, de la coada lacului până la baraj.

Pe malurile Lacului Vidra și în apropierea acestuia, coloniile muncitorești care aveau să găzduiască mii de oameni au fost proiectate cu un nivel ridicat de confort, spre deosebire de obișnuitele barăci și „orașe de carton” folosite în cadrul proiectelor hidroenergetice până la mijlocul anilor ’60. Autoritățile doreau atunci să profite din plin de potențialul turistic al ținutului alpin, scos pentru prima dată din izolare odată cu deschiderea marilor șantiere din Munții Lotrului.

„Zona Lotru este situată în plin centrul țării. Prin organizarea ei turistică ar deveni accesibilă pentru 65 la sută din populația țării, cu un maximum de trei-patru ore de mers cu mașina, și pentru 40 la sută din populația țării, cu un maximum de două ore de mers cu mașina. Noua șosea națională — variantă a șoselei Europa 15 — care este în curs de realizare, legând Valea Oltului cu Valea Jiului prin Brezoi–Voineasa–Petroșani, trecând prin cataractele Lotrului și peste masivul Parâng, împreună cu alți 200 de kilometri de drumuri noi, ce vor asigura accesul și pe văile cele mai sălbatice, sunt argumente elocvente de polarizare a turismului intern în această zonă”, informa revista „Contemporanul”, în 1969.

Visul Jocurilor Olimpice de iarnă în Munții Lotrului

După plecarea muncitorilor, coloniile din jurul lacului de acumulare urmau să fie transformate în patru stațiuni turistice – Voineasa, Vidra, Alba și Mura –, cu peste 5.000 de locuri de cazare. Regimul Ceaușescu le considera capabile să găzduiască chiar și o ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Munții din jur, cu vârfuri de peste 2.000 de metri, pajiștile pe care zăpada persista până la opt luni pe an, accesibilitatea zonei, îmbunătățită prin modernizarea unor șosele montane precum Transalpina și DN7A – Petroșani–Obârșia Lotrului–Voineasa –, întinderea Lacului Vidra și vastele păduri de molid din împrejurimi reprezentau argumente suficiente pentru investițiile ample în turism plănuite în ținutul sălbatic al Munților Lotrului.

În anii ’70, după plecarea muncitorilor, fostele colonii muncitorești din localitatea Voineasa și de pe malul Lacului Vidra au fost transformate în complexuri hoteliere ale stațiunilor Voineasa și Vidra. Ansamblul turistic Vidra a fost proiectat pentru o capacitate de peste 2.200 de locuri de cazare, destinate atât turiștilor din sezonul de iarnă, cât și celor atrași de sporturile nautice.

Deasupra stațiunii Vidra, la cota de 1.850 de metri, urma să fie amenajată stațiunea Alba, destinată sportivilor și tineretului și legată de Vidra printr-un teleferic. Pe malul drept al lacului era planificată stațiunea Mura, destinată odihnei și recuperării sportivilor. Primul grup de hoteluri de la Vidra a fost dat în folosință în 1969, odată cu deschiderea șoselei DN7A între Obârșia Lotrului, Vidra și Voineasa.

Imaginea 1/19: Stațiunea Vidra Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (14) jpg

Localitatea Voineasa a fost declarată stațiune turistică în 1981, odată cu deschiderea complexurilor sale hoteliere, care aveau o capacitate de peste 1.000 de locuri. În anii ’80, investițiile în cele două stațiuni s-au redus, iar proiectele care vizau stațiunile Alba și Mura nu au mai fost continuate.

După 1990, stațiunea Vidra a intrat într-un proces continuu de degradare. Patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din România, organizația sindicală unică din perioada comunistă, a fost preluat de noile confederații sindicale, însă clădirile au fost exploatate doar pentru scurt timp, apoi abandonate și vandalizate.

La începutul anilor 2000 au fost reluate planurile pentru amenajarea unui mare domeniu schiabil între Vidra și Obârșia Lotrului, dar din proiectul care viza 25 de kilometri de pârtii și mii de locuri de cazare au fost realizați, în 2012, doar aproximativ nouă kilometri de pârtii, în actualul domeniu Transalpina–Voineasa.

De pe malul Lacului Vidra, iarna, turiștii pot urca cu telegondola la Domeniul Schiabil Transalpina, aflat la cota de 1.800 de metri, iar apoi își pot continua ascensiunea cu teleschiul spre pârtiile de pe Vârful Bora, situate la peste 2.000 de metri altitudine.

În fosta stațiune Vidra, lipsa investițiilor și a lucrărilor de întreținere din ultimele trei decenii a făcut ca hotelurile de pe malul Lacului Vidra să se degradeze treptat. Unele clădiri au fost abandonate și vandalizate, transformând fosta stațiune într-un loc aproape pustiu.

Lucrările de modernizare a DN7A ar putea scoate din anonimat, în următorii ani, locul văzut multă vreme drept stațiunea ideală a României pentru organizarea Jocurilor Olimpice de Iarnă.