Trump afirmă că SUA vor declara „victoria totală” asupra Iranului în următoarele două săptămâni. Liderul de la Casa Albă are două opțiuni, ambele pot duce la dezastru

Statele Unite se află la doar două săptămâni distanță de o „victorie totală” în conflictul cu Iranul. Cel puțin aceasta este promisiunea spectaculoasă lansată de președintele Donald Trump, în stilul său caracteristic, în cadrul unei discuții telefonice cu alegătorii din Carolina de Sud. Însă dincolo de retorica de campanie, realitatea din teren și de pe piețele internaționale conturează un tablou mult mai sumbru și complex, marcat de volatilitate economică și blocaje strategice de proporții.

Promisiuni prin prisma primarelor republicane

Aflat într-un efort de mobilizare pentru a-l susține pe senatorul republican Lindsey Graham, un „uliu” al politicii externe americane care încearcă să evite un tur doi dificil în alegerile primare din Carolina de Sud, Trump a oferit un nou calendar pentru încheierea ostilităților din Orientul Mijlociu.

„Am fost o echipă foarte dură”, a declarat liderul de la Casa Albă. „Și cred că câștigăm această bătălie. Dar victoria finală va veni în următoarele două săptămâni, când vom declara victoria totală. Se va întâmpla foarte curând, iar prețurile petrolului se vor prăbuși.”

Această nouă estimare vine însă în contradicție cu declarațiile inițiale ale președintelui. La sfârșitul lunii februarie, Trump avansa o durată de maximum patru săptămâni pentru conflictul cu Teheranul. Astăzi, după mai bine de trei luni de confruntări, războiul continuă, iar americanii resimt direct efectele la pompe, unde prețul galonului de benzină a explodat de la 3 la 5 dolari.

Totuși, Trump insistă că regimul de la Teheran este îngenuncheat și caută cu disperare un acord: „Sunt gata să ne ofere totul. Sunt dispuși să renunțe complet la arma nucleară. Iranul nu poate deține o armă atomică, este atât de simplu.”

Diplomația de la Bedminster și avertismentul către „Bibi”

În spatele ușilor închise, dinamica este însă mult mai tensionată, în special pe axa Washington - Tel Aviv. Deși Donald Trump a încercat să acrediteze ideea că războiul se apropie de sfârșit, noi confruntări violente au izbucnit recent între Iran și Israel, escaladare oprită temporar abia la începutul acestei săptămâni.

Aflat la clubul său de golf din Bedminster, New Jersey, Trump i-a transmis un avertisment brutal, prin telefon, premierului israelian Benjamin Netanyahu, care plănuia cel mai amplu bombardament asupra Iranului din luna aprilie încoace. Președintele american i-ar fi reproșat liderului de la Tel Aviv că riscă să piardă sprijinul SUA dacă continuă pe această cale a forței: „I-am spus: Bibi, mai bine ai grijă, altfel vei fi pe cont propriu foarte curând”.

Conform surselor americane, liderii a cinci state din regiune, ale căror nume nu au fost vehiculate, dar care susțin negocierile actuale, i-au cerut explicit lui Trump să tempereze reacțiile Israelului. În paralel, oficialii iranieni au transmis Washingtonului că sunt dispuși să înceteze atacurile asupra teritoriului israelian, cu condiția ca IDF (Armata Israeliană) să oprească, la rândul său, loviturile.

Iluzia armistițiului

În ciuda anunțurilor optimiste publicate de Trump pe rețeaua Truth Social, unde saluta dorința ambelor părți de a încheia imediat un acord de pace, realitatea din Orientul Mijlociu rămâne cea a unui conflict de uzură. Întrebat recent cum definește această încetare a focului, Trump a oferit o replică cinică, dar realistă pentru această regiune: „Aș spune că, în acea parte a lumii, încetarea focului înseamnă că tragi într-un mod mai moderat”.

Iranul spune că oprește atacurile după intervenția lui Trump. Avertismentul transmis Israelului

O moderație extrem de fragilă. Deși Teheranul și Tel Avivul au confirmat verbal oprirea ostilităților directe după ce Iranul a utilizat rachete cu muniție cu dispersie (cluster), ambele tabere au emis avertismente severe. Comandamentul iranian de la Khatam al-Anbiya amenință cu măsuri „zdrobitoare” în caz de noi agresiuni, în timp ce Israelul a ținut să puncteze că operațiunile din sudul Libanului continuă în forță.

Efectul de domino: Blocajul din Ormuz și spectrul crizei economice

Consecințele geopolitice ale acestui conflict prelungit riscă să arunce economia mondială în haos. Blocada instituită asupra Strâmtorii Ormuz menține blocați în Golf aproximativ 20.000 de marinari de pe 1.600 de nave, prinși în menghina dintre Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) și marina militară a SUA. În paralel, rebelii Houthi din Yemen mențin interdicția totală pentru transportul maritim israelian în Marea Roșie.

Deși până acum economia mondială a absorbit șocul fără a intra în colaps total, analiștii avertizează că efectele pe termen lung vor fi severe.

Criză în agricultură

În SUA, penuria de gaze naturale a dus la explozia prețurilor la fertilizatori, împiedicând fermierii să își însămânțeze culturile, ceea ce ar putea genera penurii alimentare în toamnă.

Mize politice interne

Inflația și prețul combustibililor amenință majoritatea republicană din Congres la alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie.

Riscuri de securitate

Un conflict deschis în vară expune SUA unor riscuri majore de atacuri teroriste, chiar în perioada sărbătoririi a 250 de ani de la declararea Independenței (4 iulie).

Cele două opțiuni ale lui Trump,ambele pot duce la dezastru

Pentru a evita eticheta de „pierzător”, imaginea pe care Donald Trump o detestă cel mai mult, Casa Albă analizează în prezent două strategii geopolitice extreme, ambele purtătoare de riscuri sistemice enorme, scrie, în Daily Mail, Mark Almond, directorul Institutului de Cercetare a Crizelor din Oxford

Capcana geopolitică în care a căzut Israelul. Ce ne spun cele 15 ore de confruntare directă cu Iranul

Prima opțiune ar fi o mutare a atenției publicului prin deschiderea unui nou front, mai facil, după modelul strategiei folosite de Ronald Reagan în 1983 (invazia Grenadei după atacul sângeros asupra trupelor americane din Liban). Încurajat de schimbarea de regim din Venezuela, Trump ar putea viza o lovitură de forță împotriva regimului socialist din Cuba pentru a-și reconfirma statutul de lider militar puternic. Totuși, calculul similar făcut în cazul Iranului – speranța că regimul de la Teheran se va prăbuși rapid sub presiune – s-a dovedit deja eronat.

A doua opțiune, considerată de-a dreptul radicală, implică declararea unui acord de pace unilateral în Orientul Mijlociu și abandonarea de facto a Israelului în fața unui potențial asalt concertat al Iranului și al aliaților săi. Deși o astfel de retragere părea de neconceput în trecut, precedentul amenințărilor liderului american de a reduce sprijinul pentru Ucraina sau chiar de a distanța SUA de NATO arată că pragmatismul tranzacțional al lui Trump nu are limite ideologice.

În acest moment, Washingtonul a reușit să readucă Tel Avivul la ordine după o serie de discuții tensionate. Însă dacă armistițiul fragil din Liban va fi încălcat, imprevizibilitatea deciziilor de la Casa Albă ar putea arunca întregul sistem de alianțe occidentale într-o criză fără precedent.