Trei eclipse solare istorice: Cum întunericul a oprit un război și a semănat haos
Fenomene astronomice de o rară frumusețe, dar și de o forță perturbatoare, eclipsele solare se produc atunci când Luna se interpune între Pământ și Soare, blocând parțial sau total lumina astrului nostru. Deși astăzi sunt înțelese ca evenimente naturale previzibile, până în secolul al XVIII-lea, majoritatea populației, nu doar oamenii de știință, le priveau cu teamă și superstiție. Până la transformarea lor în spectacole comunitare, numeroase eclipse au fost consemnate în analele istoriei ca momente de haos, revolte și panică generală. Iată trei dintre cele mai marcante astfel de evenimente.
Eclipsa totală de soare FOTO wikipedia
Primele mărturii scrise și Eclipsa Asiriană din 763 î.Hr.
Mărturiile despre eclipsele solare datează de mii de ani. Una dintre cele mai vechi înregistrări scrise provine din orașul mesopotamian Ugarit, aflat pe teritoriul actual al Siriei, documentând o eclipsă din anul 1375 î.Hr. Tăblițele de lut cu scriere cuneiformă descriu o întunecare bruscă a cerului timp de aproximativ trei minute, timp în care planeta Marte a devenit vizibilă. Unii specialiști, într-un articol publicat în revista Nature în 1989, susțin însă că acest eveniment a avut loc, de fapt, pe 5 martie 1223 î.Hr. O eclipsă mult mai înspăimântătoare și cu efecte politice și sociale profunde a lovit însă Imperiul Asirian în anul 763 î.Hr. Această eclipsă totală de soare, care a durat cinci minute și a fost observată și consemnată de martorii din capitala Ninive, a coincis cu o serie de dezastre. În timp ce molima făcea ravagii în Ninive și fenomene seismice zguduiau regiunea, întunecarea cerului a fost interpretată ca un semn divin, prevestind căderea Imperiului Asirian, renumit pentru cruzimea sa. În multe state subjugate, inclusiv în capitala Așur, simbol al puterii asiriene, au izbucnit revolte puternice. O tăbliță de lut veche de aproximativ 2800 de ani consemnează succint: „Răscoală în cetatea Așur. În luna Sivan, Soarele a fost eclipsat”. Specialiștii plasează această eclipsă pe 15 iunie 763 î.Hr., deasupra nordului Asiriei. Consecințele au fost devastatoare: haosul politic și administrativ a accentuat molimele și a compromis recoltele, contribuind la slăbirea semnificativă a puterii asiriene în Orientul Mijlociu.
Bătălia oprită de cer: Eclipsa lui Thales din 585 î.Hr.
Poate cea mai faimoasă și, paradoxal, prima eclipsă solară prezisă cu succes de un om a rămas în istorie sub numele de „Eclipsa lui Thales”. Filosoful și matematicianul grec Thales din Milet a anticipat corect acest fenomen total, care s-a produs pe 28 mai 585 î.Hr. Relatarea evenimentului ne parvine de la istoricul grec Herodot, care a scris despre prezicerile lui Thales și percepția publicului la aproximativ un secol și jumătate după eveniment. Herodot descrie cum eclipsa a avut loc în cel de-al șaselea an al unui război aprig între lidieni, un popor antic din vestul Turciei de astăzi, și mezi, fondatorii Imperiului Persan. Chiar în mijlocul unei bătălii decisive, cerul s-a întunecat brusc la amiază, cufundând cele două armate într-o beznă totală ce a durat peste cinci minute. Șocați de acest eveniment celest, soldații ambelor tabere și-au aruncat armele și au refuzat să mai lupte, considerând întunecarea drept un semn clar din partea zeilor. Această experiență a condus la o încetare imediată a ostilităților și la negocieri de pace.
„După aceea, la refuzul lui Alyattes de a-i preda pe suplicanții săi atunci când Cyaxares a trimis să-i ceară de la el, a izbucnit războiul între lidieni și mezi și a continuat timp de cinci ani, cu succese variabile. În cursul acestuia, mezii au obținut multe victorii asupra lidienilor, iar lidienii au obținut, de asemenea, multe victorii asupra mezilor. Printre celelalte bătălii ale lor, a existat și o luptă de noapte. Deoarece însă balanța nu se înclinase în favoarea niciuneia dintre națiuni, o altă luptă a avut loc în al șaselea an, în cursul căreia, tocmai când lupta devenea mai aprigă, ziua s-a schimbat deodată în noapte. Acest eveniment fusese prevestit de Thales din Milet, care îi avertizase pe ionieni, fixând chiar anul în care a avut loc de fapt. Mezii și lidienii, când au observat schimbarea, au încetat lupta și au fost deopotrivă dornici să cadă de acord asupra termenilor de pace.” — Herodot
Fenomenul a fost menționat și de alți autori antici de seamă, precum Diogene Laerțiu, Democrit, Heraclit și Cicero, subliniindu-i importanța în istoria și mitologia vremii.
Semnul rău din Evul Mediu: Eclipsa Regelui Henric (1133 d.Hr.)
Evul Mediu european a cunoscut la rândul său o eclipsă solară ce a semănat teroare și a amplificat tulburările sociale. Pe 2 august 1133 d.Hr., o eclipsă totală, cunoscută drept „Eclipsa Regelui Henric”, a întunecat cerul, fiind asociată cu moartea iminentă a lui Henric I al Angliei (1068 – 1135), fiul lui Wilhelm Cuceritorul. Durând puțin peste patru minute, acest eveniment a avut un impact politic și social devastator, fiind considerat de populația de rând un prevestitor al răului. Cronicarul medieval William de Malmesbury a descris panica generală: „Ziua s-a întunecat peste toate ținuturile; iar Soarele a devenit ca o Lună de trei zile, având stelele în jurul lui la amiază. Oamenii au fost extrem de uimiți și înfricoșați și au spus că lucruri mari aveau să urmeze după aceasta”. Predicția populară s-a adeverit într-un fel, deoarece, după eclipsă și moartea regelui Henric, Anglia a fost aruncată într-un haos profund, declanșându-se un război civil prelungit. „Întunericul înfricoșător a tulburat inimile oamenilor”, a adăugat același cronicar, evidențiind impactul emoțional și psihologic al fenomenului asupra societății.
